Ce este Hallux Valgus, care provoacă umflătură și durere la degetul mare al piciorului?

Hallux Valgus este o deformare progresivă a piciorului, caracterizată prin devierea degetului mare al piciorului de la axa sa naturală către celelalte degete, concomitent cu deplasarea primului os metatarsian în direcția opusă, ceea ce duce la formarea unei proeminențe dureroase (bunion) în zona articulației. Această afecțiune structurală, cunoscută popular sub denumirea de proeminență osoasă a degetului mare, nu reprezintă doar o problemă estetică vizuală, ci este o boală funcțională a sistemului musculo-scheletal care afectează direct calitatea vieții, perturbând echilibrul biomecanic al piciorului și provocând durere cronică, bursită, formarea de calozități și dificultăți la mers.

Ce este Hallux Valgus și de ce apare?

Hallux Valgus, în cea mai simplă definiție, reprezintă deteriorarea alinierii anatomice a degetului mare al piciorului. Într-un picior sănătos normal, degetul mare este orientat înainte, într-un plan paralel cu celelalte degete. Însă atunci când această deformare se dezvoltă, degetul mare (hallux) începe să se încline către degetele mai mici, adică spre exterior. Ca reacție la această mișcare, primul os metatarsian de care este atașat degetul mare se angulează în direcția opusă, spre interiorul piciorului.

Această mișcare în direcții opuse determină apariția acelei umflături bine cunoscute în zona articulației, numită bunion. Această umflătură nu reprezintă de fapt un țesut osos nou format ulterior; este proeminența capului osos ca urmare a modificării unghiului articulației.

Factorii care contribuie la apariția acestei tulburări structurale sunt următorii:

• Predispoziția genetică
• Piciorul plat (Pes Planus)
• Purtarea pantofilor cu toc înalt
• Pantofi cu vârf îngust și ascuțit
• Boli reumatismale articulare
• Tensiunea tendonului lui Ahile
• Supraponderalitatea
• Profesii care necesită statul prelungit în picioare

Pacienții mei întreabă adesea: „Domnule doctor, eu nu am purtat niciodată pantofi cu toc, de ce am această problemă?”. Răspunsul se află, de cele mai multe ori, în moștenirea genetică. Dacă mama sau tatăl dumneavoastră au avut această proeminență, chiar dacă purtați cei mai comozi pantofi sport, structura piciorului dumneavoastră poate avea o predispoziție către această deformare. Alegerea greșită a încălțămintei accelerează desigur procesul și intensifică durerea, însă nu este întotdeauna singurul vinovat.

Care sunt simptomele Hallux Valgus cauzate de această deformare?

Boala debutează de obicei în mod silențios. La început, observați doar o ușoară roșeață atunci când purtați pantofi. Însă, în timp, această tulburare mecanică afectează și țesuturile înconjurătoare, transformându-se într-un ansamblu complex de simptome.

Plângerile pe care le întâlnim frecvent sunt:

• Umflătură la baza degetului mare
• Roșeață deasupra articulației
• Durere pulsatilă
• Dificultăți la purtarea încălțămintei
• Deformare de tip „deget în ciocan” la al doilea deget
• Formarea de calozități pe talpă
• Senzație de pierdere a echilibrului la mers
• Dureri care trezesc pacientul noaptea
• Amorțeală între degete

În special în stadiile avansate, când degetul mare ajunge sub sau peste al doilea deget, mecanica mersului este complet perturbată. Pielea din acea zonă devine atât de sensibilă încât chiar și cea mai moale încălțăminte irită articulația ca un șmirghel. În acest punct, viața socială a pacientului începe să fie limitată; o plimbare, o sesiune de cumpărături sau chiar participarea la un eveniment simplu pot deveni un chin.

Cum se evaluează radiografia Hallux Valgus în stabilirea diagnosticului?

