Tratamente

Tratamentul de embolizare pentru prostatita cronică

Posted on by Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ

Prostatita cronică, în special la bărbații de vârstă mijlocie și peste, este o afecțiune frecventă ce poate influența semnificativ calitatea vieții, cauzând durere și diverse probleme urinare.

Kronik Prostatit/CPPS Ce Este și Care Sunt Simptomele?

Prostatita cronică, sau în literatura de specialitate „Prostatita cronică/Sindromul de durere pelvină cronică (CP/CPPS)”, se definește ca o inflamație/iritare a prostatei care durează mai mult de trei luni și care nu poate fi explicată printr-o infecție evidentă. Prostata, o parte importantă a sistemului reproducător masculin, este situată imediat sub vezică, la ieșirea din aceasta. De aceea, orice problemă a prostatei se poate manifesta atât prin durere, cât și prin simptome precum urinări frecvente sau dificultăți la urinare.

  • Cum apar simptomele?

Bărbații cu prostatită cronică/CPPS se plâng adesea de durere localizată în zona inghinală, la testicule, în partea inferioară a abdomenului sau între șale și coccis. Uneori pot apărea senzații de arsură. Pot fi prezente și nevoia crescută de a urina, dificultatea la urinare sau necesitatea de a se trezi noaptea pentru a urina.

  • Impactul asupra calității vieții

Durerea cronică poate duce la contracția involuntară a mușchilor din zonă, creând un cerc vicios. Somnul este afectat, la fel și capacitatea de a se concentra la serviciu ori în viața socială. În timp, se pot dezvolta simptome psihologice precum neliniștea sau sentimente depresive.

  • Cauze posibile

Cauza exactă nu este pe deplin înțeleasă. Uneori se suspectează infecții anterioare, alteori factori autoimuni sau neuropsihologici. Astfel, ar putea fi implicate mecanisme legate de sistemul imunitar sau modificări la nivel microvascular. În plus, spasmele mușchilor pelvini, stresul și tulburările de anxietate pot agrava tabloul clinic.

De Ce Tratamentele Tradiționale Nu Sunt Întotdeauna Suficiente?

În mod tradițional, tratamentul prostatitei cronice/CPPS începe cu antibiotice, alfa-blocante, medicamente antiinflamatoare și unele terapii complementare. Cu toate acestea, cercetările arată că aceste opțiuni nu sunt întotdeauna la fel de eficiente și nu funcționează pentru fiecare pacient. De exemplu:

  • Antibioticele: Sunt administrate chiar și atunci când nu se detectează bacterii în prostată, deoarece unii pacienți pot avea beneficii pe termen scurt. Totuși, în absența bacteriilor, utilitatea lor pe termen lung este limitată.
  • Alfa-blocantele: Acționează prin relaxarea musculaturii din jurul tractului urinar, oferind o ușoară îmbunătățire, dar nu întotdeauna suficientă în ceea ce privește durerea.
  • Medicamentele antiinflamatoare: Țintesc reducerea inflamației și durerii. Totuși, etiologia complexă a prostatitei cronice poate face ca antiinflamatoarele să nu fie eficiente ca unic tratament.

Se poate asemăna cu o așchie care intră în mână: atâta timp cât nu este scoasă, intervențiile de suprafață oferă doar o ameliorare temporară. În unele cazuri, „așchia” este reprezentată de fluxul anormal de sânge (neovascularizație) și de țesutul inflamator cronic din prostată. Aici intervine metoda numită „embolizare”.

Ce Înseamnă Mai Exact Embolizarea și Cum Funcționează?

Prin embolizare se înțelege introducerea controlată a unor substanțe în vasele de sânge, pentru a reduce sau opri temporar/definitiv fluxul de sânge către un anumit țesut. Scopul este de a limita alimentarea zonei problematice (de ex. țesutul inflamat sau cu circulație excesivă), astfel încât să dispară sursa de durere sau inflamație. E ca și cum ai opri udarea unei plante cu rădăcina deja putrezită.

  • Ce se întâmplă în prostatita cronică?

Inflamația cronică determină formarea de noi vase de sânge (neovascularizație) în zonă, fapt care sporește sensibilitatea locală și stimularea fibrelor nervoase responsabile de durere, auto-susținând acest proces.

