Malformațiile arteriovenoase (AVM) sunt anomalii vasculare congenitale. Aceste structuri formează conexiuni anormale între artere și vene. Deși sunt frecvent întâlnite în sistemul nervos central, ele pot apărea și în alte zone ale corpului. AVM-urile simptomatice se manifestă de obicei prin durere, umflare sau modificări de culoare ale pielii.

Ele prezintă, de asemenea, un risc de sângerare. În timpul tratamentului, se oferă soluții permanente prin închiderea endovasculară a leziunii, iar tratamentul poate necesita uneori mai multe ședințe, cu un proces de recuperare rapid.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ

Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională

Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.  Oferă tratamente la spitalul Medicana Ataköy.

CV Premii Recenzii

CV Articole

Premii Recenzii

Definiția și efectele bolii AVM

Malformația arteriovenoasă, pe scurt AVM, este o fuziune anormală a structurilor vasculare. Această condiție este, de obicei, congenitală și poate apărea în orice parte a corpului. În special, când se găsește în zone critice precum sistemul nervos, poate conduce la probleme de sănătate grave.

AVM-urile formează conexiuni directe între artere și vene, înlocuind rețeaua normală de capilare. Din cauza acestor conexiuni anormale, circulația sanguină este afectată și pot apărea diverse complicații:

• Incapacitatea sângelui de a transporta eficient oxigenul și nutrienții către celule,
• Eliminarea ineficientă a deșeurilor din organism,
• Fluxul excesiv de sânge către o anumită zonă poate provoca umflare și creșterea temperaturii în brațe și picioare.

Mecanismul de formare al AVM-urilor nu este pe deplin înțeles și nu există dovezi clare privind influența genetică. Totuși, prezența acestei anomalii structurale poate, în timp, duce la disfuncții ale organelor implicate și la probleme de sănătate grave. Prin urmare, odată diagnosticat un AVM, este esențial să fie monitorizat și gestionat în funcție de severitate.

Simptomele și semnele malformației arteriovenoase

Malformațiile arteriovenoase (AVM) se găsesc de obicei în sistemul nervos și, adesea, nu provoacă simptome. Totuși, când încep să se manifeste, simptomele pot varia considerabil de la o persoană la alta.

AVM-urile cerebrale, datorită influenței asupra fluxului sanguin, pot cauza dureri de cap și alte simptome generale. În plus, în funcție de localizare și de regiunea cerebrală afectată, pot apărea și alte manifestări:

• Slăbiciune pe o parte a corpului
• Amorțeală
• Dezechilibru
• Tulburări de vorbire
• Confuzie
• Întârziere intelectuală la copii
• Crize epileptice

AVM-urile din măduva spinării prezintă un set diferit de simptome, care includ:

• Dureri de spate și lombare
• Amorțeală în picioare
• Slăbiciune
• Incontinență urinară
• Paralizie apărută din cauza unei hemoragii bruște

Aceste simptome variază în funcție de localizarea AVM-ului și de severitatea efectului său. Fără tratament, simptomele pot progresa și pot conduce la complicații severe. Din acest motiv, diagnosticarea precoce și intervenția sunt esențiale.

AVM-urile extra-cerebrale

• Îngroșarea brațelor și picioarelor
• Modificări de culoare ale pielii
• Zona leziunii este caldă, în timp ce zonele adiacente pot fi reci.

Metode de tratament pentru boala AVM

În cazul malformațiilor arteriovenoase, leziunile cu risc ridicat necesită o atenție deosebită. În astfel de cazuri, se preferă metode de tratament alternative în locul intervenției chirurgicale. Embolizarea endovasculară reprezintă o metodă importantă pentru reducerea riscului asociat leziunii.

Acest tratament asigură închiderea vaselor nodulare, minimizând riscurile potențiale de sângerare. În medie, la două ani după tratament, vasele nodulare sunt complet ocluzate. De asemenea, această metodă:

• Facilitează închiderea leziunii,
• Reduce riscurile preoperatorii,
• Diminuează probabilitatea de sângerare.

Embolizarea endovasculară oferă o soluție alternativă la chirurgie și reprezintă o opțiune minim invazivă pentru pacienți, fiind ideală pentru cazurile cu risc ridicat. După tratament, pacienții beneficiază, de obicei, de un proces de recuperare rapid.

