Ce este Oncologia Intervențională și ce face?

Oncologia Intervențională este o disciplină clinică ce tratează țesuturile canceroase într-un mod non-chirurgical, minim invaziv și țintit direct, sub ghidajul tehnicilor de imagistică medicală. Acest domeniu, care constituie al patrulea pilon fundamental al managementului modern al cancerului, alături de chirurgia oncologică, oncologia medicală și oncologia radioterapică, este practicat de medici radiologi intervenționiști specializați. Procedurile efectuate sub ghidaj ecografic, tomografic computerizat sau angiografic permit distrugerea tumorilor prin ardere (ablație) sau tratarea lor prin intermediul vaselor de sânge (embolizare), fără a realiza incizii mari în corp, folosind doar un punct de intrare de dimensiunea unui ac. Această abordare protejează țesuturile sănătoase din jur, oferind pacienților o recuperare rapidă și un proces de tratament extrem de confortabil.

Ce este Oncologia Intervențională și ce poziție ocupă în medicină?

Dacă am compara tratamentul cancerului cu o masă, picioarele acestei mese au fost timp de mulți ani chirurgia, chimioterapia și radioterapia. Totuși, în ultimii ani, un al patrulea și foarte puternic picior a fost adăugat acestei mese: Oncologia Intervențională. Această disciplină reprezintă arta de a efectua tratamentul folosind puterea diagnostică a radiologiei. Utilizăm modalități de imagistică precum ecografia, tomografia sau dispozitivele de angiografie ca sisteme de navigație (GPS).

Aceste tehnologii ne arată interiorul corpului, vasele, organele și, cel mai important, localizarea exactă a tumorii cu precizie milimetrică. Ghidați de aceste imagini, ajungem direct la tumoră fără a tăia pielea, pătrunzând doar prin vasele de sânge sau prin piele cu ajutorul unui ac. Acesta este un tratament „cu precizie punctuală”. În timp ce, în metodele tradiționale, întregul corp poate fi uneori expus tratamentului, în metodele noastre ținta este exclusiv țesutul canceros. Oncologia intervențională este uneori o alternativă salvatoare de viață atunci când chirurgia nu este posibilă și, alteori, un partener puternic care sporește eficiența altor tratamente.

Ce oferă abordarea minim invazivă pacienților din Oncologia Intervențională?

Auzim frecvent termenul „minim invaziv” în medicină. Semnificația sa este „intervenție care provoacă cel mai mic prejudiciu”. Atunci când tratăm un pacient, ne propunem să minimizăm daunele fizice și trauma pe care le provocăm. În chirurgiile deschise, sunt necesare incizii mari pentru ca mâinile chirurgului să poată lucra. Aceste incizii prelungesc procesul de vindecare, provoacă durere și implică un risc de infecție. În schimb, în procedurile noastre, punctul de intrare are doar dimensiunea unui orificiu de ac. Acest punct de intrare, de obicei de 1–2 milimetri, nici măcar nu necesită suturi după procedură; se aplică doar un mic pansament.

Beneficiile concrete pe care această abordare le oferă pacienților noștri sunt următoarele:

• Un tratament de susținere puternic pentru masele locale care nu au răspuns la terapiile oncologice medicale
• Pierdere de sânge foarte redusă
• Senzație minimă de durere
• Risc scăzut de infecție
• Posibilitatea externării rapide
• Timp scurt de recuperare
• Absența cicatricilor din punct de vedere estetic
• Revenire timpurie la viața de zi cu zi

În special pentru pacienții vârstnici sau pentru cei cu boli asociate, cum ar fi insuficiența cardiacă sau pulmonară, pentru care anestezia generală este riscantă, aceste metode reprezintă literalmente o linie de salvare. În loc să rămână internați zile sau săptămâni, posibilitatea de a se întoarce acasă, de obicei în seara procedurii sau a doua zi, are un efect incredibil de pozitiv asupra moralului și motivației pacienților noștri.

De ce este vitală tehnologia imagistică în procedurile de Oncologie Intervențională?