  • Cum ajută embolizarea?

Dacă blocăm temporar aceste vase nou formate, scade afluxul excesiv de sânge și de celule inflamatorii spre locul respectiv. Astfel, inflamația locală poate fi redusă, presiunea asupra nervilor se ameliorează și, în final, durerea poate fi controlată.

Ce Este „Transcateter Arterial Embolization” (TAE) și Cum Se Realizează?

Termenul poate fi explicat astfel:

  • Transcateter: Implică folosirea unui cateter subțire, de obicei introdus prin artera femurală (din zona inghinală), pentru a ajunge în regiunea țintă a corpului.
  • Arterial: Tehnica se bazează pe accesul prin arterele (arterele de tip magistral).
  • Embolizare: Blocarea vaselor cu substanțe care acționează precum un „dop” sau un „sigiliu”.

Pregătirea

  • Înainte de procedură, se evaluează starea generală de sănătate a pacientului, medicamentele administrate și structura prostatei.
  • În unele cazuri, se efectuează un examen IRM (rezonanță magnetică) multiparametric, pentru a exclude riscul de cancer și pentru a măsura dimensiunea prostatei.

Etapele procedurii

  • De obicei, se utilizează anestezie locală.
  • Un cateter subțire este introdus în artera din zona inghinală. Incizia este minimă, echivalentă unei înțepături de ac.
  • Cateterul este avansat până la artera prostatică (cea care vascularizează prostata) și, dacă e necesar, până la ramurile ce hrănesc mușchii pelvini (cum ar fi artera pudendală internă).
  • În timpul procedurii, se injectează substanță de contrast sau se utilizează teste de tip „evoked pain” (stimularea durerii) pentru a identifica vasele implicate în zona dureroasă.
  • Se administrează agenți de embolizare (de ex. amestecuri cu imipenem/silastatin – IPM/CS) sau alte materiale care blochează temporar fluxul sanguin.
  • După finalizarea embolizării, cateterul este retras, se aplică presiune la locul de puncție, iar pacientul poate fi externat, de regulă, chiar în aceeași zi.

De Ce Este Importantă Embolizarea Temporară?

În locul microsferelor care obstrucționează permanent (folosite, de exemplu, în tratamentul hiperplaziei benigne de prostată), se preferă deseori substanțe cu efect „temporar” în cazul prostatitei cronice. Obiectivul nu este distrugerea completă a țesutului, ci doar oprirea fluxului sanguin excesiv care întreține inflamația. Astfel, se protejează țesutul sănătos și se minimizează riscul de complicații majore.

Ce Spun Studiile?

Datele pacienților înainte și după tratament au fost analizate prin diverse scale. Principalele indicatori:

  1. NIH-CPSI (National Institutes of Health Chronic Prostatitis Symptom Index)
  • Scorul variază de la 0 la 43; scorurile mai mari indică simptome mai severe.
  • În studiul respectiv, pacienții aveau un scor mediu inițial de 27, sugerând probleme de intensitate moderată-avansată.
  1. NRS (Numeric Rating Scale) pentru durere
  • Scara de la 0 la 10 (0: fără durere, 10: durerea cea mai intensă imaginabilă).
  • Înainte de tratament, scorul mediu al durerii era 7.0, ceea ce indică o durere serioasă.

Rezultate

  • Evoluția scorului NIH-CPSI:

Inițial: 27

  1. 1 lună: 21
  2. 3 luni: 20
  3. 6 luni: 17

La peste 12 luni de la tratament (aprox. 16-17 luni), scorul a fost 18. Scăderea este semnificativă din punct de vedere statistic și arată ameliorarea simptomelor de durere, urinare și calitate a vieții, de la un nivel înalt (27) la 17-18.

  • Scorul durerii (NRS):

Inițial: 7,0

  1. 1 lună: 4,8
  2. 3 luni: 4,1
  3. 6 luni: 3,7

La peste 12 luni: 3,4

Această reducere de la 7 la 3,4 indică un progres major în capacitatea pacienților de a face față activităților zilnice.

