Deschiderea blocajelor fistulelor de dializă

Deschiderea blocajelor fistulelor de dializă este esențială pentru asigurarea unui acces vascular funcțional la pacienții cu insuficiență renală cronică. Procedurile minim invazive permit restabilirea fluxului sanguin și prelungirea duratei de viață a fistulei existente.

Tehnicile moderne de angioplastie cu balon și stentare sunt utilizate pentru a rezolva stenozele și trombozele. Aceste intervenții sunt efectuate sub ghidaj imagistic, oferind precizie maximă și risc minim de complicații în timpul tratamentului.

Monitorizarea periodică a fistulelor de dializă este crucială pentru depistarea timpurie a problemelor. Examinările Doppler și evaluările clinice ajută la identificarea stenozelor înainte de apariția blocajelor severe, reducând necesitatea intervențiilor complexe.

Beneficiile acestor tratamente includ păstrarea accesului vascular, scurtarea timpului de recuperare și evitarea intervențiilor chirurgicale repetate. Astfel, pacienții pot continua dializa în condiții optime, menținând calitatea vieții pe termen lung.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ
Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională

Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.

CV Premii Recenzii

CV Articole

Premii Recenzii

Importanța și funcțiile fistulei de dializă

Această conexiune, creată prin unirea chirurgicală a arterei și venei, joacă un rol critic în procesul de dializă. Asigură transportul rapid și eficient al sângelui către aparatul de dializă, permițând aparatului să filtreze sângele. În timpul dializei, sângele curățat este reintegrat în corpul pacientului. În acest proces, funcționarea sănătoasă a fistulei este esențială, deoarece:

• Maximizează fluxul sanguin.
• Crește eficacitatea procesului de dializă.
• Răspunde necesității de tratament a pacientului.
• Ajută la filtrarea unei cantități mai mari de sânge în timpul dializei.

Fistula, pe lângă faptul că reglează fluxul sanguin esențial pentru dializă, impune și necesitatea unui control și îngrijire regulată a pacientului. Pentru o experiență eficientă a dializei, este esențial ca fistula să rămână deschisă și funcțională.

Factorii care determină necesitatea deschiderii fistulei de dializă

Fistula de dializă este de o importanță vitală pentru pacienții care suferă de insuficiență renală. Această structură asigură curățarea sângelui în timpul dializei. Totuși, formarea și funcționalitatea fistulei depind de diverși factori.

Boli cronice:

• Diabet
• Hipertensiune
• Boli cardiace

Starea vaselor de sânge:

• Deteriorarea vaselor odată cu înaintarea în vârstă
• Deteriorare a vaselor ca urmare a hipertensiunii
• Deteriorare a vaselor cauzată de diabet

Istoric chirurgical:

• Operații efectuate în trecut
• Intervențiile chirurgicale pot provoca modificări ale structurii vasculare.

Modificări în vasele de sânge:

• Îngustări
• Dilatare vasculară cauzată de tensiune arterială scăzută

Acestea afectează fluxul sanguin, influențând formarea fistulei. Adoptarea unui stil de viață sănătos de către pacienți este un pas important în reducerea acestor riscuri. Conștientizarea acestor factori ajută la gestionarea procesului de tratament.

Indicatorii complicațiilor fistulei de dializă

Pacienții cu fistulă de dializă pot întâmpina diverse simptome de complicații. Umflarea la nivelul fistulei este, de obicei, un semn al unui flux sanguin insuficient sau al unei infecții. Împreună cu umflarea, pacienții pot resimți durere sau sensibilitate în zona fistulei. Această situație reprezintă una dintre principalele probleme care afectează funcționalitatea fistulei.

• Umflare: Apare în zona fistulei din cauza unui flux sanguin insuficient sau a unei infecții.
• Durere: Se manifestă în zona fistulei din cauza unui flux sanguin insuficient sau a unei infecții.
• Roșeață: Poate fi un semn de infecție sau rezultatul unui flux sanguin insuficient.
• Îngustarea vaselor: Se poate dezvolta din cauza fluxului sanguin insuficient în zona fistulei sau ca urmare a intervențiilor chirurgicale.
• Blocaj vascular: Apare din cauza unui flux sanguin insuficient sau a formării de cheaguri în zonă.