Ca medic, îmi observ pacientul chiar din momentul în care intră pe ușă. Modul de mers, felul în care calcă, tipul de încălțăminte ales îmi oferă primele indicii. Însă standardul de aur în diagnosticarea și determinarea gradului Hallux Valgus rămâne imagistica radiologică.

Există un detaliu extrem de important: radiografiile trebuie realizate obligatoriu cu pacientul în picioare, adică în condiții de încărcare. O radiografie a piciorului realizată în poziție culcată nu reflectă dimensiunea reală a deformării. Atunci când piciorul suportă greutatea corpului, acesta se lărgește, unghiurile osoase se modifică și problema reală devine evidentă.

Pe radiografiile cu încărcare analizăm următoarele:

• Unghiul Hallux Valgus
• Unghiul intermetatarsian
• Poziția oaselor sesamoide
• Congruența articulară
• Prezența artrozei

În special deplasarea oaselor sesamoide – micile oase de tip „susam” situate sub articulația degetului mare – reprezintă un criteriu important pentru evaluarea progresiei bolii și necesitatea intervenției chirurgicale. Totuși, ca Radiolog Intervenționist, nu mă concentrez exclusiv pe unghiurile osoase, ci pe leziunile țesuturilor moi și compresiile nervoase generate de aceste unghiuri.

Durerea din Hallux Valgus provine doar din os?

Acesta este punctul în care ne înșelăm cel mai des. Pacienții mei cred de obicei că durerea provine exclusiv din proeminența osoasă. Experiența clinică arată însă că, la pacienții cu Hallux Valgus, durerea care le afectează viața este adesea cauzată de factori „secundari”. Deformarea declanșează un efect de domino, iar adevărata problemă apare în regiunile învecinate.

Sursele secundare de durere includ:

• Bursita
• Capsulita
• Sinovita
• Metatarsalgia
• Neuromul Morton
• Calozitățile
• Leziunile tendinoase

Proeminența de la nivelul articulației degetului mare freacă constant încălțămintea, determinând inflamarea săculeților cu lichid protector de sub piele, numiți burse (bursită). Aceasta produce o sensibilitate intensă, dureroasă chiar și la atingere. Mai important însă este faptul că, atunci când degetul mare nu își mai îndeplinește funcția, sarcina se transferă către celelalte degete, provocând dureri severe în alte zone ale piciorului, în special la nivelul tălpii și între degete.

Ce este Neuromul Morton, o problemă secundară?

Cea mai frecventă și poate cea mai supărătoare complicație pe care o întâlnim la pacienții cu Hallux Valgus este Neuromul Morton. Atunci când structura piciorului se deteriorează și oasele metatarsiene se apropie între ele, nervii care asigură sensibilitatea degetelor sunt comprimați între aceste oase. În special nervul dintre degetele 3 și 4 este supus acestei presiuni, se îngroașă și dezvoltă un înveliș edematos în jurul său.

Simptomele Neuromului Morton sunt:

• Senzație de șoc electric
• Durere arzătoare
• Furnicături
• Pierdere de sensibilitate la nivelul degetelor
• Senzația de corp străin (ca și cum ar fi o piatră) în pantof

Pacientul ne spune adesea: „Domnule doctor, osul mă doare, dar ceea ce mă chinuie cel mai tare sunt crampele și arsurile dintre degete”. Aceasta este imaginea tipică a unui neurom. Hallux Valgus este o problemă mecanică, însă consecința sa este o durere neuropatică (de origine nervoasă). Vestea bună este că, pentru a trata această durere nervoasă, nu este necesară o operație de tăiere a osului. Aici intervine radiologia intervențională.

De ce apare durerea de talpă numită metatarsalgie?

Într-un ciclu normal de mers, punctul principal de sprijin atunci când facem un pas este degetul mare. Acest deget puternic suportă cea mai mare parte a greutății corpului. Însă într-un picior cu Hallux Valgus, degetul mare fiind deviat lateral, nu mai poate îndeplini acest rol de coloană portantă.

