Ce este Ecografia? În Ce Boli se Utilizează?

Ultrasunetele reprezintă o metodă de diagnostic sigură și nedureroasă, care permite vizualizarea structurilor interne ale corpului prin utilizarea undelor sonore de înaltă frecvență. Imaginile obținute prin reflexia undelor sonore din diferite tipuri de țesuturi ajută la diagnosticarea unor afecțiuni în zone precum inima, vasele de sânge, organele abdominale și tiroida.

Cu ajutorul ultrasunetelor se pot obține imagini secționale; dimensiunea organelor, structura, anomalii precum chisturi sau tumori pot fi evaluate clar. Prin ecografia Doppler poate fi analizat și fluxul sanguin. În timpul procedurii nu se utilizează radiații, poate fi aplicată cu ușurință la toate grupele de vârstă și nu implică un efort suplimentar pentru pacient.

Pregătirea este de obicei simplă; în unele cazuri de ecografie abdominală poate fi necesară repausul alimentar, în altele nu există cerințe speciale. Durata examinării este, de cele mai multe ori, între 15–30 de minute, iar rezultatele sunt evaluate rapid. Ecografia poate fi un ghid în prima etapă a diagnosticului și poate orienta către investigații sau tratamente suplimentare, dacă este necesar.

Denumire medicală	Ultrasonografie (USG)
Scopul utilizării	Vizualizarea organelor interne, vaselor de sânge, țesuturilor și fătului cu ajutorul undelor sonore
Tipul metodei	Se folosesc unde sonore de înaltă frecvență; nu implică radiații
Durata aplicării	10–30 de minute; variază în funcție de zona examinată
Cerințe de pregătire	Poate fi necesar repaus alimentar pentru ecografia abdominală, vezica plină pentru ecografia pelvină
Structuri evaluate	Ficat, vezică biliară, rinichi, tiroidă, sân, vase de sânge, sarcină, sistem musculo-scheletic, organe pelvine
Domenii clinice de utilizare	Masă tumorală, chist, calculi, inflamație, ocluzie vasculară, monitorizarea sarcinii, evaluarea dimensiunilor organelor
Avantaje	Nu conține radiații, este sigură, repetabilă, oferă imagini în timp real
Limitări	Structurile cu gaze și oasele pot îngreuna vizualizarea; rezultatele pot depinde de experiența operatorului
Constatări posibile	Chisturi, tumori, acumulări de lichid, obstrucții vasculare, modificări ale morfologiei organelor
Metode auxiliare	Doppler color (evaluarea fluxului sanguin), RMN, CT (când este necesară o imagine mai detaliată)

Ce este ecografia?

Ecografia este o metodă de imagistică nedureroasă și lipsită de radiații, care permite vizualizarea organelor și țesuturilor corpului prin utilizarea undelor sonore de înaltă frecvență. Este utilizată frecvent pentru monitorizarea sarcinii, examinarea organelor abdominale, tiroidei, vaselor de sânge și țesuturilor moi.

Cum funcționează ecografia?

Ecografia poate fi comparată cu un sistem sonar. Așa cum submarinele sau navele trimit unde sonore sub apă și măsoară ecourile pentru a detecta obiecte, și aparatul de ecografie funcționează după un principiu similar. Undele sonore de înaltă frecvență (de obicei între 2–20 MHz, prea înalte pentru a fi auzite de urechea umană) sunt transmise în corp printr-o sondă specială numită „transductor”. Aceste unde se reflectă din țesuturi de diferite densități, precum mușchi, grăsime, os. Ecourile reflectate sunt captate din nou de transductor și transformate într-o imagine în timp real de către un computer.

Principiul de bază al acestei tehnologii este fenomenul numit „efect piezoelectric”. Micile cristale din interiorul transductorului transformă energia electrică în unde sonore mecanice (ultrasunete), iar apoi transformă undele sonore reflectate înapoi în semnale electrice. Toate aceste detalii tehnice pot fi rezumate astfel: „trimitem un sunet cu un microfon și creăm o hartă internă a corpului prin analiza ecoului reflectat”.

Rezoluția și percepția profunzimii în ecografie variază în funcție de frecvența undelor utilizate. Frecvențele mai înalte (de exemplu, 10–15 MHz) sunt excelente pentru examinarea țesuturilor superficiale; oferă o imagine mai clară a zonelor precum mușchii subcutanați, tendoanele sau tiroida. Totuși, undele de înaltă frecvență nu pot pătrunde foarte adânc. Frecvențele mai joase (cum ar fi 2–5 MHz) sunt folosite pentru a examina regiunile mai profunde; astfel pot fi vizualizate organe precum ficatul sau rinichii. În esență, cu cât frecvența este mai mică, cu atât pătrunde mai adânc, dar calitatea imaginii (nivelul de detaliu) scade; în schimb, cu cât frecvența crește, scade profunzimea, dar detaliile sunt mai clare.

