Toracenteza (Drenajul lichidului toracic)

Toracenteza este procedura prin care se evacuează lichidul acumulat în cavitatea pleurală pentru ameliorarea respirației și reducerea disconfortului. Aceasta se realizează cu un ac fin introdus sub ghidaj imagistic.

Drenajul pleural este indicat în cazurile de revărsat pleural cauzat de infecții, insuficiență cardiacă sau neoplazii. Intervenția aduce o ameliorare rapidă a simptomelor respiratorii.

Procedura este minim invazivă, necesitând doar anestezie locală. Riscurile sunt reduse, iar pacientul beneficiază de o recuperare scurtă și reintegrare rapidă în activitățile cotidiene.

Toracenteza are și rol diagnostic, lichidul extras fiind analizat pentru stabilirea cauzei. Aceasta permite personalizarea tratamentului ulterior și monitorizarea evoluției bolii.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ
Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională

Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.

CV Premii Recenzii

CV Articole

Premii Recenzii

Ce este torasenteza?

Torasenteza este procedura de eliminare a lichidului sau aerului acumulat în cavitatea toracică. Această intervenție se efectuează sub anestezie locală. În timpul procedurii, se introduce o canulă sau un ac gol în peretele toracic. Această metodă este deosebit de importantă în următoarele situații:

• În caz de acumulare anormală de lichid în cavitatea toracică,
• În cazurile de acumulare de aer,

Torasenteza este denumită și sub alte nume, cum ar fi muslukul pleural sau toracostomia cu ac. Procedura este utilizată atât pentru diagnostic, cât și pentru tratament. Aplicarea procedurii este planificată cu grijă de medic, în funcție de starea pacientului. Aceasta este o metodă folosită în gestionarea patologiilor interne ale toracelui.

Dinamicile cavității toracice în cadrul anatomiei și fiziologiei

În cavitatea toracică există un spațiu între peretele toracic intern și plămâni, situat între partea dreaptă și stângă. Acest spațiu joacă un rol important în activitățile respiratorii normale. În timpul respirației, acest spațiu potențial oferă o suprafață alunecoasă necesară pentru expansiunea și contracția ușoară a țesutului pulmonar. Conținând o cantitate minimală de lichid, acest spațiu servește, de asemenea, ca sistem de drenaj limfatic. Funcțional:

• În timpul inhalării, acest lichid ajută la expansiunea plămânilor.
• În timpul expirației, facilitează contracția plămânilor.

Prezența acestui lichid nu doar că asigură un mediu cu frecare redusă între structurile musculo-scheletice și țesutul pulmonar, dar contribuie și la drenajul limfatic. Totuși, o creștere a cantității acestui lichid poate indica diverse probleme de sănătate. În mod normal, cantitatea de lichid este echilibrată, însă o acumulare patologică poate semnala o afecțiune, fiind esențială pentru diagnosticarea și tratamentul bolilor. Din această cauză, volumul, rata de acumulare și compoziția chimică a lichidului sunt parametri fundamentali în evaluarea clinică.

Aplicațiile torasentezei

Torasenteza are un spectru larg de indicații și este utilizată atât în scop diagnostic, cât și terapeutic. Această procedură se efectuează atunci când cauza acumulării excesive de lichid nu este clară, pentru a stabili un diagnostic. Când volumul de lichid cauzează simptome clinice semnificative, se aplică în scop terapeutic. Natura diagnostică sau terapeutică a procedurii determină volumul de lichid care va fi extras și măsurile de precauție care vor fi luate în timpul intervenției.
Tanısal Torasentez:

• De obicei, are un volum mic.
• Se utilizează o seringă de 20cc până la 30cc.
• La prima intervenție se prelevează un eșantion din lichid pentru analize de laborator și patologie.

Torasenteza terapeutică:

• Se efectuează drenajul lichidului de volum mare.
• Pot fi extrase mai multe litri de lichid.
• Dacă cauza lichidului este incertă sau se suspectează modificări, se prelevează un mic eșantion pentru analiză.

În situațiile în care lichidul se poate acumula rapid din nou, de obicei se instalează un sistem de drenaj. Această situație poate apărea în diverse scenarii clinice:

• Hemotorax post-traumatic,
• Efuziune malignă în cazurile de cancer,
• Recuperare post-operatorie cardiotoracică și situații inflamatorii,
• Afectiuni metabolice, cum ar fi ciroza sau sindroamele de malabsorbție.

De asemenea, acumulările de lichid suspectate a fi infectate trebuie evacuate pentru a elimina sursa și rezervorul infecției. Această procedură este esențială pentru prevenirea răspândirii infecției și pentru îmbunătățirea stării pacientului.

