Tratamentul hemangiomului hepatic fără intervenție chirurgicală este posibil prin tehnici minim invazive, cum ar fi ablația și embolizarea. Aceste metode oferă alternative sigure pentru pacienții la care operația prezintă riscuri crescute sau este contraindicată.
Chemoembolizarea hemangiomului hepatic permite reducerea dimensiunii tumorii prin blocarea fluxului sanguin către formațiune. Această abordare determină involuția leziunii și ameliorează simptomele fără a necesita rezecție hepatică extinsă.
Radioablația hemangiomului hepatic reprezintă o altă opțiune eficientă, utilizând unde de înaltă frecvență pentru a distruge țesutul vascular anormal. Procedura este realizată sub ghidaj imagistic, cu risc scăzut și recuperare rapidă pentru pacient.
Tratamentul nechirurgical al hemangiomului hepatic este recomandat pacienților simptomatici sau celor cu tumori voluminoase. Alegerea metodei depinde de localizare, dimensiune și starea generală a pacientului, cu obiectivul principal de a evita complicațiile.
| Ce trebuie să știi despre tratamentul non-chirurgical al hemangioamelor hepatice | |
| Definiție | Metodele non-chirurgicale de tratament pentru hemangioamele hepatice, tumori benigne ale vaselor din ficat. |
| Indicații | Hemangioame simptomatice (durere, simptome de compresie), leziuni cu creștere rapidă, hemangioame cu risc de complicații. |
| Contraindicații | Hemangioame asimptomatice și mici, pacienți cu boli hepatice severe. |
| Metode de tratament | Ablare cu microunde (MWA), embolizare transarterială (TAE), radiocirurgie stereotactică, terapie cu protoni. |
| Pregătiri înainte de procedură | Teste de sânge, teste de funcție hepatică, studii imagistice (RMN, CT), revizuirea medicației. |
| Durata procedurii | Variază între 30 de minute și 3 ore, în funcție de metodă. |
| Tipul de anestezie | Anestezie locală, sedare sau anestezie generală (în funcție de metoda de tratament). |
| Complicații | Infecție, sângerare, leziuni hepatice, efecte secundare ale radiației, durere post-embolizare. |
| Timpul de recuperare | De obicei, între câteva zile și câteva săptămâni. |
| Rata de succes | Ridicată, dar poate varia în funcție de dimensiunea și localizarea hemangioamelor. |
| Tratament alternativ | Monitorizare și controale regulate, rezecție chirurgicală, tratament medicamentos (în cazuri rare). |
Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.
Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională
Epidemiologia și Caracteristicile Patologice ale Hemangioamelor Hepatice
Hemangioamele hepatice reprezintă cele mai frecvent întâlnite tumori benigne ale ficatului. Descoperite adesea întâmplător, aceste tumori sunt de obicei asimptomatice. Studiile au demonstrat că ratele de prevalență variază între 0,4% și 7,3%, iar rata de morbiditate este de aproximativ 2,5%.
Hemangioamele care provoacă simptome nespecifice, cum ar fi durerea abdominală, sau care sunt detectate în timpul controalelor de rutină, de obicei nu necesită intervenție. Totuși, în anumite situații speciale, se poate recurge la tratamente intervenționale. Deși hemangioamele pot apărea la orice grup de vârstă, ele sunt mai frecvente la persoanele cu vârsta între 30 și 50 de ani.
- Femeile prezintă un risc mai ridicat pentru aceste tumori.
- Raportul dintre femei și bărbați poate varia între 1,2 și 6.
Deși cauza hemangioamelor nu este pe deplin înțeleasă, ele sunt asociate cu o dezvoltare excesivă și anormală a vaselor sanguine în perioada embrionară. Malformațiile vasculare stau la baza acestor tumori.
- Dezvoltarea defectuoasă a rețelelor capilare în stadiul embrionar conduce la malformații venoase.
- Aceste malformații sunt formate din pereți de lumină subțiri, înveliți cu un singur strat de celule endoteliale.
Se consideră că hormonii sexuali, în special estrogenul și progesteronul, joacă un rol în creșterea hemangioamelor. Sarcina și utilizarea contraceptivelor orale pot crește nivelurile acestor hormoni, stimulând astfel creșterea tumorilor. S-a observat că hormonii contribuie la proliferarea celulelor endoteliale vasculare.
Examinările histopatologice arată că hemangioamele conțin sinusoide vasculare anormale de diferite dimensiuni. Aceste tumori nu conțin hepatocite normale, celule Kupffer sau componente ale canalelor biliare. De asemenea, pot fi observate modificări patologice secundare, cum ar fi necroza, fibroza și calcificările, în interiorul sau în jurul acestor tumori. Aceste caracteristici histopatologice susțin ideea că hemangioamele nu sunt cu adevărat tumori, ci malformații vasculare.