Există și conceptul de ecografie Doppler, o metodă ideală pentru evaluarea fluxului sanguin. Când dorim informații despre viteza și direcția sângelui care circulă prin vase, folosim tehnica Doppler. Așa cum observați că sunetul unui tren în mișcare devine mai ascuțit când se apropie și mai grav când se îndepărtează (efectul Doppler), în mod similar, cu ecografia putem analiza mișcarea celulelor sanguine. Aceasta oferă informații detaliate despre multe aspecte, de la prezența cheagurilor de sânge în venele membrelor inferioare, până la funcționarea valvelor cardiace.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale ecografiei este faptul că nu utilizează radiații. Metode precum radiografia sau tomografia computerizată (CT) implică radiații ionizante. Ecografia utilizează doar unde sonore, ceea ce o face o opțiune extrem de sigură, în special pentru femeile însărcinate, copii și pacienții care necesită investigații frecvente.

Care sunt tipurile de ecografie?

Ecografia este o metodă de diagnostic care utilizează unde sonore pentru a vizualiza organele interne, țesuturile și vasele de sânge, fără a folosi radiații. Mai jos sunt prezentate principalele tipuri de ecografii utilizate în scopuri medicale:

Ecografie abdominală

Este utilizată pentru evaluarea organelor interne din cavitatea abdominală, precum ficatul, vezica biliară, pancreasul, rinichii, splina și vezica urinară. Este frecvent recomandată în cazuri de dureri abdominale, balonare, suspiciune de pietre sau mase.

Ecografie pelvină

La femei, este utilizată pentru examinarea uterului, ovarelor și vezicii urinare; la bărbați, pentru vezică și prostată. Poate fi efectuată atât prin abord abdominal, cât și transvaginal sau transrectal.

Ecografie obstetrică

Este folosită în timpul sarcinii pentru monitorizare. Oferă informații despre bătăile inimii fătului, dezvoltarea, poziția și data probabilă a nașterii. În primul trimestru este utilizată pentru confirmarea sarcinii, iar ulterior pentru screeningul anomaliilor fetale.

Ecografie transvaginală

Această ecografie, aplicată pe cale vaginală, permite o vizualizare mai clară și mai apropiată a uterului și ovarelor. Este frecvent utilizată în cazuri de risc de avort, menstruații neregulate, chisturi sau fibroame.

Ecografie transrectală

Este un tip de ecografie aplicată rectal, în special pentru evaluarea prostatei. Se utilizează în cazuri de mărire a prostatei, infecții sau suspiciune de cancer. Poate fi efectuată și împreună cu proceduri de biopsie.

Ecografie Doppler

Se folosește pentru a măsura fluxul sanguin și viteza sângelui în vase. Este foarte utilă pentru diagnosticarea varicelor, blocajelor vasculare, formării de cheaguri. Poate fi aplicată sub formă de Doppler color sau spectral.

Ecocardiografie

Este un tip special de ecografie utilizat pentru evaluarea structurii inimii, a valvelor și a funcției musculaturii cardiace. Este un instrument important de diagnostic în insuficiența cardiacă, afecțiunile valvulare și malformațiile cardiace congenitale.

Ecografie tiroidiană

Se aplică în regiunea gâtului și este utilizată pentru evaluarea structurii, dimensiunii, prezenței nodulilor sau a chisturilor din glanda tiroidă. Este metoda principală de imagistică în cazurile de gușă sau suspiciune de cancer tiroidian.

Cum se utilizează ecografia în sarcină?

Ecografia este una dintre cele mai sigure și eficiente metode de a monitoriza sănătatea și dezvoltarea bebelușului în uter, precum și caracteristicile structurale ale uterului viitoarei mame pe parcursul sarcinii. Faptul că nu implică radiații reprezintă unul dintre cele mai importante motive pentru care este preferată în sarcină. În stadiile incipiente ale sarcinii se poate opta pentru ecografia transvaginală. Această metodă presupune o examinare pe cale vaginală și este utilă pentru vizualizarea detaliilor care nu pot fi observate clar prin abord abdominal, deoarece fătul este încă foarte mic. De exemplu, se poate detecta din timp dacă sarcina este localizată în uter sau dacă este o sarcină ectopică (în afara uterului).