Beneficiile metodei de embolizare endovasculară

Embolizarea endovasculară, realizată din interiorul vaselor, oferă numeroase avantaje. Comparativ cu chirurgia deschisă, această tehnică este mai puțin invazivă și majoritatea pacienților sunt externati în aceeași zi. Este ideală pentru patologiile vasculare greu accesibile.

Pacienții se bucură de un timp de recuperare mai scurt și de un disconfort redus. Pentru persoanele în vârstă sau cele cu afecțiuni concomitente, această metodă reprezintă o opțiune mai sigură. Tratamentul efectuat prin angiografie închisă:

• Are un risc redus de complicații,
• Accelerează procesul de recuperare,
• Poate gestiona cazuri complexe care altfel ar necesita intervenție chirurgicală deschisă,
• Poate să nu necesite anestezie generală.
• Totuși, în cazurile AVM-urilor cerebrale, riscul de sângerare poate fi crescut, astfel încât echipa de neurochirurgie trebuie să fie pregătită; dacă este necesar, se va continua cu intervenția chirurgicală deschisă pentru a reduce riscul de sângerare și a obține o obliterare completă.

Această metodă oferă, de asemenea, o alternativă mai puțin riscantă pentru pacienții cu afecțiuni concomitente precum diabetul necontrolat, boli cardiace sau hipertensiune.

Modul de aplicare a metodei de embolizare endovasculară

În cadrul acestei intervenții, primul pas constă în plasarea unui introducer în artera din zona inghinală. Ulterior, un cateter fin și un sistem microcateter sunt direcționate, sub ghidaj angiografic, către zona leziunii. Odată ajuns la leziune, se utilizează materiale embolice specifice, care pot include:

• Adezivi vasculare și materiale de umplutură (de exemplu, glue, onyx),
• Coil-urile sunt utilizate foarte rar.

Etapele de pregătire pentru embolizarea endovasculară

Înainte de tratamentul AVM prin embolizare endovasculară, starea pacientului este evaluată cu mare atenție. Specialistul în radiologie intervențională analizează cu atenție istoricul medical și informațiile de sănătate ale pacientului, inclusiv testele efectuate în ultimele două săptămâni. Măsurile preoperatorii includ:

• Controlul utilizării medicamentelor, în special a anticoagulantelor, cu ajustări dacă este necesar,
• Pacientul trebuie să nu consume alimente solide sau lichide timp de cel puțin șase ore înainte de procedură; fumatul este strict interzis.

Opțiunile de anestezie sunt determinate în funcție de natura intervenției. Pentru leziunile mici, se poate aplica:

• Doar anestezie locală la zona de tratament,
• Sedoanalgezie cu sedare ușoară,
• Anestezie generală pentru sedare completă.

În cazul AVM-urilor cerebrale, se aplică întotdeauna anestezie generală.

Aceste etape de pregătire sunt critice pentru succesul intervenției.

Malformația arteriovenoasă (AVM): Procesul de monitorizare post-embolizare endovasculară

După embolizarea endovasculară, pacientul este monitorizat cu atenție. Introducerul din zona de acces este îndepărtat cu grijă de către specialist. Pacienții tratați sub anestezie locală sau sedare trebuie să rămână cel puțin o noapte pentru monitorizare, iar cei tratați cu anestezie generală sunt de obicei puși sub supraveghere în terapie intensivă pentru o noapte, pentru a asigura o recuperare sigură.

La aproximativ 6 luni se efectuează o angiografie de control, iar, dacă este necesar, zona este re-embolizată printr-o nouă intervenție.

Întrebări frecvente

Este boala AVM mortală?

Boala arteriovenoasă (AVM) este o afecțiune gravă care, dacă nu este tratată, prezintă un risc de hemoragie cerebrală. Probabilitatea anuală de sângerare este de aproximativ 2%. Prin urmare, această afecțiune poate fi fatală. Diagnosticul precoce și intervenția promptă sunt esențiale, deoarece progresia bolii poate pune în pericol funcțiile vitale și conduce la probleme de sănătate severe.

Este periculoasă malformația vasculară din creier?

Malformația arteriovenoasă din creier, cunoscută ca AVM, este o afecțiune periculoasă. În mod normal, arterele și venele din creier funcționează separat, însă în cazul AVM-ului acestea se împletesc, formând o structură anormală. Această configurație accelerează fluxul sanguin și crește presiunea, rezultând un risc crescut de hemoragie cerebrală și probleme de sănătate severe.

Se vindecă singură malformația vasculară?

