SFATURI (sunt portosistemic intrahepatic transjugular)

Șuntul portosistemic intrahepatic transjugular (TIPS) este o procedură minim invazivă utilizată pentru tratarea hipertensiunii portale. Aceasta permite reducerea presiunii venoase prin crearea unui canal artificial în ficat.

Procedura se realizează prin introducerea unui cateter prin vena jugulară, conectând vena portă cu venele hepatice. Astfel, fluxul sanguin este redirecționat, reducând riscul de hemoragii digestive.

Pacienții eligibili pentru TIPS sunt evaluați prin imagistică și teste hepatice. Alegerea metodei depinde de severitatea bolii și de complicațiile asociate.

Beneficiile includ controlul eficient al ascitei, prevenirea hemoragiilor și îmbunătățirea calității vieții. Totuși, pacienții necesită monitorizare atentă post-procedurală.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ
Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională

Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.

CV Premii Recenzii

CV Articole

Premii Recenzii

Motivele pentru aplicarea TIPS

Procedura TIPS este preferată în special pentru gestionarea complicațiilor care apar ca urmare a fibrozării țesutului hepatic în ciroză. Intervenția, ce vizează reducerea presiunii crescute din vena portală, are un rol important în prevenirea problemelor medicale grave.

Procedura oferă o soluție eficientă pentru controlul complicațiilor asociate hipertensiunii portale. În special, în cazurile refractare la tratament, TIPS poate îmbunătăți calitatea vieții și reduce riscul de complicații. Această procedură este recomandată în următoarele situații:

• Când sângerările variceale nu pot fi controlate,
• În cazurile de ascită (acumulare de lichid în abdomen),
• Când se observă modificări și sângerări datorate presiunii portale în stomac,
• Când se acumulează lichid rezistent la tratament (hidrotorax) între pleuri,
• În sindromul hepatorenal, sindromul Budd-Chiari, sindromul hepatopulmonar și bolile obstructive ale venelor hepatice.

În afară de aceste condiții, TIPS nu se aplică în cazurile de insuficiență cardiacă, insuficiență hepatică avansată sau rapid progresivă și encefalopatie.

Etapele procedurii TIPS

Procedura TIPS începe de la vena jugulară internă dreaptă. Inițial, se utilizează fire subțiri și catetere pentru a accesa vena cavă superioară, care transportă sângele din organele superioare către inimă. Ulterior:

• Se trece în atriul drept al inimii,
• Se accesează vena cavă inferioară, care transportă sângele din organele inferioare.

După această etapă, prin introducerea unui ac subțire se accesează vena hepatică dreaptă, iar apoi se progresează în interiorul acesteia. Vena este vizualizată și se efectuează măsurători de presiune. Pe măsură ce se avansează spre vena portală, se creează cu atenție o cale prin țesutul hepatic. Odată ce se ajunge la vena portală:

• Se stabilește o conexiune între vena hepatică dreaptă și vena portală folosind un ac subțire și un fir,
• La punctul de conexiune se aplică metoda de dilatare cu balon pentru a extinde canalul,
• Pentru a asigura stabilitatea, se plasează un stent metalic.

În final, procedura este verificată și, dacă este necesar, se iau măsuri suplimentare pentru reducerea presiunii portale. Se repetă investigațiile imagistice și măsurătorile de presiune pentru a evalua succesul intervenției.

Riscurile potențiale și efectele secundare ale procedurii TIPS

Această procedură implică unele riscuri și efecte secundare, printre care:

• Acumularea de sânge în cavitatea abdominală, care poate agrava starea pacientului,
• Leziuni la nivelul vezicii biliare sau al căilor biliare, care pot provoca sângerări severe,
• Radiația utilizată în timpul procedurii poate provoca arsuri la nivelul pielii,
• Aportul de sânge al ficatului poate fi afectat, perturbând funcțiile organului,
• Insuficiența renală poate apărea după procedură,
• Plasarea incorectă sau migrarea stentului poate necesita intervenții suplimentare,
• Cel mai grav risc este decesul, care este întotdeauna prezent,
• Deteriorarea arterei hepatice poate conduce la probleme de sănătate grave,
• Infecțiile pot apărea în perioada post-procedurală,
• Sângerarea la locul de acces poate necesita tratamente suplimentare,
• Tulburările de conștiență pot apărea după procedură și pot afecta starea generală a pacientului.

Aceste complicații evidențiază necesitatea unei evaluări corecte a riscurilor procedurii.

Pregătiri necesare înainte de procedura TIPS:

Înainte de procedura de Shunt Portosistemic Intrahepatic Transjugular, pacientul trebuie să respecte anumite măsuri de precauție. Pacientul trebuie să fie în post de cel puțin opt ore înainte de procedură. Până la finalul acestei perioade se permite administrarea de lichide, după care acestea se administrează intravenos. Dacă nu este vorba de o urgență, această regulă trebuie respectată strict.