În săptămânile următoare, ecografia transabdominală permite observarea clară a dezvoltării generale a bebelușului, structurii organelor, cantității de lichid amniotic și chiar a trăsăturilor feței copilului. Putem face o analogie cu „urmărirea mișcărilor unui pește sub apă, prin valurile create în apă”. Prin evaluarea dezvoltării organelor bebelușului, a bătăilor inimii, a structurii creierului și coloanei vertebrale, se poate realiza o analiză complexă a stării de sănătate atât a mamei, cât și a fătului.

Ecografia Doppler este, de asemenea, frecvent utilizată în sarcină. Prin această tehnică se evaluează fluxul sanguin dintre placentă și bebeluș, vasele din cordonul ombilical și circulația sângelui în creierul fătului. Astfel, pot fi detectate precoce probleme precum întârzierea creșterii fetale, placenta previa (placenta acoperă colul uterin) și altele. Diagnosticarea timpurie este esențială pentru sănătatea mamei și a copilului; la nevoie se pot planifica intervenții medicale și monitorizarea sarcinii devine mai atentă.

În situații speciale, pot fi efectuate intervenții precum amniocenteza (prelevarea unui eșantion de lichid amniotic) sau biopsia vilozităților coriale (prelevarea de țesut placentar) sub ghidaj ecografic. Aceste proceduri permit realizarea de teste genetice, pentru a determina dacă fătul suferă de vreo boală cromozomială sau ereditară. Ecografia acționează aici ca un „ghid”, permițând medicului să recolteze probele în cel mai sigur mod.

Una dintre cele mai plăcute părți este, bineînțeles, faptul că viitorii părinți își pot vedea bebelușul pe ecran înainte de naștere și îi pot urmări micile bătăi ale inimii. Rolul ecografiei este de neprețuit în procesul de legătură emoțională și pregătire pentru sarcină. Așadar, importanța ecografiei în monitorizarea sarcinii este evidentă; oferă beneficii atât medicale, cât și psihologice.

Ce afecțiuni ginecologice pot fi diagnosticate cu ecografie?

Ecografia este o metodă extrem de utilă pentru detectarea tulburărilor structurale și funcționale ale organelor de reproducere feminine. Poate oferi informații detaliate despre uter, ovare și alte regiuni pelvine învecinate. Dacă vrem să explicăm simplu, este ca o „fereastră” prin care putem observa interiorul uterului și ovarelor.

• Fibroame uterine (mioame): Sunt formațiuni tumorale benigne care provin din peretele uterului. Mioamele pot apărea la multe femei, în dimensiuni și număr variabil. Cu ajutorul ecografiei se poate determina clar localizarea, dimensiunea și efectul acestora asupra cavității uterine. Unele mioame pot provoca sângerări abundente sau dureri, în timp ce altele pot fi asimptomatice. Ecografia ajută la evaluarea dacă este necesar doar monitorizarea sau o intervenție chirurgicală.
• Chisturi ovariene: Formarea de vezicule pline cu lichid în ovare este destul de frecventă. Unele sunt chisturi funcționale și dispar de la sine, în timp ce altele pot fi endometrioame (chisturi de tip „ciocolată”) sau chisturi dermoide. Prin ecografie se poate observa diametrul chistului, structura sa internă (lichid, solid, mixt) și chiar fluxul sanguin, pentru a estima riscul de malignitate (natura canceroasă).
• Endometrioză: Este situația în care celulele similare cu cele ale mucoasei uterine se dezvoltă în afara uterului, de exemplu pe ovare sau în cavitatea abdominală. Poate cauza dureri menstruale severe, infertilitate și durere în timpul contactului sexual. Endometrioamele (chisturile de endometrioză) pot fi identificate prin ecografie ca având un conținut dens, similar cu „zațul de cafea”.
• Sarcina ectopică: Este o sarcină care se dezvoltă în afara uterului, cel mai adesea în trompa uterină, și prezintă risc vital. Există riscul de sângerare și ruptură. Ecografia transvaginală permite detectarea timpurie a localizării sarcinii – dacă este în uter sau în altă zonă.
• Boala inflamatorie pelvină (PID): Este o infecție a uterului, trompelor și țesuturilor adiacente. Se poate manifesta prin durere, febră, scurgeri vaginale urât mirositoare. Ecografia ajută la vizualizarea acumulărilor de lichid inflamator sau a abceselor din zonă.
• Plipe endometriale (polipi ai mucoasei uterine): Polipii intrauterini pot cauza uneori menstre neregulate sau sângerări intermenstruale. Ecografia transvaginală oferă informații detaliate despre mucoasa uterină și permite identificarea polipilor.
• Anomalii congenitale ale uterului: Diferențe anatomice precum uterul septat (cu sept) sau bicornuat (în formă de inimă) pot fi observate prin ecografie. Aceste anomalii pot provoca infertilitate sau avorturi spontane repetate.