Unde se transferă această greutate? Din păcate, asupra capetelor celui de-al doilea și al treilea os metatarsian, care nu sunt concepute pentru a suporta această sarcină. Această situație este denumită „metatarsalgie de transfer de sarcină”.

Simptomele metatarsalgiei sunt:

• Senzație de arsură la nivelul tălpii
• Calozități dureroase
• Incapacitatea de a sta mult timp în picioare
• Durere la mersul desculț
• Leziuni ale capsulei articulare

Pacienții descriu această durere spunând: „Parcă am o minge de foc sub picior” sau „Simt că merg pe pietriș”. Această durere este rezultatul unei inflamații cronice cauzate de dezechilibrul mecanic. Îndepărtarea calozităților oferă doar o ameliorare temporară; durerea revine atât timp cât distribuția greutății și iritația nervoasă nu sunt corectate.

Cum se aplică tratamentul de Radiologie Intervențională pentru aceste probleme?

Radiologia Intervențională este unul dintre domeniile medicinei în care tehnologia este utilizată cel mai intens. Filosofia noastră este: „Fără a deschide, fără a tăia, văzând și tratând țintit.” La pacienții cu Hallux Valgus, dacă deformarea osoasă nu este foarte avansată sau dacă pacientul nu dorește intervenția chirurgicală, ne concentrăm pe gestionarea durerii.

Scopul nostru nu este să corectăm osul (acesta este domeniul chirurgiei ortopedice), ci să eliminăm durerea, edemul și compresia nervoasă care scad calitatea vieții pacientului. În special în neuromul Morton și bursitele rezistente, tratamentele pe care le aplicăm pot ameliora pacientul fără a fi necesară chirurgia.

Avantajele acestor tratamente sunt:

• Nu se folosește bisturiul
• Nu se aplică suturi
• Nu se administrează anestezie generală
• Nu este necesară internarea
• Pacientul pleacă pe jos în aceeași zi
• Riscul de infecție este foarte scăzut

Ce este injecția ghidată imagistic și de ce este importantă?

În trecut, când tehnologiile imagistice nu erau atât de avansate, injecțiile articulare sau nervoase se efectuau „în orb”. Medicul introducea acul bazându-se pe cunoștințele anatomice și spera să nimerească locul corect. Însă anatomia piciorului este extrem de complexă și de mică. O abatere de câțiva milimetri poate duce la administrarea greșită a medicamentului și la ineficiența tratamentului.

Noi, ca Radiologi Intervenționiști, nu efectuăm niciodată proceduri „în orb”. Ecografia (USG) este ochiul nostru. Datorită ecografelor de înaltă rezoluție, putem vizualiza clar nervii, vasele, tendoanele și săculeții cu lichid inflamat (bursele) de sub piele.

Beneficiile procedurilor ghidate ecografic sunt:

• Precizie maximă asupra țintei
• Eficacitate maximă a medicamentului
• Efecte secundare minime
• Protejarea țesuturilor învecinate
• Mai puțină durere
• Aplicare sigură

Urmărind vârful acului pe ecran, ajungem direct în interiorul neuromului Morton sau în centrul bursei inflamate. Astfel, obținem un efect terapeutic mult mai mare cu doze mult mai mici de medicament. Injecțiile care conțin combinații de corticosteroizi și anestezice locale acționează ca un pompier care stinge focul, mai ales în perioadele acute dureroase.

Ce este tratamentul prin ablație cu radiofrecvență (RFA)?

Dacă durerea pacientului a devenit cronică și injecțiile oferă doar o ameliorare temporară, apelăm la o tehnologie mai avansată: Ablația cu Radiofrecvență (RFA). Această metodă reprezintă unul dintre cele mai avansate puncte ale tratamentului durerii.

Aparatul de radiofrecvență aplică tratamentul prin transmiterea de unde radio către țesut, prin intermediul unui ac special. Putem lucra în două moduri diferite, iar alegerea depinde de situația pacientului.