• Trebuie efectuate teste de hemostază, iar rezultatele trebuie să fie în limite adecvate: INR, APTT, fibrinogen, numărul de trombocite.
• Teste pentru bolile transmise prin sânge: HBs, HIV și HCV.
• Nivelurile de BUN și creatinină trebuie măsurate pentru evaluarea funcției renale.
• Evaluarea funcțiilor cardiace este necesară.

De asemenea, pacientul trebuie să continue medicamentele pentru inimă și tensiune arterială. Dacă acestea se administrează dimineața, se recomandă consumul unei cantități minime de apă. Pacienții diabetici nu trebuie să ia medicamente hipoglicemiante; în special, medicamentele care conțin metformin nu trebuie administrate cu 48 de ore înainte și după procedură.

• Antibioticele pot fi administrate înainte de procedurile de embolizare.
• Sedativele sunt administrate pentru a asigura confortul înainte de procedură.

În final, toate produsele de sânge necesare trebuie să fie pregătite pentru a asigura succesul procedurii. Starea vaselor ficatului trebuie evaluată prin ecografie. Fiecare dintre aceste etape este esențială pentru desfășurarea în siguranță și eficiență a intervenției.

Ce trebuie făcut după procedura TIPS

După finalizarea procedurii TIPS, procesul de recuperare al pacientului se desfășoară în mai multe etape. Inițial, sângerarea de la locul de acces este oprită prin presiune manuală. Odată ce sângerarea încetează, zona este bandajată pentru a minimiza riscul unei noi sângerări.

Agentul de contrast poate provoca efecte secundare, astfel că se recomandă consumul de lichide în cantități mari. Starea generală a pacientului este monitorizată în spital timp de câteva zile. În perioada post-procedurală se recomandă următoarele măsuri importante:

• Măsurarea regulată a presiunii în atriul drept,
• Utilizarea medicamentelor diuretice pentru a stimula urinarea frecventă și a reduce sarcina cardiacă,
• Consultarea medicului în cazul apariției simptomelor de tuse și dificultăți de respirație, care pot indica riscul de edem pulmonar.

De asemenea, controalele ecografice planificate pentru evaluarea stării stentului sunt de mare importanță:

• La 3, 6 și 12 luni după procedură,
• După primul an, la fiecare 6 luni.

Aceste controale sunt esențiale pentru evaluarea succesului pe termen lung al intervenției.

Cazuri în care TIPS nu este recomandat

Există anumite condiții în care procedura nu poate fi aplicată, fiind stabilite în funcție de siguranța pacientului. Insuficiența hepatică severă este una dintre principalele contraindicații; la pacienții cu funcții hepatice slabe trebuie căutate alternative terapeutice.

De asemenea, procedura nu se efectuează la pacienții cu infecții active, care trebuie tratate înainte. În prezența hipertensiunii pulmonare, TIPS trebuie evitat.

• Insuficiență hepatică severă
• Infecție activă
• Hipertensiune pulmonară
• Prezența cancerului
• Tulburări de coagulare
• Istoric de reacții alergice
• Boală polichistică renală

Fiecare caz trebuie evaluat cu atenție, iar riscurile procedurii TIPS trebuie luate în considerare. În special, la pacienții cu cancer, riscurile pot crește. De asemenea, procedura poate fi periculoasă pentru cei cu tulburări de coagulare și istorii de reacții alergice. Pacienții cu boală polichistică renală nu sunt candidați potriviți pentru această intervenție. Aceste condiții sunt luate în considerare în decizia de aplicare, în funcție de starea de sănătate a pacientului.

Rata de eficacitate a procedurii TIPS

Rata de succes a operației variază în funcție de diverși factori. Succesul procedurii este determinat în primul rând de starea actuală a ficatului. Sănătatea generală a pacientului și răspunsul la tratament influențează, de asemenea, rezultatul.

• Rata de succes variază, de obicei, între 80% și 90%.

• Rata de succes poate varia semnificativ de la un pacient la altul.
• În unele cazuri, TIPS poate să nu ofere o soluție suficientă.

Starea individuală a pacientului influențează semnificativ rezultatul procedurii. De aceea, abordarea terapeutică trebuie personalizată pentru fiecare pacient. Medicul evaluează starea pacientului pentru a determina cea mai potrivită metodă de tratament, cu scopul de a îmbunătăți sănătatea generală. Această evaluare detaliată crește șansele de succes ale procedurii TIPS.

Rolul și momentul TIPS în controlul ascitei

Procedura TIPS este utilizată pentru controlul ascitei. Prin această intervenție, la majoritatea pacienților se observă o scădere vizibilă a nivelului de lichid acumulat (ascită). Efectele procedurii variază de la pacient la pacient, iar durata necesară pentru controlul ascitei depinde de starea generală a pacientului.