Ce organe interne pot fi evaluate prin ecografie?

Unul dintre cele mai frecvente domenii de utilizare ale ecografiei este evaluarea organelor abdominale. De exemplu, ficatul, vezica biliară, splina, rinichii și pancreasul sunt adesea examinate prin această metodă. În unele cazuri, și vezica urinară sau o parte din intestine pot fi scanate prin ecografie, însă aerul din interiorul intestinelor poate reduce calitatea imaginii. De asemenea, pot fi observate dimensiunea, obstrucția sau prezența unui anevrism (balonare) în vasele mari din abdomen (precum aorta sau vena cavă inferioară).

• Ficatul și vezica biliară: Prezența pietrelor, nămolului sau polipilor în vezica biliară poate fi determinată prin ecografie. Se pot observa dimensiunea ficatului, structura țesutului său, precum și prezența eventualelor chisturi sau tumori. Ecografia este ideală și pentru monitorizarea bolilor cronice precum steatoza hepatică sau ciroza.
• Rinichii: Există pietre la rinichi? Sunt dilatate căile urinare? Sunt chisturi renale? Toate aceste întrebări își pot găsi răspunsul prin ecografie. Este frecvent recomandată persoanelor care suferă de infecții urinare sau dureri renale recurente. De asemenea, se pot observa modificările de dimensiune ale rinichilor.
• Pancreasul: Deși este situat profund, în spatele stomacului, pancreasul este examinat mai clar prin CT sau RMN; totuși, ecografia poate oferi informații de bază despre eventualele mase sau inflamații în zona capului și corpului pancreasului. În caz de suspiciune de pancreatită acută, se verifică prezența unui obstacol datorat pietrelor biliare sau acumulări de lichid în jurul pancreasului.
• Mărirea splinei: Măsurarea dimensiunii splinei este importantă în cazul unor boli de sânge sau infecții. Ecografia este o metodă rapidă și simplă pentru a determina dacă splina este mărită.
• Vase mari: A dezvoltat aorta abdominală un anevrism? Există o dilatare periculoasă? Fluxul sanguin este normal la Doppler? Toate acestea pot fi ușor determinate prin ecografie.

În zona pelviană, la femei se pot evalua uterul și ovarele, iar la bărbați glanda prostatică. De asemenea, la bărbați testiculele sunt examinate prin ecografia scrotală; pot fi diagnosticate afecțiuni precum torsiunea testiculară (răsucirea testiculului în jurul axei proprii), chisturile, tumorile sau hidrocelul (acumularea de lichid în jurul testiculului).

Ecografia tiroidiană este, de asemenea, una dintre cele mai frecvente proceduri efectuate în regiunea gâtului. Se evaluează prezența nodulilor, chisturilor sau semnelor de inflamație la nivelul glandei tiroide. Dacă este necesar, prin Doppler se pot obține informații despre vascularizația nodulului, viteza de creștere și nivelul de risc.

Ce se întâmplă în timpul procedurii ecografice?

Când mergeți la programarea pentru ecografie, de obicei vi se va cere să vă întindeți confortabil pe un pat. Apoi, în funcție de zona care urmează să fie examinată, vi se va cere fie să ridicați ușor hainele, fie să expuneți complet acea zonă. De exemplu, pentru ecografia abdominală, vă veți întinde astfel încât partea superioară a abdomenului să fie vizibilă. Ulterior, pe piele se aplică un gel transparent și alunecos numit gel ecografic. Acest gel previne formarea aerului între piele și sonda ecografică, deoarece aerul poate împiedica transmiterea undelor sonore.

Dispozitivul numit transductor (sondă) este mișcat ușor peste gel, în timp ce imaginile apar în timp real pe ecran. Când medicul sau tehnicianul dorește să observe organe precum ficatul, rinichii sau vezica biliară, poate apăsa sonda din unghiuri diferite. În acest timp, puteți simți o ușoară presiune, dar, în general, nu apare durere. Unii pacienți pot percepe gelul ca fiind rece sau „răcoros”, dar în afară de aceasta nu există un disconfort semnificativ.