  • Rata de succes clinic:

„Succesul clinic” a fost definit ca o îmbunătățire cu cel puțin 6 puncte la scorul NIH-CPSI. Astfel, la 6 luni, 70% dintre pacienți au înregistrat o reducere semnificativă și de durată, iar la monitorizările ulterioare, procentul a fost de 64%. Pentru persoanele care suferă de mult timp de prostatită cronică, acestea sunt vești încurajatoare.

  • Sesiuni repetate și monitorizare

La unii pacienți, o singură ședință de TAE a fost suficientă; la alții s-a ajuns la 2 sau 3 ședințe. Procedura fiind, în majoritatea cazurilor, una ambulatorie, se poate repeta relativ ușor și în condiții de siguranță.

Care Sunt Riscurile Și Siguranța Procedurii?

Ca în orice procedură invazivă, TAE prezintă anumite riscuri, deși considerabil mai mici comparativ cu intervențiile chirurgicale majore. Conform studiului:

  • Nu s-au raportat complicații grave.
  • În unele cazuri, au apărut hematoame minore la nivel inghinal, disconfort ușor sau rar erupții alergice. Toate s-au rezolvat în aproximativ o săptămână, fără măsuri suplimentare speciale.
  • Caracterul „temporar” al substanței de embolizare reduce riscul de necroză tisulară pe termen lung sau de pierderi funcționale semnificative.

Totuși, există și riscul de a obstrucționa accidental alte artere din zona pelviană, ceea ce ar putea afecta funcția erectilă sau alte structuri. Din acest motiv, experiența medicului radiolog intervenționist și precizia cateterizării sunt esențiale.

Cine Poate Beneficia de Această Terapeutică?

  • Diagnostic: Bărbații care prezintă de peste trei luni dureri pelvine, cu diagnostic confirmat de prostatită non-bacteriană, și cu un scor NIH-CPSI de minimum 15 (cel puțin simptome moderate).
  • Rezistență la tratament: Această soluție poate fi luată în considerare de cei care nu răspund la terapia convențională (antibiotice, alfa-blocante, analgezice) ori nu doresc să o urmeze pe termen lung din cauza efectelor secundare.
  • Excluderea cancerului de prostată: Înainte de procedură, trebuie eliminate suspiciunile privind un posibil cancer (prin IRM, biopsie etc.).

La Ce Să Fiți Atenți După Procedură?

De obicei, TAE este efectuată în ambulator și pacienții pot pleca acasă în aceeași sau a doua zi. Cu toate acestea, este recomandat:

  • Limitarea efortului fizic: În prima săptămână, se recomandă evitarea exercițiilor intense, mai ales a celor care pun presiune pe zona inghinală.
  • Medicație: Pot fi prescrise temporar analgezice sau antiinflamatoare ușoare.
  • Hidratarea: Un aport suficient de lichide poate ajuta la circulația sanguină și reduce riscul de efecte secundare.
  • Controlul evoluției: La câteva săptămâni, se evaluează durerea și alte simptome. Este esențial să se urmărească progresul scorului NIH-CPSI și să se decidă, dacă e cazul, repetarea procedurii.

Care Sunt Efectele pe Termen Lung?

Studiul arată că îmbunătățirea începe la aproximativ o lună după procedură și persistă la 6 luni și chiar după 12 luni. În medie, la 16-17 luni de urmărire, simptomele au rămas considerabil ameliorate. De exemplu, 90% dintre cei care au obținut un „succes clinic” la 6 luni au menținut acest rezultat și după un an.

Similar unei dureri lombare cronice, prostatita cronică poate avea episoade de recădere. TAE pare să reducă semnificativ intensitatea acestor episoade, iar necesitatea de medicamente scade aproape la jumătate conform studiului. Acest fapt reprezintă un beneficiu semnificativ, ținând cont de posibilele efecte adverse și de costurile asociate medicației de lungă durată.

Ce Se Întâmplă Dacă Durerea Are Origini Musculare/Osoase?

În prostatita cronică/CPPS, durerea poate fi corelată și cu spasme ale mușchilor planșeului pelvin ori alte probleme ale țesuturilor moi. Prin urmare, studii menționează că, pe lângă arterele prostatice, sunt vizate uneori și artere precum artera pudendală internă (IPA), care vascularizează mușchii pelvini. Dacă „evoked pain” indică o durere tipică în zona inghinală, se poate realiza și embolizarea IPA, cu efect favorabil asupra controlului durerii. Bineînțeles, nu este valabil pentru toți pacienții, ci doar dacă se stabilește, prin evaluarea medicului, că acea arteră contribuie la simptomatologie.