Pacienții trebuie să solicite imediat asistență medicală la observarea acestor simptome. Aceste semne indică probleme serioase care pot afecta direct funcționalitatea fistulei de dializă. Intervenția timpurie în procesul de tratament poate asigura utilizarea pe termen lung a fistulei și poate îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Diagnosticul problemelor fistulei de dializă

Pentru diagnosticul fistulei de dializă se utilizează diverse teste medicale și metode de imagistică. În primul rând, medicul examinează fizic zona fistulei pentru a evalua simptomele evidente. Aceste simptome includ umflare, roșeață și sensibilitate. Ulterior, se efectuează o serie de teste pentru investigații detaliate:

• Ultrason Doppler: Măsoară fluxul sanguin în zona fistulei.
• Fistulografie: Se injectează un agent de contrast pentru a obține imagini radiografice ale zonei fistulei.
• Angiografia prin RMN: Se utilizează imagistica prin rezonanță magnetică și agent de contrast pentru a examina starea vaselor.
• Debimetria fistulei: Măsoară suficiența fluxului sanguin.

Aceste teste sunt esențiale pentru a determina dacă fistula asigură un flux sanguin adecvat și dacă există blocaje sau îngustări. Rezultatele testelor oferă medicului informațiile necesare pentru a stabili metoda de tratament adecvată pacientului. Fiecare test joacă un rol important în evaluarea funcționalității fistulei și a adecvării acesteia pentru tratamentul de dializă.

Deschiderea blocajelor fistulei de dializă prin angiografie

Blocajele fistulelor, frecvent întâlnite la pacienții dializați, sunt tratate eficient prin angiografie. Această metodă, datorită naturii sale minim invazive, implică un risc mai scăzut pentru pacienți și asigură o recuperare rapidă. În timpul procedurii, un cateter este introdus în interiorul vasului până la zona blocajului. Metodele utilizate pentru deschiderea blocajului sunt următoarele:

• Anjiyoplastia cu balon: Se plasează un balon în zona blocajului, iar balonul este umflat pentru a dilata vasul.
• Implantarea de stent: Pentru a preveni reblocarea vasului, se introduce un stent metalic în zona dilatată. (stent)
• Trombectomie: Cheagul de sânge este dizolvat cu ajutorul unor instrumente speciale sau medicamente pentru a redeschide vasul.

Aceste metode sunt alese și aplicate în funcție de starea pacientului. Astfel, funcționalitatea fistulei necesare pentru dializă este păstrată. Intervențiile efectuate prin angiografie permit continuarea tratamentului de dializă, îmbunătățind calitatea vieții pacienților.

Avantajele metodei de angiografie

Angiografia oferă beneficii semnificative în deschiderea blocajelor fistulelor de dializă. Acest tratament, datorită caracterului său minim invaziv, poate fi aplicat fără necesitatea unor intervenții chirurgicale majore. O incizie mică este suficientă, ceea ce accelerează procesul de recuperare. Pacienții sunt, de obicei, externati în aceeași zi, reducând semnificativ durata spitalizării. Mai jos sunt enumerate avantajele remarcabile ale angiografiei:

• Minim invaziv: Se aplică prin incizii mici, fără a necesita intervenții chirurgicale majore.
• Recuperare rapidă: Durata spitalizării este redusă, iar pacienții pot de obicei să se întoarcă acasă în aceeași zi.
• Tratament eficient: Are o rată de succes ridicată în deschiderea blocajelor, asigurând continuitatea tratamentului de dializă.
• Risc scăzut: Rata complicațiilor este redusă, iar procedura este, de obicei, sigură.
• Procedură confortabilă: Se realizează în general sub anestezie locală, astfel încât pacientul nu simte durere.

Aceste avantaje reprezintă principalele motive pentru care angiografia este preferată în tratamentul blocajelor fistulelor de dializă. Confortul și siguranța din timpul tratamentului cresc calitatea vieții pacienților și maximizează eficacitatea tratamentului de dializă.

Riscurile potențiale în tratarea blocajelor fistulei de dializă prin angiografie

Deși angiografia este o metodă eficientă pentru deschiderea blocajelor fistulelor de dializă, aceasta prezintă anumite riscuri. Complicațiile care pot surveni în timpul acestei proceduri pot afecta starea de sănătate a pacientului.

Procedura este, de obicei, considerată sigură, însă, ca în orice intervenție medicală, pot apărea unele complicații. Riscul de sângerare este, în special, una dintre cele mai frecvent întâlnite probleme în zona intervenției. Rareori, pot apărea sângerări severe care necesită intervenție rapidă.