Dacă trebuie examinată zona pelviană, uneori este necesar ca vezica urinară să fie plină. O vezică plină permite o vizualizare mai clară a uterului și ovarelor. De aceea, este normal să vi se spună „să beți apă și să nu mergeți la toaletă înainte de ecografie”. În anumite cazuri speciale, cum ar fi ecografia transvaginală, se folosește o sondă subțire introdusă vaginal. Această metodă este foarte informativă pentru evaluarea sarcinii timpurii sau a problemelor organelor de reproducere feminine.

Procedura durează în medie 15–30 de minute, însă durata poate varia în funcție de zona investigată și detalii. Dacă sunt evaluate mai multe organe abdominale, timpul poate crește. Deoarece nu se administrează anestezie sau injecții, după finalizarea procedurii puteți reveni imediat la activitățile normale. De obicei, vi se oferă șervețele de unică folosință pentru a șterge gelul, apoi vă îmbrăcați și primiți o evaluare preliminară a rezultatelor. În unele centre, rezultatele sunt oferite imediat, în altele este posibil să așteptați puțin pentru raportul final.

De ce să alegem ecografia în locul altor tehnici imagistice?

Astăzi, există multe opțiuni în cadrul investigațiilor radiologice: radiografie, tomografie computerizată (CT), imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) și, desigur, ecografie. Deci, de ce ar trebui să alegem ecografia?

• Fără radiații: Metode precum radiografia și CT utilizează radiații ionizante. Acest lucru poate fi o mare sursă de îngrijorare pentru femeile însărcinate sau pentru pacienții care doresc să evite expunerea la radiații. Ecografia funcționează doar cu unde sonore, așadar riscul de radiație este zero.
• Imagini în timp real: RMN sau CT oferă imagini secționale ale organelor într-un moment determinat. Ecografia, în schimb, permite observarea în timp real a mișcărilor organelor sau a fluxului sanguin, ca un „live”. Este ideală pentru situații dinamice precum valvele inimii, vasele de sânge sau mișcările fătului.
• Cost redus și accesibilitate ușoară: Aparatele de ecografie sunt în general mai ieftine și există versiuni portabile foarte răspândite. Astfel, ecografia poate fi utilizată pe scară largă în serviciile de urgență, terapie intensivă sau în zonele izolate prin unități medicale mobile.
• Aplicare rapidă: Mai ales în cazuri de urgență, se poate efectua rapid o scanare ecografică chiar lângă pacient (POCUS – ecografie la punctul de îngrijire). Pentru RMN sau CT, pacientul trebuie mutat într-o altă cameră și dispozitivele trebuie pregătite, ceea ce poate cauza întârzieri.
• Detectarea țesuturilor moi și a lichidelor: Ecografia poate distinge rapid dacă o masă este solidă sau lichidă. Aceasta oferă un avantaj important în diferențierea dintre chist și tumoră. În plus, drenajul lichidului din chist sau evacuarea unui abces pot fi efectuate cu ușurință sub ghidaj ecografic.
• Utilizare în sarcină și la copii: La femeile însărcinate și copii, se caută întotdeauna metode fără radiații. Ecografia este de neegalat în acest sens. De asemenea, deoarece RMN-ul se efectuează într-un spațiu închis, pentru pacienții cu claustrofobie sau incompatibilitate cu RMN (de exemplu, implanturi metalice în corp), ecografia este adesea prima opțiune.

Ce afecțiuni abdominale pot fi diagnosticate prin ecografie?

Când mergeți la o unitate medicală cu plângeri precum dureri abdominale, probleme digestive sau balonare, una dintre primele investigații solicitate este, de obicei, ecografia abdominală. Motivul este că oferă o evaluare rapidă și fără radiații. Deci, ce putem detecta?