„Ce Fac Dacă Trebuie Repetat?”

Embolizarea nu este o intervenție chirurgicală majoră sau o procedură cardiovasculară extinsă, deci este relativ puțin invazivă. Cu toate acestea, la unii pacienți simptomele pot reveni în timp sau ameliorarea poate fi insuficientă după prima ședință. În astfel de situații, se poate repeta procedura, chiar și de 2-3 ori. În studiul citat, s-au efectuat 76 de proceduri, dintre care 22 de pacienți au avut nevoie de două ședințe și 5 de trei ședințe. În majoritatea cazurilor, primele sau a doua intervenție s-au dovedit a fi suficiente.

Când Nu Este Indicată Această Terapeutică?

  • Diagnostic de cancer de prostată: Pentru cei cu cancer confirmat, prioritar este tratamentul oncologic specific.
  • Afecțiuni cardiovasculare severe: Orice procedură vasculară necesită precauții suplimentare la pacienții cu boli cardiace/vasculare complexe.
  • Infecție activă: Dacă există o infecție acută sau o colonizare bacteriană, întâi se tratează aceasta.
  • Anomalii anatomice: Dacă structura vasculară este semnificativ alterată sau nu se poate accesa cateterul, tehnic, procedura devine imposibilă.

Cercetări Viitoare și Concluzii

Deși primele date sunt încurajatoare, utilizarea TAE ca „standard” terapeutic în prostatita cronică/CPPS necesită confirmarea prin studii mai ample, desfășurate în diverse centre. Cu toate acestea, rezultatele de până acum indică faptul că procedura este sigură și eficientă. În special:

  • Până la 70% rată de succes la 6 luni
  • Aproximativ 64% mențin îmbunătățirile la 16-17 luni
  • Nevoia de medicamente convenționale se reduce la jumătate pentru mulți pacienți

Aceste constatări aduc speranță pentru bărbații care, de ani de zile, se confruntă cu dureri cronice.

Este important de reținut că organismul uman este complex, iar durerile pelvine nu sunt întotdeauna generate exclusiv de prostată. În diagnostic, sunt esențiale evaluări detaliate și investigații imagistice. Deși TAE poate oferi rezultate bune în anumite cazuri, nu este universal valabilă pentru toți pacienții. Evaluarea multidisciplinară (urolog, radiolog intervenționist, specialist în terapia durerii) rămâne esențială pentru alegerea tratamentului adecvat.

În Concluzie

Prostatita cronică/CPPS este o boală care poate cauza dureri de lungă durată în zona inghinală și pelvină, afectând calitatea vieții bărbaților.

  • Tratamentele clasice cu medicamente pot fi insuficiente din cauza etiologiei complexe, parțial neelucidate.
  • Transcateter Arterial Embolization (TAE) restricționează fluxul sanguin excesiv și susținerea inflamatorie din zonă.
  • Conform datelor, până la 70% dintre pacienți au înregistrat o ameliorare semnificativă la 6 luni, tradusă prin reducerea cu peste 6 puncte a scorului NIH-CPSI. La cca 1,5 ani, rata a rămas la 64%.
  • Procedura se poate efectua în regim ambulator, comparativ cu o intervenție chirurgicală majoră, și prezintă un risc scăzut de complicații severe.
  • Rezultatele pe termen lung sunt promițătoare, deși este necesară validarea prin studii mai ample.

Prostatita cronică/CPPS nu este o „sentință” implacabilă. Fiecare pacient are propria evoluție, dar medicina actuală oferă mai multe opțiuni terapeutice. Dacă suferiți de dureri pelvine persistente, discutați cu specialiștii pentru a identifica variantele potrivite de tratament. TAE, aplicată corect, poate aduce o îmbunătățire considerabilă a vieții de zi cu zi, permițând pacienților să scape în sfârșit de acea „durere de fond” ce persistă de ani de zile și să-și recapete confortul.

Vaka Örnekleri