Malformația vasculară nu se vindecă de la sine; tratamentul este, prin urmare, esențial. Fără intervenție, complicațiile generate de malformație pot conduce la probleme de sănătate grave, în special în organele critice, cum ar fi creierul. Pentru AVM-urile localizate în astfel de zone, este necesară monitorizarea și intervenția promptă, utilizând embolizarea, intervenția chirurgicală, radioterapia sau o combinație a acestora.

AVM este o boală genetică?

Malformația arteriovenoasă (AVM) nu este considerată, de obicei, o boală genetică. Aceasta apare rar în mod familial, astfel încât riscul ca un părinte cu AVM să transmită boala copiilor săi nu este mai mare decât în populația generală. Studiile au arătat că AVM apare în mare parte întâmplător și nu prezintă o transmitere genetică semnificativă.

La ce trebuie să fie atenți pacienții cu AVM?

Pacienții cu malformație arteriovenoasă trebuie să efectueze controale medicale regulate și să raporteze orice schimbare a simptomelor. Este important să urmeze tratamentul medicamentos prescris pentru gestionarea simptomelor precum durerile de cap, convulsiile și deficitele neurologice, să evite activitățile fizice intense ce pot crește tensiunea arterială, să adopte un stil de viață sănătos și să practice tehnici de reducere a stresului. În cazul apariției unor dureri de cap severe sau modificări neurologice, trebuie să solicite imediat asistență medicală.

Ce se întâmplă dacă malformația vasculară nu este tratată?

Dacă AVM-ul nu este tratat, complicațiile cauzate de rețeaua anormală de vase pot conduce la probleme grave. Vasele sub presiune ridicată se pot rupe, provocând o hemoragie cerebrală bruscă, care poate afecta funcțiile motorii, vorbirea sau vederea și, pe termen lung, poate cauza leziuni neurologice severe și chiar deces.

Cum se diagnostichează malformațiile arteriovenoase?

AVM-urile sunt, de obicei, diagnosticate prin tehnici imagistice precum tomografia computerizată (CT), imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) și angiografia cerebrală efectuată cu injecție de agent de contrast, care ajută la determinarea dimensiunii, localizării și relației cu structurile adiacente.

Cum afectează simptomele AVM viața de zi cu zi?

AVM-urile pot afecta semnificativ viața de zi cu zi. Aproximativ 50% dintre pacienți pot prezenta ca prim simptom o hemoragie cerebrală, ceea ce poate conduce la deficite neurologice (slăbiciune, paralizie sau dificultăți de vorbire) în 20-30% din cazuri și la deces în 10-15% din cazuri. De asemenea, 15-40% dintre pacienți pot avea crize epileptice, iar 10-50% pot suferi de dureri de cap, afectând mobilitatea, comunicarea și funcțiile cognitive, ceea ce perturbă activitățile zilnice și viața profesională. La tineri, aceste simptome pot genera, de asemenea, stres și anxietate, scăzând semnificativ calitatea vieții.

Cât de eficientă este embolizarea în tratamentul AVM?

Când este utilizată ca tratament unic, embolizarea pentru AVM atinge rate de obliterare completă între 13,7% și 95,6%, cu o rată de succes mai mare în cazurile selectate. Rata complicațiilor clinice este de aproximativ 24,1%, cu un risc de sângerare de 9,7% și o mortalitate de 1,5% asociată intervenției. Când este folosită ca metodă adjuvantă înainte de rezecția chirurgicală, AVM-ul poate fi redus cu aproximativ 80%, facilitând o intervenție chirurgicală mai sigură, deși există un risc de sângerare de 3,4% preoperator. Eficacitatea și siguranța variază în funcție de caracteristicile individuale ale pacientului și ale AVM-ului.

Dacă AVM-ul nu este tratat, poate conduce la complicații?

AVM-urile netratate prezintă un risc anual de sângerare de 2-4%, iar fiecare episod de sângerare are un risc de mortalitate de 10-15% și poate conduce la invaliditate de până la 50%. Drenajul venos profund, anevrismele asociate și localizarea infratentorială pot crește acest risc. De asemenea, AVM-urile netratate pot provoca convulsii, dureri de cap cronice și deficite neurologice focalizate, afectând semnificativ calitatea vieții.

În ce cazuri se preferă metodele chirurgicale în tratamentul AVM-urilor?