*Vă recomandăm să completați toate câmpurile pentru a primi cel mai bun răspuns posibil.
Simptomele clinice ale hemangioamelor hepatice
Hemangioamele hepatice sunt, de obicei, asimptomatice, însă în anumite situații trebuie monitorizate cu atenție. Hemangioamele multiple și mari pot provoca diverse simptome la pacienți, printre care se numără:
- Durere abdominală,
- Greață,
- Vărsături,
- Pierderea apetitului.
Aceste simptome indică necesitatea tratamentului. Ruperea sau lacerarea hemangioamelor, deși rare, poate duce la complicații severe, manifestate de obicei prin durere abdominală acută și șoc hemoragic. În caz de rupere, rata mortalității este ridicată și necesită intervenții urgente.
Sindromul Kasabach-Merritt este o altă afecțiune gravă cauzată de hemangioame și se caracterizează prin:
- Epuizarea excesivă a celulelor sanguine,
- Trombocitopenie bruscă,
- Tulburări de coagulare,
- Purpură hemoragică.
Aceste semne necesită tratament de urgență și pot pune viața pacientului în pericol.
Deși criteriile de diagnostic pentru hemangioamele masive pot varia, ele se remarcă de obicei prin dimensiuni mari. Metodele de diagnostic includ ultrasonografia, tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Aceste metode au o acuratețe ridicată, însă condiții preexistente, cum ar fi hepatita B sau ciroza, pot complica diagnosticarea. Hemangioamele atipice pot fi confundate cu cancerele hepatice sau metastazele, motiv pentru care o evaluare diferențială atentă este necesară.
Indicațiile pentru tratamentul hemangioamelor hepatice
https://www.youtube.com/watch?v=r54H9uF9WBI
Hemangioamele hepatice sunt, de obicei, tumori benigne care nu necesită tratament, dar în anumite condiții, tratamentul devine necesar. Indicațiile pentru tratament trebuie stabilite cu precizie, iar procedura trebuie aplicată astfel încât să provoace un traumatism minim pacientului.
Simptome clinice și complicații:
- Când apar simptome precum durere abdominală, distensie sau dispepsie,
- În cazurile cu risc de rupere și sângerare internă,
- Tratamentul devine inevitabil atunci când apar complicații grave, cum ar fi sindromul Kasabach-Merritt.
Creștere progresivă:
- Hemangioamele care cresc cu peste 2 cm anual,
- Tumorile deja mari, detectate pentru prima dată, pot prezenta risc și necesită intervenție.
Dificultate în diagnostic:
- Atunci când există incertitudini privind diagnosticul hemangioamelor,
- În special, dacă există și alte afecțiuni hepatice, tratamentul trebuie luat în considerare.
Efecte psihologice:
- Dacă anxietatea severă și alte simptome psihiatrice afectează calitatea vieții, tratamentul poate fi recomandat.
- Totuși, pentru aceste situații, intervenția chirurgicală nu este de obicei recomandată.
- Efectul factorilor psihologici trebuie evaluat detaliat pentru fiecare pacient.
Tratament profilactic:
- Studiile, de obicei, nu recomandă tratamentul profilactic pentru hemangioamele asimptomatice.
- Doar în cazuri rare cu risc specific, se poate lua în considerare o astfel de intervenție:
- Dacă, în timpul sarcinii, se detectează un hemangioamel masiv,
- Dacă există hemangioame mari care provoacă proeminență a cutiei toracice și slăbiciune,
- Dacă la persoanele active fizic se detectează hemangioame mari.
Atunci când se ia decizia de tratament, medicii și pacienții trebuie să evalueze cu atenție beneficiile și riscurile potențiale ale procedurii. Acest proces necesită o abordare personalizată, iar fiecare indicație trebuie analizată ținând cont de starea generală de sănătate a pacientului și de impactul potențial asupra calității vieții sale.
Importanța embolizării transarteriale
https://www.youtube.com/shorts/oUuhcLRjKh4
Această metodă este preferată datorită naturii sale minim invazive. Se vizează alimentarea arterială a hemangioamelor, utilizând medicamente chimioterapeutice și lipiodol. Această combinație obstrucționează selectiv vasele sanguine din tumoră, ceea ce conduce la micșorarea și, treptat, la dispariția hemangioamelor. Tehnicile angiografice super-selective utilizate în timpul procedurii asigură o precizie ridicată.
