Un nodul tiroidian este o masă anormală cu conținut solid sau lichidian care se dezvoltă în țesutul glandei tiroide, glandă care reglează metabolismul și este situată în partea anterioară a gâtului. Aceste structuri sunt frecvent întâlnite în societate și sunt, în general, de natură benignă, apărând ca urmare a deficitului de iod, a predispoziției genetice sau a modificărilor hormonale. Deși adesea evoluează silențios, fără a provoca simptome, atunci când ating o anumită dimensiune pot determina simptome de compresie, precum umflarea gâtului, dificultăți la înghițire și răgușeală. În tratamentul nodulilor a căror diagnosticare este confirmată prin ecografie și biopsie cu ac fin, metodele moderne precum ablația prin radiofrecvență sau ablația cu alcool — care păstrează glanda tiroidă și nu necesită incizie — oferă o alternativă eficientă la intervenția chirurgicală în cazurile fără suspiciune de cancer.
De ce se formează nodulii tiroidieni și la cine apar?
Pacienții mei mă întreabă adesea: „Doctore, ce am făcut greșit ca să apară acești noduli?” De fapt, nu există un singur vinovat. Moștenirea noastră genetică, factorii de mediu și stilul de viață se combină pentru a crea acest tablou. Mai ales în regiuni precum țara noastră, unde deficitul de iod este frecvent, glanda tiroidă lucrează mai intens pentru a produce suficienți hormoni pentru organism. În timpul acestui efort intens, anumite zone ale glandei se măresc, se grupează și formează noduli.
Pot spune că femeile sunt puțin mai dezavantajate decât bărbații din acest punct de vedere. Acest lucru se datorează relației complexe dintre hormonii feminini, precum estrogenul, și țesutul tiroidian. Perioadele de fluctuație hormonală, cum ar fi sarcina, nașterea și menopauza, pot declanșa formarea nodulilor. În plus, așa cum este firesc ca părul nostru să încărunțească sau pielea să se rideze odată cu înaintarea în vârstă, este de așteptat și ca structura țesutului tiroidian să se modifice și să formeze noduli.
Principalii factori de risc care predispun la formarea nodulilor sunt următorii:
- Deficit de iod
- Predispoziție genetică
- Vârstă înaintată
- Sex feminin
- Istoric de expunere la radiații
- Fumat
- Obezitate
- Boala Hashimoto
- Rezistență la insulină
Care sunt simptomele nodulilor tiroidieni și ce semnale transmite organismul?
Nodulii tiroidieni evoluează, în general, insidios. De cele mai multe ori, pacienții noștri află despre această afecțiune atunci când se prezintă la medic pentru o altă problemă sau când observă o asimetrie la nivelul gâtului privind în oglindă. Atunci când nodulii sunt mici, de obicei nu provoacă niciun disconfort. Însă, când ating o anumită dimensiune sau încep să producă hormoni, organismul începe să transmită anumite semnale. Putem împărți aceste simptome în simptome mecanice de compresie și simptome hormonale.
Simptomele mecanice apar atunci când nodulul se mărește fizic și deranjează structurile învecinate. Dacă apasă pe trahee, pot apărea dificultăți de respirație; dacă apasă pe esofag, pot apărea dificultăți la înghițire. Pacienții noștri descriu adesea acest lucru astfel: „Am ceva în gât; înghit, dar nu dispare.”
Dacă nodulul se comportă independent și produce hormoni necontrolat, îl numim „nodul toxic” sau, în limbaj popular, „gușă toxică”. În acest caz, metabolismul se accelerează ca o mașină de curse, iar sistemul este suprasolicitat.
Simptomele hormonale care pot fi observate în această situație sunt următoarele:
- Palpitații
- Tremur al mâinilor
- Transpirații excesive
- Scădere bruscă în greutate
- Iritabilitate
- Intoleranță la căldură
- Căderea părului
- Diaree
- Tulburări menstruale
- Insomnie
Procesul de diagnostic și biopsia: prezintă un nodul tiroidian risc de cancer?