Rezecția chirurgicală este preferată în general pentru AVM-urile de dimensiuni mici, localizate în zonele non-critice ale creierului și care, conform clasificării Spetzler–Martin, sunt de grad scăzut (grad I și II). În AVM-urile de grad I, s-a obținut o obliterare completă de 98,2% în 38,5% dintre cazuri, iar în cele de grad II, în 27,2% dintre cazuri. De asemenea, 85,8% dintre pacienții cu AVM nerezruptate tratați chirurgical au atins o stare funcțională optimă postoperatorie. În AVM-urile de grad III, IV și V, riscurile chirurgicale cresc, astfel că se pot opta pentru abordări multimodale, inclusiv embolizarea preoperatorie, pentru a reduce riscurile. Decizia chirurgicală trebuie personalizată în funcție de caracteristicile AVM-ului, starea clinică a pacientului și expertiza echipei medicale.

Resurse suplimentare și documente

https://ozgurkilickesmez.com/wp-content/uploads/2024/07/Endovascular-Treatment-of-Slow-Flow-Vascular.pdf

https://ozgurkilickesmez.com/wp-content/uploads/2024/07/Interventional-therapy-of-extracranial.pdf

https://ozgurkilickesmez.com/wp-content/uploads/2024/07/Management-of-Venous-Malformations.pdf

https://ozgurkilickesmez.com/wp-content/uploads/2024/07/Peripheral-Arteriovenous-Malformations.pdf

Definiția și efectele bolii AVM

Malformația arteriovenoasă, pe scurt AVM, este o fuziune anormală a vaselor de sânge. Această condiție este, de obicei, congenitală și poate apărea în orice parte a corpului. În special, atunci când se găsește în zone critice precum sistemul nervos, poate conduce la probleme de sănătate grave.

AVM-urile formează conexiuni directe între artere și vene, în loc de rețeaua normală de capilare. Din cauza acestor conexiuni anormale, circulația sanguină este perturbată și pot apărea diverse complicații:

• Incapacitatea sângelui de a transporta eficient oxigenul și nutrienții către celule,
• Eliminarea inadecvată a deșeurilor din organism,
• Un flux excesiv de sânge către o anumită zonă poate provoca umflare și creșterea temperaturii în brațe și picioare.

Mecanismul exact al formării AVM-urilor nu este pe deplin înțeles și nu există dovezi clare care să susțină o cauzalitate genetică semnificativă. Totuși, prezența acestei anomalii structurale poate conduce, în timp, la disfuncții ale organelor implicate și la probleme de sănătate severe. De aceea, odată ce un AVM este diagnosticat, monitorizarea și gestionarea sa sunt esențiale.

Simptomele și semnele malformației arteriovenoase

AVM-urile se găsesc de obicei în sistemul nervos și, în mod frecvent, nu provoacă simptome. Totuși, atunci când încep să se manifeste, simptomele pot varia semnificativ de la un pacient la altul.

AVM-urile cerebrale pot provoca dureri de cap și alte simptome generale datorită afectării fluxului sanguin în creier. În funcție de locație și de regiunea afectată, se pot manifesta:

• Slăbiciune pe o parte a corpului,
• Amorțeală,
• Dezechilibru,
• Tulburări de vorbire,
• Confuzie,
• Întârziere intelectuală la copii,
• Crize epileptice.

AVM-urile din măduva spinării prezintă un set diferit de simptome, cum ar fi:

• Dureri de spate și lombare,
• Amorțeală în picioare,
• Slăbiciune,
• Incontinență urinară,
• Paralizie cauzată de o hemoragie bruscă.

Aceste simptome variază în funcție de localizarea și severitatea AVM-ului. Fără tratament, simptomele pot progresa și pot conduce la complicații grave, de aceea este esențială diagnosticarea și intervenția timpurie.

AVM-urile extra-cerebrale

• Îngroșarea brațelor și picioarelor,
• Modificări de culoare ale pielii,
• Zona leziunii este caldă, în timp ce zonele adiacente pot fi reci.

Metode de tratament pentru boala AVM

În cazul malformațiilor arteriovenoase cu risc ridicat, leziunile necesită o atenție deosebită. În astfel de situații, se preferă tratamente alternative în locul intervenției chirurgicale. Embolizarea endovasculară este o metodă esențială pentru reducerea riscului asociat leziunii.

Acest tratament asigură închiderea vaselor nodulare, minimizând riscul de sângerare. În medie, la doi ani după tratament, vasele nodulare sunt complet ocluzate. În plus, această metodă:

• Facilitează închiderea leziunii,
• Reduce riscurile preoperatorii,
• Diminuează probabilitatea de sângerare.

