Tendinita este inflamația unui tendon, de obicei cauzată de suprasolicitare, efort repetitiv sau traumatisme. Se manifestă prin durere localizată, umflare și limitarea mișcărilor în jurul articulației afectate.
Zonele frecvent afectate includ umărul, cotul, încheietura mâinii, genunchiul și glezna. Factorii de risc includ activitățile sportive, postura incorectă și sarcinile ocupaționale repetitive.
Tratamentul se concentrează pe repaus, medicamente antiinflamatoare și fizioterapie. În cazurile severe sau persistente, pot fi necesare injecții cu corticosteroizi sau proceduri intervenționale.
Strategiile de prevenție includ ajustări ergonomice, exerciții de întindere și de întărire musculară. Gestionarea precoce reduce riscul de afectare cronică a tendonului.
| Denumire medicală | Tendinită |
| Cauze | Suprasolicitare, mișcări repetitive, îmbătrânire, traumatisme acute |
| Factori de risc | Activități sportive, locuri de muncă repetitive, postură incorectă, diabet, artrită |
| Simptome frecvente | Durere, sensibilitate, umflare, limitarea mișcării, senzație de căldură |
| Localizări frecvente | Umăr (manșeta rotatorie), cot (cotul tenismenului/golferului), genunchi, tendonul lui Ahile |
| Diagnostic | Examinare clinică, ecografie, RMN, radiografie (pentru diagnostic diferențial) |
| Tratament | Repaus, gheață, AINS, fizioterapie, injecții, embolizare |
| Indicație chirurgicală | Rară; necesară în caz de ruptură de tendon sau cazuri cronice, refractare |
| Complicații | Durere cronică, ruptură de tendon, pierderea mobilității |
| Prevenție | Încălzire înainte de exerciții, tehnică corectă, repaus, întărirea musculaturii |
Este orice durere de tendon cu adevărat „tendinită”?
Aceasta este o întrebare frecventă în rândul pacienților. Atunci când oamenii aud „inflamația tendonului” sau „tendinită”, de obicei își imaginează o inflamație acută, apărută recent după o leziune sau un efort brusc — adesea însoțită de umflare, căldură locală și durere ascuțită.
Însă, dacă durerea persistă de luni sau chiar ani, este probabil mai mult decât o simplă inflamație. În timp, microtraumatismele repetate și suprasolicitarea excesivă perturbă structura tendonului — asemenea unei frânghii rezistente ale cărei fibre se destramă prin utilizare excesivă. Organismul încearcă să repare această deteriorare, dar în cele din urmă aceste mecanisme eșuează. Această degradare structurală cronică a tendonului se numește „tendinopatie” sau „tendinoză”.
Înțelegerea acestei diferențe este esențială, deoarece durerea persistentă de tendon răspunde rareori doar la tratamente antiinflamatoare. Soluția reală trebuie să se concentreze pe repararea structurii afectate și pe restabilirea capacității naturale de autovindecare a tendonului.
Unde apare cel mai frecvent inflamația tendonului?
Tendinita apare cel mai frecvent în jurul articulațiilor expuse la solicitări repetitive sau intense. Zonele principale includ:
- Umăr (manșeta rotatorie)
- Cot (cotul tenismenului sau al golferului)
- Încheietura mâinii și degetul mare (tenosinovita de Quervain)
- Șold (tendoanele gluteale)
- Genunchi (tendonul rotulian / genunchiul săritorului)
- Glezna (tendonul lui Ahile)
Aceste afecțiuni produc adesea simptome la anumite mișcări. De exemplu, tendinopatia manșetei rotatorii poate provoca dureri nocturne și dificultăți la ridicarea brațului, în timp ce tendinita cotului se poate manifesta prin durere ascuțită la deschiderea unui borcan sau la transportul unor obiecte grele.
Ce cauzează inflamația tendonului?