Atunci când detectăm un nodul la nivelul gâtului, prima noastră sarcină este să-i stabilim identitatea. Este o structură benignă, inofensivă, sau are un potențial care ar trebui să ne îngrijoreze? Pentru a răspunde la această întrebare, cel mai puternic aliat al nostru este ultrasonografia. Ecografia utilizează unde sonore pentru a ne arăta structura internă, marginile, vascularizația și prezența calcificărilor în interiorul nodulului, cu detalii milimetrice. Noi, medicii, evaluăm aceste imagini conform unui sistem internațional de scor al riscului numit „TI-RADS”.
Dacă întâlnim constatări suspecte la ecografie sau dacă nodulul depășește o anumită dimensiune, este necesar să efectuăm o Biopsie prin Aspirație cu Ac Fin (FNAB) pentru un diagnostic definitiv. Deși cuvântul „biopsie” poate suna înfricoșător, această procedură nu este, de fapt, foarte diferită de recoltarea de sânge din braț. Sub ghidaj ecografic, văzând vârful acului pe ecran, prelevăm probe de celule din cea mai suspectă zonă a nodulului. Procedura durează doar câteva minute și, deoarece se aplică anestezie locală, nu veți simți dureri semnificative. Această procedură este de importanță vitală pentru a stabili planul de tratament. Dacă rezultatul este benign, respirăm ușurați; dacă se dovedește malign, evaluăm opțiunile chirurgicale. Rețineți, 95% dintre noduli sunt benigni.
Tratamente tradiționale: sunt chirurgia și medicația singurele soluții pentru nodulii tiroidieni?
Timp de mulți ani, abordarea medicinei în această problemă a fost destul de clară: fie monitorizare, fie îndepărtare chirurgicală. Dacă rezultatul biopsiei indică cancer sau suspiciune de cancer, intervenția chirurgicală — adică îndepărtarea glandei tiroide (tiroidectomie) — rămâne standardul de aur și trebuie efectuată. Totuși, în acest grup, opțiunile de ablație au intrat acum în ghiduri pentru nodulii maligni sub 2 cm. În cazul nodulilor dovediți benigni, dar care deranjează pacientul, decizia de a recurge la chirurgie necesită o evaluare atentă a raportului beneficii–riscuri.
În tratamentul chirurgical, o parte sau întreaga glandă tiroidă este îndepărtată împreună cu nodulul. Acest lucru condamnă pacientul la utilizarea pe viață a medicației hormonale de substituție. Administrarea zilnică a medicamentelor dimineața, pe stomacul gol, efectuarea frecventă a analizelor de sânge pentru ajustarea dozei și dezechilibrele metabolice care pot apărea dacă medicația este uitată pot fi epuizante pentru pacienți. În plus, fiecare intervenție chirurgicală are riscurile sale inerente; deși rare, pot apărea situații precum răgușeala din cauza lezării nervilor care merg către corzile vocale sau afectarea glandelor paratiroide care reglează echilibrul calciului. În acest punct, lumea medicală și-a pus următoarea întrebare: „De ce sacrificăm un organ vital întreg pentru o bucată de țesut benign?” Răspunsul la această întrebare s-a schimbat odată cu dezvoltarea radiologiei intervenționale.
Tratament non-chirurgical: ce este ablația și cum este eliminat un nodul tiroidian?
Odată cu dezvoltarea tehnologiei, tratamentele „care conservă organul” au ieșit în prim-plan. Ablația înseamnă literalmente „distrugere” sau „eliminare”. În aceste metode aplicate în unitățile de Radiologie Intervențională, scopul principal este distrugerea doar a nodulului bolnav, la locul său, fără a atinge țesutul sănătos al glandei tiroide. Vă puteți gândi la acest lucru ca la obturarea doar a dintelui cariat, în locul extracției tuturor dinților.
Cel mai mare avantaj al acestor metode este că glanda tiroidă își continuă funcția. Deoarece glanda rămâne pe loc, producția hormonală continuă, iar pacientul nu devine dependent de medicație pe viață. În plus, nu există cicatrice de incizie la nivelul gâtului, nu este necesară anestezia generală și nu este nevoie de spitalizare. Pacienții noștri pot pleca acasă pe propriile picioare imediat după procedură. Acest confort și abordare de conservare a organului reprezintă o adevărată revoluție în medicină.