• Sângerare: De obicei, se oprește spontan după procedură.
• Accident vascular cerebral: Cheagurile pot perturba fluxul sanguin către creier.
• Infarct: În timpul procedurii, necesarul de oxigen al inimii poate crește.
• Efecte secundare legate de agentul de contrast: Pot apărea reacții alergice.
• Leziuni vasculare: Artera poate fi lezată, ceea ce poate conduce la blocaje.
• Infecție: Există riscul apariției unei infecții după procedură.

Aceste riscuri reprezintă efecte secundare rare ale angiografiei și, de obicei, pacienții se recuperează după procedură. Cu toate acestea, riscurile pot varia în funcție de starea de sănătate a fiecărui pacient și de comorbiditățile existente. Se recomandă o evaluare detaliată cu medicul înainte de fiecare intervenție.

Măsuri de precauție post-angiografie

După procedura de angiografie, pacientul trebuie să se odihnească câteva ore. Această perioadă este de o importanță critică pentru sănătatea inimii și a vaselor. Respectarea instrucțiunilor medicului influențează pozitiv procesul de recuperare. În perioada post-procedurală, trebuie respectate cu strictețe anumite măsuri:

• Trebuie asigurată o odihnă adecvată; această perioadă poate dura câteva ore.
• Medicamentele trebuie administrate regulat, conform recomandărilor medicului.
• Obiceiurile alimentare trebuie revizuite, iar alimentele sănătoase trebuie preferate.
• Trebuie evitat consumul de tutun și alcool în mod absolut.
• Exercițiile recomandate de medic trebuie efectuate în mod regulat.
• Verificările medicale nu trebuie amânate, iar programările trebuie respectate punctual.

Aceste măsuri sunt esențiale pentru a proteja sănătatea inimii după angiografie și pentru a minimiza riscul de complicații. La observarea oricărei anomalii, trebuie solicitată imediat asistența medicală.

Importanța și funcțiile fistulei de dializă

Această conexiune, creată prin unirea chirurgicală a arterei și venei, joacă un rol critic în procesul de dializă. Asigură transportul rapid și eficient al sângelui către aparatul de dializă, permițând aparatului să filtreze sângele. În timpul dializei, sângele curățat este reintegrat în corpul pacientului. În acest proces, funcționarea sănătoasă a fistulei este esențială, deoarece:

• Maximizează fluxul sanguin.
• Crește eficacitatea procesului de dializă.
• Răspunde necesității de tratament a pacientului.
• Ajută la filtrarea unei cantități mai mari de sânge în timpul dializei.

Fistula, pe lângă faptul că reglează fluxul sanguin esențial pentru dializă, impune și necesitatea unui control și îngrijire regulată a pacientului. Pentru o experiență eficientă a dializei, este esențial ca fistula să rămână deschisă și funcțională.

Factorii care determină necesitatea deschiderii fistulei de dializă

Fistula de dializă este de o importanță vitală pentru pacienții care suferă de insuficiență renală. Această structură asigură curățarea sângelui în timpul dializei. Totuși, formarea și funcționalitatea fistulei depind de diverși factori.

Boli cronice:

• Diabet
• Hipertensiune
• Boli cardiace

Starea vaselor de sânge:

• Deteriorarea vaselor odată cu înaintarea în vârstă
• Deteriorare a vaselor ca urmare a hipertensiunii
• Deteriorare a vaselor cauzată de diabet

Istoric chirurgical:

• Operații efectuate în trecut
• Intervențiile chirurgicale pot provoca modificări ale structurii vasculare.

Modificări în vasele de sânge:

• Îngustări
• Dilatare vasculară cauzată de tensiune arterială scăzută

Acestea afectează fluxul sanguin, influențând formarea fistulei. Adoptarea unui stil de viață sănătos de către pacienți este un pas important în reducerea acestor riscuri. Conștientizarea acestor factori ajută la gestionarea procesului de tratament.

Indicatorii complicațiilor fistulei de dializă

Pacienții cu fistulă de dializă pot întâmpina diverse simptome de complicații. Umflarea la nivelul fistulei este, de obicei, un semn al unui flux sanguin insuficient sau al unei infecții. Împreună cu umflarea, pacienții pot resimți durere sau sensibilitate în zona fistulei. Această situație reprezintă una dintre principalele probleme care afectează funcționalitatea fistulei.