Embolizarea endovasculară oferă o alternativă la chirurgie și este o opțiune minim invazivă pentru cazurile cu risc ridicat. Astfel, pacienții se pot bucura, de obicei, de un proces de recuperare mai rapid.

Beneficiile embolizării endovasculare

Metoda de embolizare endovasculară, aplicată din interiorul vaselor, oferă numeroase avantaje. Comparativ cu chirurgia deschisă, această tehnică este mai puțin invazivă, iar majoritatea pacienților sunt externati în aceeași zi. Este ideală pentru patologiile vasculare greu accesibile.

Pacienții beneficiază de un timp de recuperare mai scurt și de un disconfort redus. Această metodă este deosebit de potrivită pentru persoanele în vârstă sau cele cu afecțiuni concomitente. Totodată, deși la AVM-urile cerebrale există un risc de sângerare, se recomandă ca echipa de neurochirurgie să fie pregătită, iar, dacă este necesar, să se recurgă la intervenție chirurgicală deschisă pentru a asigura o embolizare completă și reducerea riscului de sângerare.

Modul de aplicare a embolizării endovasculare

În această procedură, primul pas constă în plasarea unui introducer în artera din zona inghinală. Ulterior, un cateter fin și un sistem microcateter sunt direcționate, sub ghidaj angiografic, către zona leziunii. Odată ajuns la leziune, se utilizează materiale embolice specifice, care pot include:

• Adezivi vasculare și materiale de umplutură (de exemplu, glue, onyx),
• Coil-urile sunt utilizate foarte rar.

Etapele de pregătire pentru embolizarea endovasculară

În tratamentul AVM, înainte de embolizarea endovasculară, starea pacientului este evaluată cu mare atenție de către specialistul în radiologie intervențională. Se analizează istoricul medical și se revizuiesc testele efectuate în ultimele două săptămâni. Măsurile preoperatorii includ:

• Controlul și, dacă este necesar, ajustarea medicamentelor, în special a anticoagulantelor,
• Pacientul trebuie să nu consume alimente sau lichide timp de cel puțin șase ore înainte de intervenție; fumatul este strict interzis.

Opțiunile de anestezie se aleg în funcție de natura intervenției. Pentru leziuni mici se poate aplica:

• Anestezie locală la zona de tratament,
• Sedoanalgezie cu sedare ușoară,
• Anestezie generală pentru sedare completă.

În cazul AVM-urilor cerebrale, se utilizează întotdeauna anestezie generală.

Aceste etape de pregătire sunt esențiale pentru succesul intervenției.

Procesul de monitorizare post-embolizare pentru AVM

După embolizarea endovasculară, pacientul este monitorizat cu atenție. Introducerul din zona de acces este îndepărtat cu grijă, iar pacienții care au primit anestezie locală sau sedare trebuie să rămână în spital cel puțin o noapte. Cei tratați cu anestezie generală sunt de obicei plasați în terapie intensivă pentru o noapte, pentru a asigura o recuperare optimă. Ulterior, la aproximativ 6 luni se efectuează o angiografie de control, iar dacă este necesar, zona respectivă este re-embolizată.

Resurse suplimentare și documente

https://ozgurkilickesmez.com/wp-content/uploads/2024/07/Endovascular-Treatment-of-Slow-Flow-Vascular.pdf

https://ozgurkilickesmez.com/wp-content/uploads/2024/07/Interventional-therapy-of-extracranial.pdf

https://ozgurkilickesmez.com/wp-content/uploads/2024/07/Management-of-Venous-Malformations.pdf

https://ozgurkilickesmez.com/wp-content/uploads/2024/07/Peripheral-Arteriovenous-Malformations.pdf

Simptomele AVM-urilor

AVM-urile, de obicei, se localizează în sistemul nervos și adesea nu provoacă simptome. Totuși, odată ce încep să se manifeste, simptomele pot varia semnificativ de la un pacient la altul.

AVM-urile cerebrale pot determina apariția durerilor de cap și a altor simptome generale datorită afectării fluxului sanguin în creier. În funcție de locație și de regiunea afectată, se pot observa:

• Slăbiciune pe o parte a corpului,
• Amorțeală,
• Dezechilibru,
• Tulburări de vorbire,
• Confuzie,
• Întârziere intelectuală la copii,
• Crize epileptice.