Metodele de ablație utilizate astăzi sunt următoarele:
- Ablația prin Radiofrecvență (RFA)
- Ablația cu Microunde (MWA)
- Ablația Laser (LA) (efectul său este destul de scăzut)
- Ablația cu Alcool (PEI)
Metoda prin înghețare (foarte rar utilizată la nivelul tiroidei; o metodă traumatică pentru regiunea tiroidiană, care necesită un ac foarte gros și este, de asemenea, o metodă costisitoare; nu are superioritate față de MW și RF și nu are utilizare în literatura mondială pentru nodulii tiroidieni)
Ablația prin radiofrecvență și microunde: cum se realizează tratamentul nodulilor tiroidieni cu ajutorul căldurii?
Pentru nodulii solizi, cele mai frecvent utilizate metode sunt tehnicile de ablație termică, bazate pe căldură. Ablația prin radiofrecvență (RFA) și cea cu microunde (MWA) sunt foarte asemănătoare ca principiu. Diferența tehnică constă în modul de generare a energiei, însă rezultatul este același: moartea țesutului prin căldură.
În timpul procedurii, pacientul este treaz și poate comunica cu noi. După amorțirea zonei gâtului cu anestezie locală, pătrundem în nodul cu un ac special sub ghidaj ecografic. Vârful acestui ac generează temperaturi ridicate în interiorul nodulului. Prin deplasarea acului milimetru cu milimetru în interiorul nodulului, „gătim” literalmente nodulul din interior spre exterior. Celulele nodulului încălzit își pierd vitalitatea și mor. Sistemul imunitar al organismului elimină treptat acest țesut mort, permițând nodulului să se micșoreze în timp.
Aceste metode sunt preferate în special în următoarele situații:
- Noduli mari care provoacă compresie
- Umflături care creează probleme cosmetice
- Noduli hiperactivi (toxici)
- Noduli aflați în creștere continuă
- Pacienți care nu doresc intervenție chirurgicală
Ablația cu alcool: care este cea mai bună metodă pentru nodulii tiroidieni plini cu lichid (chisturi)?
Unii noduli sunt plini cu lichid, nu cu țesut solid. Aceștia sunt numiți noduli chistici. Chiar dacă nodulii chistici sunt drenați cu un ac, ei se pot reumple după un timp, deoarece celulele de pe pereții interni continuă să producă lichid. Vă puteți gândi la acest lucru ca la un balon care se umflă din nou chiar dacă este dezumflat. Ablația cu alcool este o opțiune excelentă pentru a întrerupe acest cerc vicios.
În această procedură, mai întâi drenăm complet lichidul din interiorul chistului. Apoi injectăm alcool medical pur în cavitatea goală. Alcoolul arde chimic celulele producătoare de lichid de pe peretele chistului și le face să adere unele la altele. Astfel, chistul nu mai poate acumula din nou lichid. Această metodă este extrem de eficientă, are o rată mare de succes și, de obicei, o singură ședință este suficientă. Alcoolul nu este foarte eficient în nodulii solizi, de aceea noi, medicii, stabilim metoda de tratament în funcție de structura nodulului (solid sau plin cu lichid).
Există durere în timpul procedurii și cât durează ablația unui nodul tiroidian?
Cea mai mare preocupare a pacienților mei este dacă procedura este dureroasă. Vă asigur că aceste proceduri sunt mult mai ușoare decât o obturație dentară. Înainte de procedură, amorțim pielea gâtului și capsula tiroidiană cu ace foarte fine. În timpul procedurii, este posibil să simțiți o senzație de atingere sau o ușoară presiune, dar nu veți simți durere ascuțită. Uneori, pacienții pot descrie o ușoară durere temporară care iradiază către ureche sau maxilar, ceea ce este complet normal.
Durata procedurii variază în funcție de dimensiunea nodulului, dar, în general, durează între 10 și 30 de minute. Incluzând faza de pregătire și aplicarea gheții după procedură, timpul total petrecut în spital este de doar câteva ore. Deoarece nu se utilizează anestezie generală, vă puteți ridica imediat după procedură, puteți mânca și bea ceva și vă puteți întoarce acasă fără a avea nevoie de un însoțitor.