Aceste moduri sunt:

• Radiofrecvența termică (clasică)
• Radiofrecvența pulsată (PRF)

Radiofrecvența termică: în acest caz, la vârful acului se generează o temperatură controlată (de obicei între 60–80 de grade). Această căldură dezactivează permanent fibrele nervoase fine care transmit durerea. Putem spune că este o procedură de „închidere a căilor durerii”.

Radiofrecvența pulsată (PRF): aceasta este metoda la care apelez cel mai frecvent și pe care o descriu ca fiind „prietenoasă cu nervul”. Scopul nu este arderea sau distrugerea nervului. Aparatul transmite impulsuri de energie cu voltaj ridicat, intermitent, menținând însă temperatura țesutului aproape de cea corporală (42 de grade). Această energie produce o reglare la nivel molecular al nervului (neuromodulare). Practic, transmitem nervului comanda: „Nu mai trimite semnale de durere și calmează-te”. Nervul își păstrează vitalitatea, nu apare pierderea sensibilității, dar durerea cronică supărătoare dispare. Aplicarea acestei metode în locul nevrecomiei chirurgicale (secționarea și îndepărtarea nervului) în neuromul Morton eliberează pacientul de durere și previne pierderea sensibilității.

Cât durează tratamentul Hallux Valgus și este dureros?

Cea mai mare teamă a pacienților este durerea în timpul procedurii. În medicina modernă, confortul pacientului este esențial. La sosirea în clinică, pacientul este dus într-o sală specială de intervenții. Printr-o linie venoasă se administrează medicație de „sedare”, care induce o stare de relaxare și somn ușor. Nu este anestezie generală; pacientul respiră singur, poate comunica cu noi, dar nu simte durere, frică sau anxietate.

În plus, zona piciorului unde se efectuează procedura este complet amorțită prin anestezie locală. Întregul proces, incluzând pregătirea și intervenția, constă de obicei în următoarele etape:

• Pregătire și sterilizare
• Administrarea anesteziei locale
• Identificarea țintei cu ajutorul ecografiei
• Plasarea acului
• Test senzorial (stimulare)
• Aplicarea tratamentului (RFA sau injecție)

Întregul proces durează aproximativ între 20 și 40 de minute. După finalizarea procedurii, la locul de intrare a acului se aplică un mic plasture. Deoarece nu există incizie, nu este nevoie de suturi sau pansamente.

Cum este procesul de recuperare după tratament?

După procedură, pacientul este ținut sub observație aproximativ o jumătate de oră într-o cameră de recuperare. După verificarea tensiunii arteriale și a pulsului, pacientul care se simte bine este externat.

Diferența majoră dintre tratamentele intervenționale și cele chirurgicale este viteza de recuperare. Imediat după procedură puteți călca pe picior. Nu este nevoie de cârje, ghips sau încălțăminte ortopedică specială.

Recomandările în perioada de recuperare sunt:

• Odihnă în primele 24 de ore
• Aplicarea de gheață pe zonă
• Menținerea piciorului ridicat
• Alegerea încălțămintei confortabile și largi
• Exerciții simple recomandate de medic

Majoritatea pacienților pot reveni la muncă și la activitățile sociale chiar a doua zi. În primele câteva zile după procedură poate apărea o ușoară durere, ceea ce este normal și poate fi controlat cu analgezice simple. Efectul complet al tratamentului cu radiofrecvență și reducerea durabilă a durerii pot necesita uneori 2–3 săptămâni.

Embolizare în artroza degetului mare al piciorului

Se intră prin gleznă și se efectuează injectarea de particule, procedura durează 15 minute, după 2 ore plecați mergând pe jos, iar aceasta este metoda care întrerupe durerea pentru cea mai lungă perioadă de timp. Suntem echipa care a publicat această metodă pe platforme internaționale și a făcut-o cunoscută la nivel mondial.