AVM-urile din măduva spinării prezintă un set diferit de simptome, cum ar fi:

• Dureri de spate și lombare,
• Amorțeală în picioare,
• Slăbiciune,
• Incontinență urinară,
• Paralizie apărută în urma unei hemoragii bruște.

Simptomele AVM-urilor variază în funcție de localizare și de severitatea afecțiunii. Dacă nu sunt tratate, acestea pot progresa și pot conduce la complicații grave. De aceea, diagnosticul precoce și intervenția sunt esențiale.

Metode de tratament pentru AVM

În cazul malformațiilor arteriovenoase cu risc ridicat, leziunile necesită o atenție sporită. În astfel de cazuri, se preferă metodele alternative de tratament, cum ar fi embolizarea endovasculară, în locul intervenției chirurgicale. Această metodă reduce riscul prin închiderea vaselor nodulare și minimizează potențialele sângerări.

În medie, la doi ani după tratament, vasele nodulare sunt complet ocluzate. De asemenea, metoda:

• Facilitează închiderea leziunii,
• Reduce riscurile preoperatorii,
• Diminuează probabilitatea de sângerare.

Embolizarea endovasculară oferă o soluție alternativă la chirurgie, fiind o metodă minim invazivă ideală pentru cazurile cu risc ridicat, iar pacienții beneficiază de un proces de recuperare rapid.

Beneficiile embolizării endovasculare

Prin embolizarea endovasculară, tratamentul se realizează din interiorul vaselor, oferind numeroase avantaje. Comparativ cu chirurgia deschisă, această tehnică este mai puțin invazivă, iar majoritatea pacienților sunt externati în aceeași zi. Este ideală pentru patologiile vasculare greu accesibile.

Pacienții experimentează un timp de recuperare mai scurt și un disconfort redus. Această metodă este potrivită în special pentru persoanele în vârstă sau cu afecțiuni concomitente. Totodată, deși în cazurile de AVM cerebrale riscul de sângerare poate fi mai mare, se recomandă ca echipa de neurochirurgie să fie pregătită, iar dacă este necesar, se poate trece la o intervenție chirurgicală deschisă pentru a reduce riscul și a obține o embolizare completă.

Ce se întâmplă după embolizarea endovasculară?

Pentru a asigura confortul pacientului, se administrează inițial anestezie locală și sedative ușoare. Zona de intervenție este curățată și dezinfectată cu atenție, iar semnele vitale, în special ritmul cardiac și tensiunea arterială, sunt monitorizate atent pe parcursul procedurii.

Plasarea cateterului:

• De obicei, se efectuează o mică incizie în zona inghinală pentru a accesa o venă mare.
• Un cateter subțire și flexibil este introdus în venă și ghidat, folosind fluoroscopia, către vena țintă.

Angiografie:

• Se injectează un agent de contrast prin cateter pentru a vizualiza vasele de sânge prin raze X.
• Această procedură ajută radiologul intervențional să identifice exact vena care trebuie embolizată.

Embolizare:

• Diferite materiale embolice, cum ar fi particule mici, sunt administrate prin cateter în vena țintă.
• Alegerea materialului embolic se face în funcție de afecțiunea tratată și de rezultatul dorit.
• Aceste materiale opresc sau reduc semnificativ fluxul sanguin în zona vizată.

Finalizare și recuperare:

• După finalizarea embolizării, cateterul este îndepărtat cu grijă, iar locul de acces este acoperit cu un pansament.
• Pacienții sunt monitorizați timp de câteva ore pentru a se asigura că nu apar complicații.
• Majoritatea pacienților sunt externati în aceeași zi și pot reveni la activitățile normale în câteva zile.

Toate aceste etape sunt realizate cu mare atenție pentru a asigura o intervenție sigură și eficientă.

Beneficiile angioembolizării în tratamentul durerii de umăr

Angioembolizarea oferă avantaje semnificative în tratamentul durerii de umăr. Fiind o procedură minim invazivă, nu necesită incizii mari și se efectuează printr-o mică perforație, ceea ce asigură o recuperare rapidă și confortabilă. Pacienții se pot întoarce la activitățile normale la scurt timp după intervenție.

• Minim invaziv: Se efectuează printr-o mică perforație, fără incizii mari, facilitând o recuperare rapidă și confortabilă.
• Recuperare rapidă: Pacienții pot relua activitățile normale la scurt timp după procedură.
• Control eficient al durerii: Angioembolizarea poate oferi un control eficient și de lungă durată al durerii de umăr.
• Opțiune alternativă de tratament: Oferă o alternativă promițătoare în cazurile în care alte tratamente nu sunt eficiente.

