Kemoembolizarea implică injectarea de substanțe speciale în arterele care alimentează țesutul canceros. Aceste substanțe includ medicamente de chimioterapie și particule care restricționează oxigenul și sursa de nutrienți. Această metodă, preferată în special pentru pacienții cu cancer hepatic, are ca scop oprirea creșterii tumorii. De asemenea, joacă un rol important în controlul cancerelor cu metastaze.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ

Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională

Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.  Oferă tratamente la spitalul Medicana Ataköy.

CV Premii Recenzii

CV Articole

Premii Recenzii

Ce este chemoembolizarea?

Chemoembolizarea oferă un tratament localizat pentru celulele canceroase. Procedura implică administrarea directă a medicamentelor de chimioterapie în arterele care alimentează tumora. Prin această tehnică, agenții chimioterapici și particulele care restricționează alimentarea tumorii sunt transportați prin vasele de sânge către tumoare. Această metodă, utilizată încă din anii 1970, este aplicată în special pentru cancerul hepatic. Tipurile de cancer tratate sunt:

• Carcinom hepatocelular
• Cancer de colon cu metastaze
• Cancer mamar cu metastaze
• Tumori carcinoide
• Sarkom de țesut moale
• Melanom

Prin această metodă, medicamentele ajung la regiunea cancerigenă la o concentrație mai mare, în timp ce efectul asupra țesuturilor sănătoase este minimizat. Tratamentul nu oferă doar un efect localizat, ci, de asemenea, oprește alimentarea tumorii, încetinind sau oprind creșterea acesteia.

Anatomia ficatului și căile de alimentare

Ficatul se remarcă prin structura sa complexă și numeroasele căi de alimentare. Organul este împărțit în diferite lobi și segmente. Această diviziune joacă un rol critic în înțelegerea integrității funcționale a ficatului. Cea mai acceptată clasificare a fost realizată de Couinaud. Acest sistem împarte ficatul în funcție de drenajul veno-portal și veno-sistemic. Fluxul arterial este mai variabil și, de cele mai multe ori, este asigurat prin arterele hepatice care derivă din artera celiacă. Aceste artere se ramifică pentru a alimenta lobul drept și stâng al ficatului.

În timpul chemoembolizării țintite spre tumorile hepatice, trebuie luate în considerare următoarele artere accesorii potențiale:

• Artera frenică dreaptă
• Artera hepatică stângă modificată sau accesorie
• Artera mamară internă dreaptă

Pe de altă parte, pentru a reduce riscul de chemoembolizare neintenționată, este important să se cunoască următoarele artere:

• Artera cistică
• Artera gastrică dreaptă
• Artera falciformă
• Artera duodenală

Temporizarea aplicării chemoembolizării

Chemoembolizarea reprezintă o opțiune importantă de tratament, în special pentru pacienții cu carcinom hepatocelular (CHC) și boală hepatică metastatică. Acest tratament este aplicat în funcție de starea pacientului și de anumite criterii.

Evaluarea și selecția pacientului

Înainte de aplicarea chemoembolizării, starea pacienților este evaluată cu atenție. Criteriile de eligibilitate stabilite conform ghidurilor NCCN sunt următoarele:

• Dacă pacientul nu este apt pentru intervenție chirurgicală sau nu are suficientă rezistență pentru o intervenție chirurgicală,
• Dacă funcția hepatică, mărimea și numărul tumorii indică faptul că pacientul nu este apt pentru chirurgie,
• Dacă starea generală de sănătate și calitatea vieții sunt la un nivel care poate face față posibilelor efecte secundare ale chemoembolizării.

Pacienții ideali pentru chemoembolizare

Pacienții care urmează să beneficieze de tratamentul prin chemoembolizare prezintă, de regulă, următoarele caracteristici:

• Funcție hepatică cu scor Child-Pugh A sau B,
• Scor ECOG de performanță 0 sau 1,
• Creștere activă a tumorii, fără metastaze extra-hepatice.