• Pietre la vezica biliară și inflamație (colecistită): Se poate observa dacă există pietre în vezica biliară, dacă pietrele au migrat în canal, semne de inflamație (de exemplu, îngroșarea peretelui, acumulare de lichid în jur). În cazurile de durere acută în partea dreaptă superioară a abdomenului, această examinare este extrem de utilă.
• Boli hepatice: Putem detecta cu ușurință prin ecografie dacă ficatul este mărit, dacă există mase, chisturi, hemangioame, precum și semne de steatoză hepatică sau ciroză. Este una dintre metodele principale de monitorizare periodică la persoanele cu afecțiuni hepatice cronice.
• Pietre la rinichi și probleme ale tractului urinar: Dacă există pietre la rinichi, mărimea rinichilor, dacă există obstrucții sau dilatări în canalul urinar pot fi observate. De obicei, prezența pietrelor este detectată clar prin ecografie. Pietrele foarte mici sau situate în anumite zone pot fi uneori omise, dar în majoritatea cazurilor, ecografia este suficientă pentru diagnostic.
• Apendicită: În caz de suspiciune de durere în partea dreaptă inferioară a abdomenului, ecografia poate evidenția dacă apendicele este îngroșat, dacă există lichid în jur. Este de preferat în special la copii și adolescenți, în locul tomografiei.
• Pancreatită: În cazurile de inflamație a pancreasului (pancreatită), se pot observa de obicei o creștere a dimensiunii pancreasului și acumulări de lichid în jur. De asemenea, se poate verifica dacă pancreatita este cauzată de o piatră biliară (piatră coledociană).

Mărirea sau lezarea splinei: În anumite boli de sânge sau în urma unui traumatism, splina se poate mări sau rupe. Ecografia poate evidenția rapid aceste modificări.

Anevrism de aortă: Mai ales la pacienții vârstnici, artera aortei abdominale se poate dilata (anevrism). Ecografia este o metodă simplă și rapidă pentru măsurarea diametrului aortei și evaluarea riscului de ruptură.

Întrebări frecvente

Poate fi detectat cancerul prin ecografie?

Ecografia poate detecta mase tumorale în organe precum tiroida, sânul, ficatul sau rinichii și poate oferi indicii dacă acestea sunt benigne sau maligne. Totuși, ecografia singură nu este de obicei suficientă pentru un diagnostic cert de cancer; în cazurile suspecte, sunt necesare biopsii sau investigații suplimentare.

Ce se poate vedea la ecografia abdominală?

Ecografia abdominală permite examinarea ficatului, vezicii biliare, splinei, pancreasului, rinichilor, vezicii urinare și vaselor de sânge principale. Se pot obține informații despre prezența pietrelor, chisturilor, tumorilor, măriri sau inflamații. De asemenea, pot fi evaluate uterul și ovarele la femei, precum și prostata la bărbați.

Care este diferența dintre tomografie și ecografie?

Diferența principală constă în principiul de funcționare. Tomografia (CT) utilizează raze X pentru a crea imagini secționale și implică radiații. Ecografia folosește unde sonore și nu implică radiații. CT oferă imagini detaliate ale oaselor și plămânilor, în timp ce ecografia este mai eficientă pentru țesuturi moi, lichide și flux sanguin. CT oferă secțiuni mai detaliate, dar ecografia este în timp real.

Poate fi detectată inflamația prin ecografie?

Da, ecografia este foarte eficientă în identificarea multor stări inflamatorii. De exemplu, apendicita, colecistita (inflamația vezicii biliare), pielonefrita sau abcesele intraabdominale pot fi observate prin ecografie. Se pot evalua acumulările de lichid cauzate de inflamație, îngroșarea pereților organelor sau formarea de abcese.

Ce boli pot fi detectate prin ecografia abdominală?

Ecografia abdominală poate identifica steatoza hepatică, pietre sau inflamații ale vezicii biliare, pietre sau chisturi renale, mărirea splinei, pancreatită, acumularea de lichid în abdomen (ascită), anumite tumori și abcese. Dimensiunea, structura și vascularizația organelor sunt evaluate pentru a ajunge la un diagnostic.

Ce tipuri de ecografii există?

Există multe tipuri de ecografii. Cel mai frecvent este ecografia standard 2D. În plus, există ecografia 3D/4D care oferă imagini tridimensionale ale bebelușului, ecografia Doppler color pentru a evalua fluxul sanguin, ecografia abdominală, ginecologică (pelvină/transvaginală), ecocardiografia (inimă), ecografia sânilor și a tiroidei – fiecare destinată unei zone specifice.

Ce trebuie făcut înainte de o ecografie?

Pregătirea depinde de tipul de ecografie care urmează să fie efectuată. De exemplu, pentru ecografia abdominală este recomandată o perioadă de post de 8-12 ore. Pentru ecografia pelvină, este necesar ca vezica urinară să fie plină (se bea multă apă și se evită urinarea). Pentru ecografia sânului sau a tiroidei, de obicei nu este necesară o pregătire specială. Cea mai corectă informație o puteți obține de la centrul medical unde aveți programarea.