În concluzie, angioembolizarea reprezintă o metodă eficientă, rapidă și minim invazivă pentru tratamentul durerilor de umăr.

Procesul de recuperare post-tratament

Primele ore după procedură:

• Odihnă: Veți fi monitorizat în camera de recuperare pentru câteva ore pentru a preveni sângerările la locul de acces și pentru a detecta eventuale complicații.
• Repous la pat: În funcție de procedură și de zona embolizată, este posibil să fie necesar să rămâneți la pat timp de câteva ore până la o zi, pentru a preveni sângerarea și a permite stabilizarea materialului embolic.
• Managementul durerii: Este posibil să simțiți un disconfort ușor sau durere la locul de acces; dacă este necesar, vi se vor administra analgezice.
• Dieta: Puteți continua o dietă normală, dar este important să consumați suficiente lichide pentru a elimina agentul de contrast.

Primele câteva zile:

• Recuperare acasă: Majoritatea pacienților sunt externati în aceeași zi sau a doua zi.
• Revenire treptată la activități: Urmați recomandările medicului și reveniți treptat la activitățile normale, evitând eforturile excesive timp de câteva zile.
• Monitorizarea complicațiilor: Fiți atent la semne precum febră, creșterea durerii, umflături, roșeață sau secreții la locul de acces și raportați imediat medicului.

Săptămânile următoare:

• Consult de control: Veți avea o programare de control pentru a evalua succesul embolizării și progresul recuperării.
• Continuarea recuperării: Zona tratată va continua să se vindece, iar simptomele vor scădea treptat.
• Ajustări medicamentoase și modificări ale stilului de viață: Medicamentele pot fi ajustate și se pot recomanda modificări ale dietei și exercițiilor pentru a susține recuperarea și a preveni complicațiile.

Pe termen lung:

• Controluri regulate: Continuați controalele periodice conform recomandărilor medicului pentru a monitoriza starea de sănătate și a detecta eventuale probleme.
• Stil de viață sănătos: Adoptarea unei diete echilibrate, exerciții regulate și gestionarea eficientă a stresului contribuie la menținerea unei stări optime de sănătate pe termen lung.

Riscurile și efectele secundare posibile ale angioembolizării

Ca orice intervenție medicală, angioembolizarea poate prezenta anumite riscuri și efecte secundare, deși acestea sunt, în general, reduse. Iată câteva dintre posibilele riscuri:

• Sângerare sau infecție la locul de acces al cateterului,
• Reacție alergică la agentul de contrast,
• Deteriorarea vaselor de sânge sau a organelor adiacente,
• Formarea cheagurilor de sânge,
• Migrarea materialului embolic în zone nedorite.

Aceste riscuri pot fi minimizate prin evaluări prealabile atente și respectarea strictă a protocoalelor de tratament, asigurând astfel siguranța pacientului.

Pregătiri necesare înainte de procedura TIPS

Înainte de procedura TIPS (Shunt Portosistemic Intrahepatic Transjugular), pacientul trebuie să respecte anumite măsuri de precauție. Pacientul trebuie să fie la post de cel puțin opt ore; în această perioadă se permite administrarea de lichide, după care acestea se administrează intravenos, dacă nu este o situație de urgență.

• Se efectuează teste de hemostază, iar valorile (INR, APTT, fibrinogen, numărul de trombocite) trebuie să fie în limite normale.
• Se efectuează teste pentru boli transmise prin sânge: HBs, HIV și HCV.
• Se măsoară nivelurile de BUN și creatinină pentru evaluarea funcției renale.
• Este necesară evaluarea funcțiilor cardiace.

De asemenea, pacientul trebuie să continue medicația pentru inimă și tensiunea arterială. Dacă aceste medicamente se administrează dimineața, se recomandă consumul unei cantități minime de apă. Pacienții diabetici nu trebuie să ia medicamente hipoglicemiante; în special, medicamentele care conțin metformin nu se administrează cu 48 de ore înainte și după procedură.

• Antibioticele pot fi administrate înainte de procedurile de embolizare.
• Sedativele se administrează pentru a asigura confortul pacientului înainte de intervenție.

În final, toate produsele de sânge necesare trebuie să fie pregătite, iar starea vaselor ficatului trebuie evaluată prin ecografie. Fiecare etapă este esențială pentru desfășurarea sigură și eficientă a procedurii.