Contraindicații pentru torasenteză

Torasenteza este o procedură medicală care nu trebuie aplicată în anumite situații. Deși nu există contraindicații absolute, există contraindicații relative. Acestea includ condițiile care împiedică pacientul să adopte o poziție sigură pentru procedură. De asemenea, anumite tulburări de coagulare care nu pot fi controlate sunt considerate contraindicații relative. Contraindicațiile sunt următoarele:

• Condiții care împiedică pacientul să adopte o poziție adecvată pentru procedură
• Tulburări de coagulare necontrolabile, care pot include:
  • Tulburări induse de medicamente sau efecte iatrogene
  • Cauze intrinseci care nu pot fi controlate
• Dacă riscurile potențiale ale procedurii depășesc beneficiile obținute

Pregătiri înainte de torasenteză

Înainte de a începe procedura de torasenteză, trebuie obținută o istorie medicală detaliată a pacientului. Aceste informații permit desfășurarea în siguranță a intervenției. Urmează o examinare fizică atentă, care ajută la determinarea corectă a zonei în care se va efectua procedura. De asemenea, este obligatorie obținerea consimțământului informat, îndeplinind astfel cerințele legale ale procedurii.

• Marcarea: Zona și partea unde se va efectua intervenția trebuie marcate conform politicilor spitalului pentru proceduri invazive.
• Colectarea echipamentelor: Toate instrumentele medicale necesare trebuie pregătite înainte de începerea procedurii.
• Monitorizarea pacientului:
  • Se atașează un puls-oximetru pacientului.
  • Tensiunea arterială și ritmul cardiac trebuie monitorizate continuu pe durata procedurii.

Tehnica torasentezei și pașii de aplicare

În timpul torasentezei, pacientul este pregătit de obicei în poziție decubit dorsal sau așezat. Poziția este determinată în funcție de zona în care se va efectua intervenția. Partea afectată este aleasă, de obicei, din zona midaxilară sau posterolaterală scapulară. Localizarea lichidului este clarificată cu ajutorul unui aparat de ultrasunete la pat, o etapă esențială în special la pacienții cu volum redus de lichid.
Sterilizarea zonei de intervenție se realizează după următorii pași:

• Pacientul este pregătit în condiții sterile.
• Pielea este curățată cu o soluție antiseptică.
• Se folosește un ac de 25 gauge pentru a crea o mică umflătură pe suprafața pielii, pentru anestezie locală.

După anestezia locală, se administrează anestezie în țesuturile profunde folosind un ac de 20 sau 22 gauge. Acest ac este plasat imediat deasupra marginii coastelor. Se aplică presiune negativă până când lichidul începe să iasă atunci când se introduce acul sau cateterul.
Materialele utilizate în timpul procedurii:

• Un ac mai mare sau un cateter ambalat,
• Dacă se folosește un kit de cateter, se face o mică incizie pe piele cu un bisturiu de mărimea 11.

Cateterul este introdus în cavitatea toracică. Când se colectează volumul necesar de lichid, acul este îndepărtat sau se atașează sistemul de drenaj. Pentru drenajul lichidului de volum mare se utilizează:

• Alimentare prin gravitație,

• Metoda de aspirare serială cu un robinet cu trei căi.

După îndepărtarea cateterului, se aplică presiune la punctul de inserție pentru a minimiza riscul de sângerare.

Complicații posibile în timpul torasentezei

În timpul procedurii de torasenteză pot apărea diverse complicații. Sângerarea, durerea și infecția sunt cele mai frecvente probleme în zona de intervenție. Introducerea acului dintr-un punct prea înalt între coaste poate cauza leziuni ale vaselor costale și nervilor. De asemenea, dacă lichidul este extras prea rapid sau în cantitate excesivă, riscul de edem pulmonar crește, afectând grav funcția normală a plămânilor.

• Pneumotorax: Aceasta este cea mai frecventă complicație a procedurii și apare în 12-30% din cazuri.
• Abcese și alte infecții: Dacă acul trece prin țesut infectat, se poate forma un abces sau o amigdom (ampiyem) în cavitatea toracică.
• Leziuni ale organelor interne: Dacă punctul de inserție este ales prea jos, splina sau ficatul pot fi rănite.

După procedură, inserția unui tub toracic este necesară în cazurile de pneumotorax sever și progresiv, situație care trebuie luată în considerare în special la pacienții supuși ventilației mecanice. Găsirile ecografice, cum ar fi alunecarea plămânilor și dispariția liniilor B, sunt esențiale pentru diagnosticul precoce al pneumotoraxului. O evaluare de acest tip trebuie efectuată înainte de începerea procedurii.
Deși s-a raportat rar ca fragmente mici să rămână în cavitatea toracică, această situație apare de obicei la cateterele introduse retrograd pe trocar. Este necesară o metodă atentă pentru a asigura integritatea cateterului.