• Umflare: Apare în zona fistulei din cauza unui flux sanguin insuficient sau a unei infecții.
• Durere: Se manifestă în zona fistulei din cauza unui flux sanguin insuficient sau a unei infecții.
• Roșeață: Poate fi un semn de infecție sau rezultatul unui flux sanguin insuficient.
• Îngustarea vaselor: Se poate dezvolta din cauza fluxului sanguin insuficient în zona fistulei sau ca urmare a intervențiilor chirurgicale.
• Blocaj vascular: Apare din cauza unui flux sanguin insuficient sau a formării de cheaguri în zonă.

Pacienții trebuie să solicite imediat asistență medicală la observarea acestor simptome. Aceste semne indică probleme serioase care pot afecta direct funcționalitatea fistulei de dializă. Intervenția timpurie în procesul de tratament poate asigura utilizarea pe termen lung a fistulei și poate îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Diagnosticul problemelor fistulei de dializă

Pentru diagnosticul fistulei de dializă se utilizează diverse teste medicale și metode de imagistică. În primul rând, medicul examinează fizic zona fistulei pentru a evalua simptomele evidente. Aceste simptome includ umflare, roșeață și sensibilitate. Ulterior, se efectuează o serie de teste pentru investigații detaliate:

• Ultrason Doppler: Măsoară fluxul sanguin în zona fistulei.
• Fistulografie: Se injectează un agent de contrast pentru a obține imagini radiografice ale zonei fistulei.
• Angiografia prin RMN: Se utilizează imagistica prin rezonanță magnetică și agent de contrast pentru a examina starea vaselor.
• Debimetria fistulei: Măsoară suficiența fluxului sanguin.

Aceste teste sunt esențiale pentru a determina dacă fistula asigură un flux sanguin adecvat și dacă există blocaje sau îngustări. Rezultatele testelor oferă medicului informațiile necesare pentru a stabili metoda de tratament adecvată pacientului. Fiecare test joacă un rol important în evaluarea funcționalității fistulei și a adecvării acesteia pentru tratamentul de dializă.

Deschiderea blocajelor fistulei de dializă prin angiografie

Blocajele fistulelor, frecvent întâlnite la pacienții dializați, sunt tratate eficient prin angiografie. Această metodă, datorită naturii sale minim invazive, implică un risc mai scăzut pentru pacienți și asigură o recuperare rapidă. În timpul procedurii, un cateter este introdus în interiorul vasului până la zona blocajului. Metodele utilizate pentru deschiderea blocajului sunt următoarele:

• Anjiyoplastia cu balon: Se plasează un balon în zona blocajului, iar balonul este umflat pentru a dilata vasul.
• Implantarea de stent: Pentru a preveni reblocarea vasului, se introduce un stent metalic în zona dilatată. (stent)
• Trombectomie: Cheagul de sânge este dizolvat cu ajutorul unor instrumente speciale sau medicamente pentru a redeschide vasul.

Aceste metode sunt alese și aplicate în funcție de starea pacientului. Astfel, funcționalitatea fistulei necesare pentru dializă este păstrată. Intervențiile efectuate prin angiografie permit continuarea tratamentului de dializă, îmbunătățind calitatea vieții pacienților.

Avantajele metodei de angiografie

Angiografia oferă beneficii semnificative în deschiderea blocajelor fistulelor de dializă. Acest tratament, datorită caracterului său minim invaziv, poate fi aplicat fără necesitatea unor intervenții chirurgicale majore. O incizie mică este suficientă, ceea ce accelerează procesul de recuperare. Pacienții sunt, de obicei, externati în aceeași zi, reducând semnificativ durata spitalizării. Mai jos sunt enumerate avantajele remarcabile ale angiografiei:

• Minim invaziv: Se aplică prin incizii mici, fără a necesita intervenții chirurgicale majore.
• Recuperare rapidă: Durata spitalizării este redusă, iar pacienții pot de obicei să se întoarcă acasă în aceeași zi.
• Tratament eficient: Are o rată de succes ridicată în deschiderea blocajelor, asigurând continuitatea tratamentului de dializă.
• Risc scăzut: Rata complicațiilor este redusă, iar procedura este, de obicei, sigură.
• Procedură confortabilă: Se realizează în general sub anestezie locală, astfel încât pacientul nu simte durere.

Aceste avantaje reprezintă principalele motive pentru care angiografia este preferată în tratamentul blocajelor fistulelor de dializă. Confortul și siguranța din timpul tratamentului cresc calitatea vieții pacienților și maximizează eficacitatea tratamentului de dializă.