Inima activității noastre o reprezintă dispozitivele de imagistică, care sunt ochii și urechile noastre. Un chirurg vede țesutul cu ochii și îl simte cu mâinile în timpul intervenției chirurgicale. Noi, în schimb, vedem țesuturile din interiorul corpului pe ecranele noastre. De aceea, pentru noi nu există așa ceva ca o procedură „oarbă”. Dispozitive precum Ultrasonografia (US), Tomografia Computerizată (CT) și Imagistica prin Rezonanță Magnetică (RMN) ne oferă o hartă de parcurs.

Datorită ghidajului oferit de aceste dispozitive, putem trece un ac sau un cateter foarte subțire prin cele mai complexe trasee ale corpului și putem ajunge direct la țintă fără a deteriora organe critice, vase mari sau nervi. De exemplu, a ajunge la o tumoră situată chiar în centrul ficatului, fără a atinge canalul biliar care trece chiar pe lângă aceasta, necesită o mare îndemânare și tehnologie avansată. Ghidajul imagistic maximizează siguranța procedurii. Vedem instantaneu pe ecran răspunsul la întrebarea „Suntem în locul potrivit?”. Acest lucru crește eficiența tratamentului, reducând în același timp riscul de efecte secundare aproape la zero.

Cum se realizează procedura de biopsie pentru diagnosticul cancerului în Oncologia Intervențională?

Prima regulă în lupta împotriva cancerului este să cunoști inamicul. Atunci când se detectează o masă, a începe tratamentul fără a ști dacă este benignă sau malignă și, dacă este malignă, ce tip este și care sunt caracteristicile sale genetice, este ca și cum ai trage la întâmplare în întuneric. Prin urmare, pentru a stabili un diagnostic definitiv, este esențial să se preleveze o probă din acel țesut, adică să se efectueze o biopsie. În trecut, pacienții erau uneori nevoiți să fie supuși unei intervenții chirurgicale chiar și pentru o biopsie. Astăzi însă, această procedură a devenit extrem de practică în unitățile de radiologie intervențională.

Pașii generali pe care îi urmăm în procedura de biopsie sunt următorii:

• Aplicarea anesteziei locale pentru confortul pacientului
• Determinarea localizării tumorii cu ajutorul unui dispozitiv imagistic
• Pătrunderea prin piele cu un ac special
• Prelevarea de probe de țesut milimetrice din interiorul tumorii
• Retragerea acului și încheierea procedurii

De obicei folosim ace speciale de tip pistol, numite „Tru-cut”. Aceste ace ne permit să obținem probe subțiri, filiforme, de țesut din tumoră. Aceste probe sunt atât de valoroase încât nu doar stabilesc denumirea cancerului, ci permit și efectuarea testelor genetice care determină dacă terapiile țintite, pe care le numim „Medicamente Inteligente”, vor funcționa pentru acel pacient. Cu alte cuvinte, acea mică bucată trasează întreaga hartă a tratamentului pentru pacient.

Ce este tratamentul prin ablație tumorală și cum îl realizează Oncologia Intervențională?

După stabilirea diagnosticului, este timpul pentru tratament. Dacă tumora are dimensiunea și localizarea potrivite, poate să nu fie necesar să fie îndepărtată chirurgical din corp. Prin metoda pe care o numim „ablație”, putem distruge tumora la locul ei. Atunci când le explic acest lucru pacienților mei, folosesc uneori analogia „gătitului unui ou”. Așa cum un ou își schimbă structura și se solidifică atunci când este încălzit, celulele tumorale își pierd vitalitatea și mor atunci când sunt expuse unui anumit nivel de căldură.

În această procedură, sub ghidaj imagistic, introducem un ac special prin piele chiar în centrul tumorii. Apoi activăm dispozitivul conectat la acest ac. Folosind energia de Radiofrecvență (RFA) sau Microunde (MWA), generăm o temperatură ridicată la vârful acului. Această căldură distruge tumora și marginea de siguranță din jur prin ardere. La finalizarea procedurii, retragem acul. În timp, organismul elimină acel țesut mort sau acesta rămâne sub formă de țesut cicatricial inofensiv. Există și metoda opusă, numită „Crioablație”, care se bazează pe distrugerea tumorii prin înghețare. Tumora este distrusă prin transformarea ei într-o bilă de gheață.

În ce organe este utilizată cu succes metoda de ablație?