Momentul aplicării chemoembolizării

Chemoembolizarea este recomandată în următoarele situații:

• Când pacienții sunt evaluați pentru tratament de pod; acest lucru vizează reducerea sarcinii tumorale înainte de transplantare.
• În timp ce pacienții sunt pregătiți pentru transplantare; se încearcă adaptarea dimensiunii tumorii conform criteriilor Milan.
• Când există multiple noduli și tumori mari, iar alte opțiuni de tratament s-au dovedit inadecvate.

Rolul TAKE

Chemoembolizarea transarterială (TAKE) este o metodă utilizată în special în CHC și în cazurile de cancer cu metastaze la ficat. Scopul chemoembolizării este de a micșora tumorile și, dacă este posibil, de a face pacienții apti pentru chirurgie. Totuși, acest tratament nu are un efect curativ și este considerat, în general, o abordare paliativă.

TACE este de obicei utilizat ca tratament de primă linie în următoarele situații:

• Când funcția hepatică a pacientului este stabilă (clasa Child-Pugh A sau B),
• Când starea generală de sănătate este relativ bună (ECOG PS 0 sau 1),
• Ca alternativă la intervenția chirurgicală, transplant sau alte tratamente invazive.

Chemoembolizarea are potențialul de a încetini progresia cancerului hepatic și de a îmbunătăți durata și calitatea vieții pacientului. Tratamentul este personalizat în funcție de starea actuală de sănătate a pacientului și de stadiul cancerului și este efectuat de o echipă multidisciplinară.

Chemoembolizare: Cazuri în care nu se aplică

Chemoembolizarea poate să nu fie adecvată pentru pacienții cu anumite probleme de sănătate. Deși acest tratament intervine prin injectarea directă a medicamentelor în celulele canceroase, în unele cazuri riscurile pot depăși beneficiile. Iată cazurile în care chemoembolizarea nu se recomandă:

• Pacienții cu o speranță de viață redusă, în special cei care necesită îngrijire completă, nu sunt recomandați pentru acest tratament.
• Cazurile cu contraindicații la chimioterapie, cum ar fi insuficiența cardiacă sau renală și leucopenia, nu sunt adecvate pentru tratament.
• Dacă se anticipează că pacientul nu va adera tratamentului, chemoembolizarea nu este recomandată.
• Metastazele extra-hepatice limitează eficacitatea acestei metode de tratament.
• Dacă funcția hepatică a pacientului este inițial slabă sau dacă există probleme hepatice severe, cum ar fi ciroza în stadiu terminal, tratamentul poate fi riscant.
• La pacienții care prezintă simptome precum encefalopatie sau icter, sau care consumă alcool activ, chemoembolizarea nu trebuie aplicată.

În plus, anumite dificultăți tehnice pot impune evitarea chemoembolizării:

• La pacienții cu tromboză severă a venei porta, riscul de insuficiență hepatică post-tratament crește.
• La pacienții cu obstrucție a căii biliare sau cu un nivel de bilirubină mai mare de 3 mg/dL, injecțiile segmentale nu pot fi efectuate.
• Dacă există tumori mari care afectează mai mult de jumătate din ficat în timpul chemoembolizării, aplicarea acestui tratament este contraindicat.

Chemoembolizarea poate prezenta riscuri pentru pacienții cu anumite condiții de sănătate. De aceea, înainte de a începe tratamentul, starea pacientului trebuie evaluată în detaliu. Este important să se analizeze și alternativele înainte de aplicarea tratamentului.

Echipamentele utilizate în chemoembolizare

Procesul de chemoembolizare este efectuat în special folosind materiale selectate. În această metodă, echipamentul de bază poate fi împărțit în două categorii principale: particule de embolizare cu eliberare de medicament și particule de embolizare convenționale. Prima categorie, particulele de embolizare cu eliberare de medicament, sunt bile de rășină care asigură eliberarea lentă a medicamentelor de chimioterapie în tratamentul cancerului. Aceste bile transportă medicamentele de chimioterapie direct la locul tumorii, oferind un tratament eficient.