Riscurile potențiale în tratarea blocajelor fistulei de dializă prin angiografie

Deși angiografia este o metodă eficientă pentru deschiderea blocajelor fistulelor de dializă, aceasta prezintă anumite riscuri. Complicațiile care pot surveni în timpul acestei proceduri pot afecta starea de sănătate a pacientului.

Procedura este, de obicei, considerată sigură, însă, ca în orice intervenție medicală, pot apărea unele complicații. Riscul de sângerare este, în special, una dintre cele mai frecvent întâlnite probleme în zona intervenției. Rareori, pot apărea sângerări severe care necesită intervenție rapidă.

• Sângerare: De obicei, se oprește spontan după procedură.
• Accident vascular cerebral: Cheagurile pot perturba fluxul sanguin către creier.
• Infarct: În timpul procedurii, necesarul de oxigen al inimii poate crește.
• Efecte secundare legate de agentul de contrast: Pot apărea reacții alergice.
• Leziuni vasculare: Artera poate fi lezată, ceea ce poate conduce la blocaje.
• Infecție: Există riscul apariției unei infecții după procedură.

Aceste riscuri reprezintă efecte secundare rare ale angiografiei și, de obicei, pacienții se recuperează după procedură. Cu toate acestea, riscurile pot varia în funcție de starea de sănătate a fiecărui pacient și de comorbiditățile existente. Se recomandă o evaluare detaliată cu medicul înainte de fiecare intervenție.

Măsuri de precauție post-angiografie

După procedura de angiografie, pacientul trebuie să se odihnească câteva ore. Această perioadă este de o importanță critică pentru sănătatea inimii și a vaselor. Respectarea instrucțiunilor medicului influențează pozitiv procesul de recuperare. În perioada post-procedurală, trebuie respectate cu strictețe anumite măsuri:

• Trebuie asigurată o odihnă adecvată; această perioadă poate dura câteva ore.
• Medicamentele trebuie administrate regulat, conform recomandărilor medicului.
• Obiceiurile alimentare trebuie revizuite, iar alimentele sănătoase trebuie preferate.
• Trebuie evitat consumul de tutun și alcool în mod absolut.
• Exercițiile recomandate de medic trebuie efectuate în mod regulat.
• Verificările medicale nu trebuie amânate, iar programările trebuie respectate punctual.

Aceste măsuri sunt esențiale pentru a proteja sănătatea inimii după angiografie și pentru a minimiza riscul de complicații. La observarea oricărei anomalii, trebuie solicitată imediat asistența medicală.

Definiția angiografiei și domeniile sale de utilizare

Angiografia este o procedură medicală importantă utilizată pentru evaluarea sănătății inimii și a vaselor. Această procedură este folosită în special pentru identificarea îngustărilor și blocajelor din arterele coronare. În timpul procedurii, se introduce un cateter în vas, iar un agent de contrast este injectat pentru a vizualiza vasele. Astfel:

• Se obține procentul de blocaj al vaselor,
• Se identifică localizarea anatomică a blocajului,
• Se determină gradul blocajului, oferind informații critice.

În baza acestor informații, dacă este necesar, se efectuează proceduri terapeutice precum angioplastia cu balon sau implantarea de stent. Astfel, angiografia este considerată o metodă eficientă atât pentru diagnostic, cât și pentru tratamentul diverselor afecțiuni cardiace, jucând un rol vital în situații de urgență, cum ar fi infarctul miocardic.

Etapele aplicării angiografiei

Procedura de angiografie poate începe din diferite zone ale corpului. În primul rând, pacientul este pregătit într-un mediu complet steril. Zona de intervenție este anestezată local, astfel încât pacientul să nu simtă durere. Se alege una dintre vasele din zona inghinală, braț sau încheietura mâinii, în funcție de starea vaselor și de caracteristicile fizice ale pacientului.

În timpul procedurii, un cateter este introdus până la inimă. În acest proces, un agent radio-opac este injectat în vas, ceea ce poate produce o scurtă senzație de căldură.

Măsurile luate în timpul procedurii includ:

• Selecția vasului: inghinal, braț sau încheietura mâinii.
• Anestezie: anestezie locală.
• Plasarea cateterului: acesta este introdus până la inimă.