Ablația poate să nu fie potrivită pentru orice tip de cancer sau pentru orice stadiu. Cu toate acestea, la pacienții selectați corespunzător, produce rezultate miraculoase. Cel mai frecvent și cel mai de succes organ de aplicare este, fără îndoială, ficatul. Ablația este foarte eficientă în cancerele hepatice primare sau în metastazele care s-au răspândit la nivelul ficatului din organe precum colonul sau sânul.

Alte organe în care ablația este aplicată cu succes sunt următoarele:

• Plămân
• Rinichi
• Os
• Tiroidă
• Glanda suprarenală
• Țesuturi moi

În special la pacienții cu cancer pulmonar care nu pot tolera intervenția chirurgicală din cauza rezervei pulmonare scăzute și a capacității respiratorii limitate, ablația poate salva viața. În mod similar, în tumorile renale, este posibilă conservarea organului prin arderea doar a tumorii, fără îndepărtarea întregului rinichi. În metastazele osoase, scopul uneori nu este distrugerea tumorii, ci ameliorarea durerii osoase insuportabile de care suferă pacientul; întreruperea terminațiilor nervoase pentru a opri durerea oferă un mare confort pacientului.

Cum este „înometată” o tumoră prin tratamente intravasculare (TACE) în Oncologia Intervențională?

În unele cazuri, tumorile sunt numeroase sau prea mari pentru a fi tratate prin ablație. În acel moment, schimbăm strategia. În loc să vânăm inamicul unul câte unul, decidem să-i tăiem rutele de aprovizionare. Tumorile sunt structuri care cresc foarte rapid și au nevoie constantă de energie. Prin urmare, ele formează noi rețele vasculare pentru a se hrăni. Utilizăm metoda angiografiei, pătrundem prin vasul inghinal și avansăm prin harta vasculară a corpului. Scopul nostru este să găsim artera minusculă care hrănește direct tumora.

În procedura de „Chemoembolizare” (TACE), avansăm vârful cateterului până chiar la pragul tumorii. De acolo, administrăm două lucruri: în primul rând, un medicament chimioterapic concentrat; în al doilea rând, microparticule care blochează vasul. Această procedură creează un efect dublu.

Efectele TACE asupra tumorii sunt următoarele:

• Intoxicarea cu o doză mare de medicament
• Privarea de oxigen
• Întreruperea aportului de nutrienți
• Oprirea creșterii
• Determinarea reducerii dimensiunii

În mod normal, chimioterapia administrată prin venă la nivelul brațului se răspândește în întregul corp și provoacă efecte secundare precum căderea părului și greață severă. În procedura TACE, deoarece blocăm medicamentul direct în tumoră și închidem vasul, acesta se amestecă foarte puțin cu circulația sistemică. Astfel, în timp ce pacientul experimentează mult mai puține dintre efectele secundare severe ale chimioterapiei, tumora este expusă la o doză mult mai mare de medicament. Această metodă este tratamentul standard în special pentru cancerele hepatice inoperabile.

Cum utilizează Oncologia Intervențională radiația prin terapia de radioembolizare (Y-90)?

Radioembolizarea (TARE), cunoscută uneori popular ca „terapie atomică” sau „iradiere punctuală”, este una dintre cele mai recente minuni ale tehnologiei. În această metodă, pătrundem din nou prin zona inghinală folosind angiografia. De această dată însă, nu trimitem medicamente chimioterapice în vasul tumoral, ci milioane de microsfere încărcate cu o substanță radioactivă (Ytriu-90).

Aceste sfere sunt atât de mici încât pătrund chiar și în cele mai fine capilare din interiorul tumorii și se fixează acolo. Din locul în care se opresc, ele emit o radiație extrem de puternică pe o arie de doar câțiva milimetri. În radioterapia externă, fasciculele de radiații pot afecta țesuturile sănătoase pe măsură ce traversează pielea înainte de a ajunge la tumoră. În această metodă însă, plasăm sursa de radiație direct „în interiorul” tumorii. Astfel, în timp ce țesutul hepatic sănătos este protejat, tumora este distrusă prin iradiere din interior.