Importanța clinică a tratamentului prin torasenteză

Procedura de torasenteză ameliorează simptomele prin eliminarea excesului de lichid acumulat în cavitatea pleurală care înconjoară plămânii. Această metodă este deosebit de eficientă în controlul simptomelor care afectează negativ funcția pulmonară, cum ar fi durerea și dificultățile de respirație. Lichidul extras în timpul procedurii este supus unei analize biochimice și microscopice detaliate. Prin această analiză se poate:

• Determina caracteristicile lichidului pleural.
• Analiza structurii celulare și compoziției chimice a lichidului.

Abordările echipei medicale în procedura de torasenteză

Torasenteza este efectuată de o echipă medicală multidisciplinară. În acest proces, medicul este responsabil de aplicarea procedurii și se străduiește să îmbunătățească starea pacientului utilizând cele mai adecvate tehnici. Înainte de procedură, pacientul este informat în detaliu despre posibilele complicații și beneficiile intervenției. Mediul în care se desfășoară procedura este pregătit cu atenție pentru siguranța pacientului, iar o anestezie adecvată este asigurată pentru a-l relaxa. În perioada post-procedurală, asistentele joacă un rol activ, responsabilizându-se de:

• Monitorizarea stării generale a pacientului după procedură,
• Încurajarea activităților fizice ușoare, cum ar fi mersul pe jos,
• Informarea pacientului cu privire la schimbările în pansament.

După procedură, se efectuează o radiografie toracică pentru a evalua dacă există complicații. Pe parcursul întregului proces, pacientul este informat constant și îndrumat când ar trebui să consulte un specialist. Această abordare cuprinzătoare accelerează procesul de recuperare al pacientului și minimizează riscurile posibile.

Întrebări frecvente

Cine efectuează torasenteza?

Torasenteza este efectuată de un specialist în boli pulmonare. De asemenea, în funcție de situație, se poate solicita sprijinul unui specialist în anestezie. În cazuri complexe, se implică și radiologii intervenționali. În situații de urgență, medicii de la serviciul de urgență pot iniția procedura rapid, iar, dacă este necesar, se poate apela și la un chirurg toracic pentru consultare.
Se observă acumularea de lichid în plămâni la radiografie?

Acumularea de lichid în plămâni poate fi vizibilă la radiografie. Totuși, de obicei sunt necesare metode imagistice mai detaliate pentru confirmare. Radiografia poate indica prezența generală a lichidului, însă pentru rezultate mai precise se apelează la tehnici imagistice avansate, cum ar fi tomografia computerizată, care oferă informații suplimentare despre volumul și localizarea lichidului. Prin urmare, deși prezența lichidului în plămâni poate fi identificată prin radiografie, teste suplimentare sunt recomandate pentru un diagnostic complet.
Cât timp durează torasenteza?

Procedura de torasenteză durează, de obicei, între 15 și 30 de minute. Totuși, dacă se efectuează cu scop de drenaj, poate dura mai mult. În timpul procedurii, pacientul trebuie să rămână nemișcat.
Din ce spațiu intercostal se efectuează torasenteza?

În timpul procedurii de torasenteză, nivelul ales se află, de obicei, într-un spațiu intercostal. Intervenția se efectuează la 5–10 cm lateral de linia vertebrală, imediat deasupra marginii superioare a coastei respective. Dacă la prima încercare nu se extrage lichid, procedura poate fi repetată dintr-un alt spațiu intercostal, crescând astfel probabilitatea unui rezultat de succes. Fiecare spațiu intercostal poate fi considerat un potențial punct de aplicare a procedurii.
În ce poziție se efectuează torasenteza?

În timpul torasentezei, pacientul este pregătit de obicei în poziție decubit dorsal sau așezat. În poziția așezată, pacientul este susținut cu brațele sprijinite. Pentru pacienții care nu pot sta așezați, se preferă poziția laterală astfel încât efüziunea să se acumuleze în partea inferioară. Aceste poziții sunt esențiale pentru a asigura o procedură eficientă și sigură. În ambele cazuri, intervenția se efectuează deasupra marginii superioare a coastei.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ

Interventional Radiology and Neuroradiology Speaclist Prof. Dr. Özgür Kılıçkesmez graduated from Cerrahpaşa Medical Faculty in 1997. He completed his specialization at Istanbul Education and Research Hospital. He received training in interventional radiology and oncology in London. He founded the interventional radiology department at Istanbul Çam and Sakura City Hospital and became a professor in 2020. He holds many international awards and certificates, has over 150 scientific publications, and has been cited more than 1500 times. He is currently working at Medicana Ataköy Hospital.