Presiunea și probele de sânge obținute de la pacient sunt folosite pentru a examina detaliat structura inimii și a vaselor. După procedură, cateterul este extras printr-o incizie mică, iar zona intervenției se închide cu cicatrici minime. Pacientului i se aplică un dispozitiv asemănător cu o brățară, care este îndepărtat la externare, iar zona este bandajată cu grijă. Acest proces permite pacientului să revină cât mai repede la activitățile normale.

Procesul de decizie pentru angiografie

Atunci când se ia decizia de a efectua angiografia, se evaluează diverși factori. De exemplu, în cazurile de blocaj vascular la nivelul picioarelor, se cercetează semne precum limitarea severă a mersului, vânătăi, senzație de frig sau ulcere de la nivelul picioarelor (de la degete la călcâie).

De asemenea, în examinările Doppler, angiografia CT sau RMN se identifică vasele blocate care necesită deschidere. Chiar și în absența simptomelor, pe baza altor teste, angiografia poate fi indicată. Situațiile care determină aplicarea procedurii sunt următoarele:

Aceste condiții joacă un rol important în înțelegerea stării de sănătate a pacientului și în determinarea metodelor de tratament adecvate.

Întrebări frecvente

Blocajul fistulei de dializă se tratează fără intervenție chirurgicală?

Blocajul vascular este, de obicei, o problemă gravă de sănătate și nu se remediază de la sine fără intervenție. Medicamentele utilizate pentru reglarea circulației sanguine pot ajuta doar la îmbunătățirea fluxului, dar nu elimină blocajul în mod fizic. Din acest motiv, proceduri medicale precum angiografia sunt recomandate. În timpul angiografiei se aplică metode cu balon, stent sau aterectomie pentru a deschide vasele; în afară de acestea, nu există o metodă prin care blocajul vascular să se rezolve de la sine.

Blocajul vascular se deschide de la sine?

Blocajul vascular nu se deschide de la sine. Această situație necesită, de obicei, intervenție chirurgicală (bypass) sau tratament cu balon/stent prin angiografie. Adoptarea unui stil de viață sănătos și respectarea tratamentelor recomandate de medic pot controla blocajul vascular. Pentru a preveni progresia, trebuie urmate principiile de tratament, care includ schimbări în stilul de viață, terapie medicamentoasă și, dacă este necesar, intervenție chirurgicală. În concluzie, blocajul vascular nu se deschide fără tratament și modificări ale stilului de viață.

La ce vârstă începe blocajul vascular?

Blocajul vascular începe, de obicei, la persoanele de 50 de ani și peste, deși poate afecta și alte grupe de vârstă. Rareori, blocajul vascular poate fi observat și la copii sau tineri. Din acest motiv, este important ca fiecare persoană să acorde atenție sănătății vasculare. Cazurile care apar la o vârstă fragedă pot fi asociate cu factori genetici sau cu anumite probleme de sănătate. Această boală se dezvoltă treptat, iar simptomele devin mai evidente la vârste înaintate.

Cum se poate determina dacă există un blocaj vascular?

Simptomele blocajului vascular sunt variate și pentru a determina prezența acestuia este necesar să se acorde atenție simptomelor observate. Durerea, amorțeala sau pierderea forței apar de obicei în cazul blocajului arterial. De asemenea, în cazul blocajului arterial, pielea poate părea palidă. Reducerea distanței de mers, crampele la nivelul gambei și durerea pot sugera un blocaj. Blocajul venos se manifestă prin roșeață, strălucire și edem al pielii. Palpitațiile și dificultățile de respirație pot indica, de asemenea, probleme circulatorii, iar simptomele neurologice și febra sunt alți indicatori ai blocajului vascular.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ

Girişimsel Radyoloji ve Nöroradyoloji Uzmanı Prof. Dr. Özgür Kılıçkesmez, 1997 yılında Cerrahpaşa Tıp Fakültesi’nden mezun oldu. Uzmanlık eğitimini İstanbul Eğitim ve Araştırma Hastanesi’nde tamamladı. Londra’da girişimsel radyoloji ve onkoloji alanında eğitim aldı. İstanbul Çam ve Sakura Şehir Hastanesi’nde girişimsel radyoloji bölümünü kurdu ve 2020 yılında profesör oldu. Çok sayıda uluslararası ödül ve sertifikaya sahip olan Kılıçkesmez’in 150’den fazla bilimsel yayını bulunmakta ve 1500’den fazla atıf almıştır. Halen Medicana Ataköy Hastanesi’nde görev yapmaktadır.