Situațiile în care radioembolizarea este cel mai frecvent preferată sunt următoarele:

• Tumori rezistente la chimioterapie
• Mase foarte mari
• Pacienți cu tromboză de venă portă
• Cazuri care nu sunt potrivite pentru chirurgie
• Situații în care procedura TACE este riscantă

Această metodă este un fel de tactică „Calul Troian”. Ne infiltrăm în fortăreața inamicului (tumora) și începem lupta din interior. În special la pacienții dificili, la care TACE nu poate fi efectuată din cauza obstrucției vaselor hepatice principale, această metodă este cea mai puternică și uneori singura noastră opțiune.

Ce proceduri de susținere sunt efectuate pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacienților cu cancer?

Oncologia Intervențională nu se concentrează exclusiv pe distrugerea tumorii. Pentru noi, pacientul nu este doar o tumoră; este o ființă umană cu dureri, nevoi de confort și o anumită calitate a vieții. Tratamentul cancerului este un maraton lung și dificil. A face viața pacientului mai ușoară pe parcursul acestui proces este, de asemenea, datoria noastră. De exemplu, la pacienții care vor primi chimioterapie continuă, venele de la nivelul brațelor se pot subția și se pot deteriora în timp, transformând accesul venos într-o tortură.

Pentru a preveni acest lucru, efectuăm procedura de „Cateter Port”. Plasăm o mică cameră (port) sub piele, de obicei în zona toracică. Această cameră este conectată la o venă centrală. Pacientul poate primi toate tratamentele și i se pot recolta probe de sânge prin acest port fără nicio durere.

Avantajele oferite de un cateter port pentru pacienți sunt următoarele:

• Eliminarea dificultății de a găsi o venă
• Fără vânătăi pe brațe
• Administrarea sigură a medicamentelor
• Risc redus de infecție
• Nu interferează cu spălatul
• Utilizabil timp de mulți ani

În plus, în cancerele în stadii avansate, tumorile pot uneori comprima căile biliare sau tractul urinar. În acest caz, pacientul dezvoltă icter, prezintă prurit sau rinichii se apropie de insuficiență. Utilizăm din nou metode non-chirurgicale, pătrunzând doar prin orificii de dimensiunea unui ac, pentru a plasa un „cateter” sau un „stent” în aceste căi obstruate. Prin deschiderea obstrucției, restabilim fluxul bilei sau al urinei. Chiar dacă aceste proceduri nu elimină cancerul, ele salvează organele pacientului, previn intoxicația și permit acestuia să își trăiască viața rămasă cu o calitate mult mai bună. Gestionarea durerii este la fel de importantă; ameliorarea durerii severe asociate cancerului prin efectuarea de blocuri nervoase și ușurarea suferinței pacientului reprezintă unul dintre cele mai umane aspecte ale artei medicale.

Cum și de către cine sunt luate deciziile de tratament în Oncologia Intervențională?

Tratamentul cancerului este un proces prea complex pentru a fi decis de un singur medic. Mentalitatea de tipul „am făcut-o, este gata” nu își are locul în medicina modernă. Boala fiecărui pacient este unică, asemenea unei amprente, și necesită o planificare individualizată. Prin urmare, există o structură numită „Comisia Multidisciplinară de Tumori”. În cadrul acestei comisii, oncologul medical (specialist în terapii medicamentoase), oncologul radioterapeut (specialist în radioterapie), chirurgul, anatomopatologul și noi, radiologii intervenționiști, ne adunăm în jurul unei mese.

Evaluăm colectiv investigațiile imagistice ale pacientului, analizele de laborator, rezultatele biopsiei, vârsta, comorbiditățile și chiar situația socială. Căutăm un răspuns, prin raționament colectiv, la întrebarea: „Care este cea mai bună opțiune pentru acest pacient: chirurgia, medicația sau ablația?”. Ca radiologi intervenționiști, la această masă prezentăm opțiunile minim invazive pentru pacienții care nu sunt potriviți pentru chirurgie sau care nu vor beneficia de aceasta.

Obiectivele comisiei sunt de a asigura:

• Selectarea celui mai adecvat tratament
• Prevenirea pierderii de timp
• Evitarea procedurilor inutile
• Abordarea holistică a pacientului
• Prelungirea supraviețuirii
• Păstrarea calității vieții

Uneori începem tratamentul și micșorăm tumora, după care chirurgul intervine. Alteori chirurgia nu este posibilă, iar noi intervenim pentru a controla boala. Acest efort de echipă este de o importanță vitală pentru succesul pacientului.

ozgurkilickesmez.admin