Bile cu eliberare de medicament:

• Doxorubicină: utilizată pentru tumori hepatice primare hipervaskulare și metastaze.
• Irinotecan: utilizat pentru tratarea metastazelor cancerului colorectal.

A doua categorie este TACE convențional. Această metodă utilizează un amestec care include lipiodol agent de contrast, medicament de chimioterapie și un agent de embolizare. Ambele tehnici intervin direct asupra țesuturilor canceroase, ajutând la controlul progresiei bolii.

Care sunt pregătirile pre-chemoembolizare?

Pregătirile pentru procesul de chemoembolizare sunt esențiale pentru succesul tratamentului. În primul rând, se realizează imagistică detaliată a pacientului. Prin aceste investigații, medicii obțin o hartă detaliată a zonei ce urmează a fi tratată. Imaginile secționale sunt efectuate, în special, folosind CT cu contrast sau MRI. Aceste imagini oferă informații critice despre locația și dimensiunea tumorii. De asemenea, în acest proces sunt identificate și alte structuri vasculare importante din ficat și eventualele anomalii.

În stadiul de planificare a tratamentului, radiologii folosesc tehnici speciale pentru identificarea arterelor principale care alimentează tumora. Aceste tehnici previn accidental o chemoembolizare în afara țintei. Detectarea și marcarea corectă a arterelor ajută la reducerea complicațiilor posibile în timpul procedurii.

Din punct de vedere biomedical, în unele situații nu este necesară efectuarea unei biopsii. Cu toate acestea, dacă există suspiciuni și tumora nu îndeplinește criteriile pentru CHC, se recomandă efectuarea unei biopsii conform ghidurilor NCCN. Acest aspect este valabil în special pentru leziunile care prezintă semne de malignitate la imagistică și care nu au factori de risc.

Un alt aspect important de luat în considerare în pregătirea pentru tratament este gestionarea anesteziei. Procedurile TACE sunt, de obicei, efectuate sub sedare conștientă. Adecvarea pacientului la anestezie este evaluată utilizând sistemul de clasificare fizică ASA și scorul Mallampati. Pentru pacienții cu risc crescut, se recomandă consultul unui anestezist și, dacă este necesar, al unui cardiolog.

Hidratarea este un alt aspect critic al procesului de tratament. Radiologii utilizează, de obicei, soluție salină intravenoasă pentru a asigura hidratarea adecvată a pacientului în perioadele pre și post-procedurale.

Măsurile de prevenire a infecțiilor sunt, de asemenea, de o importanță majoră. Având în vedere formarea unui pat de țesut necrotic și potențialul acestuia de a forma abcese, tratamentul profilactic cu antibiotice este o practică standard. Acest tratament se realizează folosind antibiotice cu spectru larg.

Pentru a preveni complicațiile de sângerare, se iau anumite măsuri:

• Se efectuează teste de laborator.
• Dozajul medicamentelor anticoagulante este ajustat.

Alte metode de control al simptomelor includ:

• Antiemeticele și steroizii sunt administrați pre-procedural sau atunci când este necesar.
• Octreotidul poate fi administrat înainte sau în timpul procedurii la pacienții care sunt tratați pentru tumori carcinoide.

Acest proces de pregătire este esențial pentru asigurarea aplicării sigure și eficiente a chemoembolizării.

Din punct de vedere tehnic, chemoembolizarea

În timpul procedurii de chemoembolizare, utilizarea unui cateter arterial este esențială. În primul rând, se identifică arterele care transportă sânge către tumoare, iar cateterul este avansat prin aceste artere. Tehnologia microcateterelor este utilizată pentru a ajunge la arterele care alimentează tumora. În această etapă, cu ajutorul fluoroscopiei, se examinează în detaliu calea de alimentare a tumorii. Pentru procedura de embolizare se utilizează particule speciale, agent de contrast și agenți chimioterapici. Procedura continuă până când fluxul arterial se oprește. După procedură, se efectuează o arteriografie de urmărire pentru a controla starea zonei embolizate. Această etapă este critică pentru evaluarea eficienței embolizării. Prezența tumorii în ficat determină cantitatea de chimioterapie care va fi administrată. Punctele importante care trebuie luate în considerare în timpul procedurii sunt:

• Identificarea arterelor și asigurarea accesului
• Utilizarea microcateterelor
• Aplicarea particulelor de embolizare și a agenților chimioterapici
• Control prin arteriografie de urmărire

Probleme importante întâmpinate în metoda de tratament prin chemoembolizare

Procedura de chemoembolizare poate duce la probleme de sănătate severe la aproximativ 5-10 din 100 de pacienți. După acest tratament, pacienții pot întâmpina unele complicații majore. Printre cele mai frecvente complicații se numără insuficiența hepatică. De asemenea, pot apărea situații triste, cum ar fi decesul pacientului. În plus, se poate observa și formarea de abcese în cavitatea abdominală.

• Ruptura tumorală
• Colecistită
• Bilomă
• Stenoza permanentă a căii biliare
• Disecție arterială
• Embolie pulmonară

Alte probleme grave includ leziuni ale țesuturilor rezultate din embolizarea neintenționată și sângerări gastrointestinale. Aceste complicații cresc riscurile tratamentului și pot necesita tratamente suplimentare pentru pacienți.

Rolul critic în tratament

Această metodă este utilizată în special la pacienții în stadii avansate și intervine direct asupra arterelor care alimentează tumora. În timpul procedurii, medicamentele de chimioterapie și particulele care inhibă creșterea tumorii sunt injectate în vasele ficatului. Acest tratament poate duce la micșorarea tumorii și, uneori, la necroză, prelungind astfel durata de supraviețuire a pacientului.

Eficacitatea chemoembolizării depinde de diverși factori:

• Starea generală de sănătate a pacientului
• Nivelul funcției hepatice
• Dimensiunea și gradul de răspândire al tumorii

Acești factori influențează direct rezultatul tratamentului, iar planul de tratament este personalizat pentru fiecare pacient. Chemoembolizarea este, de obicei, preferată la pacienții care nu răspund altor metode de tratament sau care nu sunt apti pentru intervenții chirurgicale. Această metodă este aplicată în special în următoarele situații:

• Pacienți cu o sarcină tumorală avansată
• Cazuri în care intervenția chirurgicală sau transplantul de organ nu sunt posibile

Principalii factori care cresc succesul tratamentului sunt următorii:

• Sarcină tumorală redusă
• Funcție hepatică bine conservată

Studiile privind rezultatele tratamentului au arătat că chemoembolizarea poate prelungi semnificativ durata de supraviețuire. În special, intervențiile efectuate la pacienții cu cancer hepatic pot îmbunătăți considerabil ratele de supraviețuire. Totuși, repetarea tratamentului trebuie ajustată în funcție de starea pacientului.

Alternativele la chemoembolizare variază în funcție de starea pacientului și de caracteristicile tumorii. De obicei, următoarele metode sunt preferate:

• Chimioterapie intravenoasă
• Radioterapie cu fascicul extern
• Metode de ablație tumorală:
• Prin căldură (microunde sau unde radio)
• Prin frig (crioablație)
• Embolizarea arterelor tumorale:
• Cu particule inerte (embolizare blandă)
• Cu particule radioactive (radioembolizare)

Îmbunătățirea rezultatelor de supraviețuire prin echipa de tratament

Chemoembolizarea hepatică este un proces ce necesită colaborarea între specialiști în oncologie și radiologie. Echipa care aplică tratamentul dezvoltă soluții adaptate stării pacientului. Monitorizarea post-procedurală a pacientului este efectuată, în special, de o asistentă de oncologie și de medicul curant. Această monitorizare este esențială pentru depistarea precoce a complicațiilor posibile. Factorii care influențează ratele de supraviețuire pe termen lung includ:

• Starea generală de sănătate a pacientului,
• Dimensiunea tumorii și gradul de răspândire,
• Complexitatea metodelor de tratament aplicate.