După procedură, scăderea ascitei nu este imediată și, în unele cazuri, poate dura câteva săptămâni sau luni până când efectele devin vizibile.

• În prima săptămână post-procedură: de obicei nu se observă o scădere a ascitei.
• În primele câteva săptămâni: la majoritatea pacienților începe să scadă nivelul de ascită.
• La câteva luni după procedură: ascita poate fi complet controlată.

În concluzie, procedura TIPS oferă o soluție eficientă pentru pacienții cu ascită. În perioada post-procedurală, starea pacientului trebuie monitorizată cu atenție. Starea acestuia și severitatea ascitei vor determina cât timp va dura până când tratamentul își va face efectul. Deși este dificil să se ofere un interval de timp exact, în general, procedura produce rezultate de succes.

Posibilități de transplant hepatic după procedura TIPS

Acest proces este esențial pentru evaluarea funcțiilor hepatice. Dacă recuperarea post-procedurală nu atinge nivelul așteptat, se poate lua în considerare transplantul hepatic. În perioada post-procedurală, medicii evaluează cu atenție starea generală a pacientului și funcțiile ficatului. În urma acestei evaluări, dacă este necesar, se pot întreprinde demersuri pentru transplantul hepatic.

Evaluarea funcțiilor hepatice:

• Fluxul sanguin în ficat după procedură,
• Nivelurile de presiune portală,
• Starea generală a ficatului.

Starea generală a pacientului:

• Funcțiile altor organe,
• Prezența complicațiilor,
• Procesul general de recuperare.

Transplantul hepatic este o opțiune ce trebuie luată în considerare după procedura TIPS, dar decizia se bazează pe o evaluare individuală a pacientului. Starea actuală și riscurile potențiale sunt analizate pentru a determina cea mai potrivită opțiune de tratament. Recomandările medicilor sunt de o importanță majoră pentru viitoarea stare de sănătate a pacientului.

Durata de eficacitate a procedurii TIPS

Durata de eficacitate a TIPS variază în funcție de diverși factori. Starea generală a pacientului, funcțiile hepatice și presiunea din vena portală influențează direct această durată. De asemenea, tipul și dimensiunea stentului utilizat joacă un rol important. În general, efectele acestei proceduri durează între doi și cinci ani.

• Starea de sănătate: Sănătatea generală a pacientului este un factor determinant în succesul procedurii TIPS.
• Funcțiile hepatice: Un ficat care funcționează bine asigură beneficii pe termen lung după procedură.
• Presiunea în vena portală: O presiune portală ridicată poate diminua eficacitatea stentului.
• Tipul și dimensiunea stentului: Caracteristicile stentului utilizat pot influența durata de viață a procedurii.

Monitorizarea regulată post-procedură și intervenția promptă în cazul apariției problemelor prelungează eficacitatea TIPS. Acest proces este esențial pentru controlul progresiei bolii și prevenirea complicațiilor. Prin urmare, durata de viață a procedurii depinde și de managementul pacientului și de programul de monitorizare.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ

Prof. Dr. Özgür Kılıçkesmez este unul dintre cei mai importanți specialiști în radiologie intervențională și neuroradiologie din Turcia, concentrându-se pe tratamente minim invazive endovasculare. Principalele sale domenii de expertiză includ tratamentul anevrismelor și al accidentului vascular cerebral, proceduri de embolizare, tratamentul nechirurgical al bolilor tiroidiene și paratiroidiene, oncologie intervențională și intervenții vasculare periferice. În prezent este Șeful Departamentului de Radiologie Intervențională și Neuroradiologie al Spitalului Memorial Göztepe Istanbul.
Absolvent al Facultății de Medicină Cerrahpașa a Universității din Istanbul în 1997, Prof. Dr. Kılıçkesmez a urmat formare avansată în radiologie intervențională și oncologie ca „Clinical Fellow” la London Guy’s & St Thomas’ și King’s College Hospital în perioada 2012–2013. În 2020 a obținut titlul de profesor, iar în același an a devenit Medic Fondator al Departamentului de Radiologie Intervențională al Spitalului SBÜ Çam și Sakura. Deține și certificarea EBIR (European Board of Interventional Radiology).
Prof. Dr. Kılıçkesmez are 94 de articole internaționale, 40 naționale și peste 2500 de citări. Este evaluator pentru reviste prestigioase precum American Journal of Roentgenology (AJR) și Diagnostic & Interventional Radiology. Cu experiența sa clinică și academică, este considerat o autoritate recunoscută la nivel național și internațional în tratamentul AVC-ului, anevrismelor cerebrale, embolizării, ablației tumorale și tratamentele minim invazive ale bolilor tiroidiene și paratiroidiene.