Lucrurile care trebuie făcute înainte de procedura de ablație sunt următoarele:
- Oprirea medicamentelor anticoagulante
- Prezentarea cu un grad ușor de sațietate
- Purtarea de haine confortabile
- Aducerea rezultatelor investigațiilor anterioare, dacă există
- Fără bijuterii în zona gâtului
Procesul de recuperare și rezultatele: când se micșorează un nodul tiroidian?
Ablația nu este o baghetă magică; nodulul nu dispare imediat după încheierea procedurii. Noi distrugem nodulul; eliminarea lui este sarcina organismului. Deoarece acesta este un proces biologic, necesită timp. În primele săptămâni după procedură, poate apărea un edem ușor (umflare) al nodulului, care este temporar. Micșorarea reală începe după prima lună.
Studiile științifice și experiența noastră clinică arată că, la trei luni după procedură, se observă o reducere de aproximativ 50% a volumului nodulului. Până la sfârșitul unui an, această rată poate ajunge la 80–90%. Cu alte cuvinte, un nodul de mărimea unei nuci poate deveni de mărimea unei alune sau chiar mai mic, nemaifiind vizibil din exterior și nemaicauzând compresie. În nodulii toxici, nivelurile hormonale revin la normal, iar pacientul poate întrerupe medicația pentru hipertiroidism.
Lucrurile la care trebuie să se acorde atenție în perioada post-procedurală sunt următoarele:
- Aplicarea de gheață în prima zi
- Utilizarea de analgezice simple
- Evitarea exercițiilor fizice intense
- Consumul crescut de lichide
- Respectarea controalelor medicale
Siguranță și riscuri: afectează ablația nodulilor tiroidieni corzile vocale?
Orice intervenție medicală implică teoretic riscuri, însă ablația are o rată de complicații mult mai mică comparativ cu chirurgia. Cea mai temută situație este răgușeala, deoarece nervii care pun în mișcare corzile vocale trec chiar în spatele glandei tiroide. Totuși, ca radiologi intervenționiști, datorită stăpânirii ecografiei, putem vedea clar acești nervi pe ecran.
În situații riscante, aplicăm o tehnică specială numită „hidrodisecție”. Prin injectarea de ser fiziologic (apă cu sare) sau dextroză (apă cu zahăr) între nerv și nodul, creăm un tampon artificial. Acest „pernă” de lichid îndepărtează nervul de nodul și îl protejează de căldură. Astfel, riscul de răgușeală permanentă este aproape neglijabil. Rareori, pot apărea modificări temporare ale vocii după procedură, însă acestea se remit de obicei spontan într-un timp scurt. Absența unei cicatrici permanente la nivelul gâtului, riscul foarte scăzut de infecție și probabilitatea redusă de sângerare fac ca această metodă să fie mai sigură decât chirurgia.
Cine este potrivit pentru acest tratament: care noduli tiroidieni sunt tratați prin ablație?
Nu orice nodul este potrivit pentru ablație. Selecția corectă a pacientului este cheia succesului. În primul rând, natura benignă a nodulului trebuie demonstrată prin biopsie. În plus, dacă nodulul provoacă sau nu simptome pacientului influențează, de asemenea, decizia de tratament. În loc să intervenim asupra unui nodul mic și inofensiv, care rămâne silențios, simpla monitorizare poate fi o abordare mai potrivită.
Grupurile de pacienți pentru care tratamentul prin ablație este cel mai potrivit sunt următoarele:
Cei cu rezultat de biopsie benign
Cei cu rezultat de biopsie malign și o masă sub 2 cm (ganglionii limfatici trebuie să fie, de asemenea, negativi)
- Cei care se confruntă cu dificultăți de respirație
- Cei cu dificultăți la înghițire
- Cei deranjați de umflătura gâtului
- Pacienți cu gușă toxică
- Cei care nu doresc intervenție chirurgicală
- Cei pentru care anestezia este riscantă
- Cei care nu doresc o cicatrice pe gât
- Cei care nu doresc să utilizeze medicație
Vaka Örnekleri