Ce se întâmplă după procedura TIPS

După finalizarea procedurii TIPS, procesul de recuperare se desfășoară în mai multe etape. Inițial, sângerarea de la locul de acces este oprită prin presiune manuală, iar zona este bandajată pentru a minimiza riscul de sângerare ulterioară.

Agentul de contrast poate provoca efecte secundare, motiv pentru care se recomandă consumul de lichide în cantități mari. Starea generală a pacientului este monitorizată în spital timp de câteva zile. În perioada post-procedurală se recomandă următoarele măsuri:

• Monitorizarea regulată a presiunii în atriul drept,
• Administrarea de medicamente diuretice pentru a stimula urinarea și a reduce sarcina cardiacă,
• Consultarea medicului în cazul apariției simptomelor de tuse sau dificultăți de respirație, care pot indica edem pulmonar.

De asemenea, controalele ecografice planificate pentru evaluarea stării stentului sunt foarte importante:

• La 3, 6 și 12 luni după procedură,
• După primul an, la fiecare 6 luni.

Aceste controale sunt esențiale pentru evaluarea succesului pe termen lung al intervenției.

Cazuri în care TIPS nu este recomandat

Există anumite condiții în care procedura TIPS nu poate fi aplicată, stabilite pentru siguranța pacientului. Insuficiența hepatică severă este una dintre principalele contraindicații; pacienții cu funcție hepatică slabă trebuie să primească alternative terapeutice.

De asemenea, TIPS nu se efectuează la pacienții cu infecții active, care trebuie tratate înainte, și nu este recomandat în prezența hipertensiunii pulmonare, a cancerului sau a tulburărilor de coagulare. Pacienții cu boală polichistică renală nu sunt candidați potriviți pentru această intervenție.

• Insuficiență hepatică severă
• Infecție activă
• Hipertensiune pulmonară
• Prezența cancerului
• Tulburări de coagulare
• Istoric de reacții alergice
• Boală polichistică renală

Fiecare caz trebuie evaluat cu atenție, iar riscurile TIPS trebuie luate în considerare, în special la pacienții cu cancer, tulburări de coagulare sau istorii de reacții alergice.

Rata de eficacitate a procedurii TIPS

Eficacitatea procedurii TIPS variază în funcție de starea ficatului, sănătatea generală a pacientului și răspunsul la tratament. În general, rata de succes se situează între 80% și 90%, însă aceasta poate varia semnificativ de la un pacient la altul. În unele cazuri, TIPS nu oferă o soluție completă.

Rolul și momentul TIPS în controlul ascitei

TIPS este utilizat pentru a controla ascita prin reducerea presiunii portală. Efectele nu sunt imediate; în prima săptămână post-procedură, de obicei, nu se observă o reducere semnificativă a ascitei. În primele câteva săptămâni, majoritatea pacienților vor începe să observe o scădere, iar la câteva luni, ascita poate fi complet controlată.

Posibilități de transplant hepatic după TIPS

Dacă rezultatele post-TIPS nu sunt satisfăcătoare, se poate lua în considerare un transplant hepatic. Medicul va evalua fluxul sanguin în ficat, presiunea portală și starea generală a ficatului, precum și funcția altor organe și prezența complicațiilor, pentru a decide dacă este necesar un transplant.

Durata de eficacitate a TIPS

Durata de eficacitate a procedurii TIPS depinde de starea generală a pacientului, funcția hepatică, presiunea în vena portală și caracteristicile stentului utilizat. În general, efectele TIPS durează între doi și cinci ani, iar monitorizarea post-procedură este esențială pentru menținerea beneficiilor.

• Starea de sănătate a pacientului
• Funcțiile hepatice
• Presiunea în vena portală
• Tipul și dimensiunea stentului

Durerea de umăr și opțiunile de tratament prin angioembolizare

Durerea de umăr poate fi cauzată de d

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ

Prof. Dr. Özgür Kılıçkesmez a absolvit Facultatea de Medicină Cerrahpaşa în 1997. Și-a finalizat specializarea la Spitalul de Educație și Cercetare din Istanbul. A urmat cursuri de radiologie intervențională și oncologie la Londra. A fondat departamentul de radiologie intervențională la Spitalul Urban Istanbul Çam și Sakura și a devenit profesor în anul 2020. Deține numeroase premii și certificate internaționale, are peste 150 de publicații științifice și a fost citat de peste 1500 de ori. În prezent, activează la Spitalul Medicana Ataköy.