Tehnici de ablație
- Ablarea cu radiofrecvență: În hemangioamele hepatice, ablația cu radiofrecvență implică aplicarea curenților de înaltă frecvență prin electrozi către tumoră. Prin această metodă, distrugerea termică a țesuturilor înconjurătoare are ca efect afectarea țesutului tumoral.
- Ablarea cu microunde: Această tehnică utilizează unde electromagnetice pentru a genera căldură rapid și eficient. Temperaturile ridicate cauzează necroza țesutului tumoral. Ablarea cu microunde este preferată în special în zonele cu risc crescut de sângerare.
Aceste metode de ablație sunt utilizate în situații în care intervenția chirurgicală nu este necesară sau pacienții nu sunt candidați pentru chirurgie. Ablarea poate fi ajustată în funcție de dimensiunea și localizarea hemangioamelor.
Utilizarea metodelor percutanate
- Skleroterapia percutanată: Această metodă implică injectarea directă a unui agent sclerozant în tumoră. Substanțele injectate distrug țesutul tumoral, oferind tratament.
- Crioterapia cu argon-heliu percutanată: Folosind tehnologia de îngheț, se formează cristale de gheață în celulele tumorale. Aceste cristale distrug structura celulară, determinând dispariția tumorii.
Metodele percutanate sunt eficiente în special pentru hemangioamele mici și superficiale. Fiind minim invazive, acestea accelerează procesul de recuperare și reduc durata spitalizării.
Evaluarea rezultatelor tratamentelor intervenționale
Tratamentul intervențional al hemangioamelor poate avea rezultate variabile în funcție de dimensiunea și tipul de perfuzie sanguină al tumorii. Hemangioamele cu o perfuzie sanguină bogată răspund mai bine la tehnicile de embolizare și ablație, având o rată mai scăzută de complicații post-tratament. Pe de altă parte, hemangioamele cu perfuzie redusă pot avea rezultate mai puțin eficiente. De aceea, evaluările diagnostice detaliate pre-tratament sunt esențiale. Tipul hemangioamelor și caracteristicile perfuziei sanguine joacă un rol critic în alegerea tratamentului.
Opțiuni de tratament intervențional în funcție de tipul de vascularizație al hemangioamelor hepatice

Hemangioamele hepatice sunt, de obicei, leziuni benigne care nu prezintă risc semnificativ de complicații. Deși situațiile în care se impune tratamentul sunt limitate, alegerea unei abordări terapeutice corecte este de mare importanță. Există opțiuni de tratament intervențional care variază în funcție de tipul de vascularizație. Modul în care hemangioamul este vascularizat influențează direct eficacitatea tratamentului. Din acest motiv, medicii trebuie să efectueze o evaluare detaliată preoperatorie. Tehnicile avansate de imagistică pot clarifica această clasificare. Prin urmare, o evaluare preoperatorie de acest tip este esențială pentru a minimiza riscul de complicații post-tratament.
Resurse suplimentare și documente

Prof. Dr. Özgür Kılıçkesmez este unul dintre cei mai importanți specialiști în radiologie intervențională și neuroradiologie din Turcia, concentrându-se pe tratamente minim invazive endovasculare. Principalele sale domenii de expertiză includ tratamentul anevrismelor și al accidentului vascular cerebral, proceduri de embolizare, tratamentul nechirurgical al bolilor tiroidiene și paratiroidiene, oncologie intervențională și intervenții vasculare periferice. În prezent este Șeful Departamentului de Radiologie Intervențională și Neuroradiologie al Spitalului Memorial Göztepe Istanbul.
Absolvent al Facultății de Medicină Cerrahpașa a Universității din Istanbul în 1997, Prof. Dr. Kılıçkesmez a urmat formare avansată în radiologie intervențională și oncologie ca „Clinical Fellow” la London Guy’s & St Thomas’ și King’s College Hospital în perioada 2012–2013. În 2020 a obținut titlul de profesor, iar în același an a devenit Medic Fondator al Departamentului de Radiologie Intervențională al Spitalului SBÜ Çam și Sakura. Deține și certificarea EBIR (European Board of Interventional Radiology).
Prof. Dr. Kılıçkesmez are 94 de articole internaționale, 40 naționale și peste 2500 de citări. Este evaluator pentru reviste prestigioase precum American Journal of Roentgenology (AJR) și Diagnostic & Interventional Radiology. Cu experiența sa clinică și academică, este considerat o autoritate recunoscută la nivel național și internațional în tratamentul AVC-ului, anevrismelor cerebrale, embolizării, ablației tumorale și tratamentele minim invazive ale bolilor tiroidiene și paratiroidiene.

Vaka Örnekleri