Studiile clinice au arătat că metoda TAKE (Chemoembolizare transarterială) oferă rate de supraviețuire mai bune comparativ cu metodele de îngrijire de susținere. Totuși, combinația TACE cu tratamente sistemice nu a produs beneficiile așteptate. În special, metoda Y90 radioembolizare a avut efecte similare ca monoterapie la pacienții cu stadii locale avansate sau inoperabili. Aceste constatări necesită o evaluare atentă a eficacității opțiunilor de tratament.

Întrebări frecvente

Cât costă chemoembolizarea (TAKE)?

Costul chemoembolizării variază în funcție de numeroși factori. Tipul de spital sau clinică ales este, de obicei, unul dintre cei mai importanți factori care influențează costul. De asemenea, experiența și nivelul de specializare al medicului care efectuează procedura pot influența tarifele. Calitatea medicamentelor de chimioterapie și a materialelor de embolizare utilizate poate crește costul total al tratamentului. Starea de sănătate a pacientului și caracteristicile tumorii joacă, de asemenea, un rol în stabilirea prețului. În final, testele efectuate înainte și după procedură, precum și durata spitalizării, pot crește costurile.

Cine efectuează tratamentul prin chemoembolizare (TAKE)?

Tratamentul prin chemoembolizare (TAKE) este efectuat de radiologi intervenționali. Acești medici au o formare specializată și sunt experți în astfel de proceduri. Radiologii intervenționali determină cea mai potrivită metodă de tratament în funcție de starea pacientului.

Există efecte secundare ale tratamentului TAKE?

Da, tratamentul TAKE are unele efecte secundare. În special, senzația de durere în zona abdominală este frecvent raportată după tratament. De asemenea, greața este o problemă comună la pacienți. După tratament, se pot observa o scădere a energiei și senzația de oboseală. În plus, sindromul post-embolizare, care poate dura 3-4 zile, poate afecta pacienții prin apariția febrei.

Ce trebuie să se acorde atenție după tratamentul TAKE?

După chemoembolizarea transarterială, procesul de recuperare al pacientului trebuie gestionat cu atenție. În primul rând, trebuie programate consultații regulate cu medicul curant. Aceste consultații, împreună cu testele de sânge și metodele imagistice, evaluează eficacitatea tratamentului. De asemenea, pacientul ar trebui să evite activitățile fizice intense timp de aproximativ zece zile. În această perioadă, trecerea treptată la activități normale este recomandată. Pentru gestionarea efectelor secundare, cum ar fi durerea, febra, greața și oboseala, se pot administra medicamente sub supravegherea medicului. Funcțiile hepatice ale pacientului trebuie monitorizate regulat, iar o alimentație sănătoasă și hidratarea adecvată trebuie asigurate.

Resurse suplimentare și documente

https://ozgurkilickesmez.com/wp-content/uploads/2024/07/Intra-arterial-therapies-for-metastatic-colorectal-cancer.pdf

https://ozgurkilickesmez.com/wp-content/uploads/2024/07/Local-and-Regional-Therapies-for-Hepatocellular-Carcinoma-and-Future-Combinations.pdf

https://ozgurkilickesmez.com/wp-content/uploads/2024/07/Transarterial-chemoembolization.pdf

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ

Prof. Dr. Özgür Kılıçkesmez a absolvit Facultatea de Medicină Cerrahpaşa în 1997. Și-a finalizat specializarea la Spitalul de Educație și Cercetare din Istanbul. A urmat cursuri de radiologie intervențională și oncologie la Londra. A fondat departamentul de radiologie intervențională la Spitalul Urban Istanbul Çam și Sakura și a devenit profesor în anul 2020. Deține numeroase premii și certificate internaționale, are peste 150 de publicații științifice și a fost citat de peste 1500 de ori. În prezent, activează la Spitalul Medicana Ataköy.