Majoritatea problemelor tendonale sunt, în esență, „erori de gestionare a încărcării” — tendonul este supus unei solicitări mai mari sau diferite decât poate tolera. Principalii factori contributivi includ:
- Suprasolicitarea: Munca sau activitățile repetitive tensionează fibrele tendonului în timp.
- Schimbări bruște: După o perioadă de inactivitate, începerea unui exercițiu intens sau creșterea rapidă a volumului de antrenament suprasolicită tendoanele nepregătite.
- Traumatisme directe: Căderile sau loviturile pot afecta direct un tendon.
- Tehnică incorectă: Mișcările sau postura greșită aplică o încărcare inegală asupra tendoanelor.
- Îmbătrânirea: Odată cu vârsta, tendoanele își pierd o parte din flexibilitate și fluxul sanguin, devenind mai vulnerabile la leziuni.
Cine are un risc mai mare de tendinită?
Anumite condiții și obiceiuri de viață cresc predispoziția pentru inflamația tendonului:
- Vârsta de peste 40 de ani
- Profesii cu mișcări repetitive (tâmplărie, vopsitorie, muzicieni, muncă de birou)
- Participare activă la sporturi (alergare, tenis, golf, baschet etc.)
- Boli sistemice (de exemplu, diabet, artrită reumatoidă)
- Purtarea încălțămintei sportive neadecvate sau uzate
- Picioare plate sau alte predispoziții anatomice
- Utilizarea pe termen lung a anumitor antibiotice sau steroizi
Ce se întâmplă în interiorul tendonului în timpul inflamației?
Dacă am putea privi un tendon dureros la microscop, am observa mult mai mult decât o simplă inflamație. În tendinopatia cronică, structura normală, organizată a fibrelor de colagen este perturbată și slăbită.
O modificare notabilă este formarea unor vase de sânge anormale, nefuncționale, în interiorul tendonului — alături de terminații nervoase nou formate, sensibile la durere. Această „rețea vas-nerv” anormală este considerată una dintre principalele cauze pentru care durerea cronică de tendon persistă chiar și în repaus sau la mișcări minime. Ea reflectă încercarea eșuată a organismului de a se vindeca și explică de ce tratamentele moderne trebuie să vizeze aceste structuri anormale.
Care sunt simptomele inflamației tendonului?
Simptomele depind de localizare și de caracterul cronic al afecțiunii, dar includ frecvent:
- Durere surdă, persistentă, care se agravează la mișcare
- Sensibilitate la palparea tendonului
- Umflare ușoară sau roșeață (în special în cazurile acute)
- Rigiditate matinală sau rigiditate după perioade de inactivitate
- Senzație de trosnire sau pocnituri la mișcarea articulației (crepitații)
- Slăbiciune a mușchilor din apropiere
Dacă aceste semne îți afectează viața de zi cu zi, solicită o evaluare de specialitate.
Cum este diagnosticată tendinita?
Diagnosticul corect este primul pas către un tratament eficient. Evaluarea începe cu istoricul pacientului și un examen clinic orientat, care include identificarea zonelor dureroase, limitările de mișcare și forța musculară.
De multe ori, acest lucru este suficient, însă investigațiile imagistice ajută la clarificarea gradului de afectare și la excluderea altor cauze. Principalele metode imagistice includ:
- Ecografia (US): Evidențiază îngroșarea, degenerarea, rupturile și fluxul sanguin anormal în timp real. Este esențială pentru ghidarea injecțiilor țintite.
- RMN: Oferă imagini detaliate, în secțiune, ale tendonului și țesuturilor înconjurătoare. Util pentru cazuri complexe sau chirurgicale.
Ce se întâmplă dacă tratamentele tradiționale nu funcționează?
Majoritatea pacienților încearcă inițial repausul, gheața și analgezicele. Acestea, alături de fizioterapie și exerciții, reprezintă pilonii principali ai tratamentului. Unii pot apela la remedii naturiste sau alternative. Injecțiile cu corticosteroizi pot masca temporar durerea, însă utilizarea repetată crește riscul de slăbire a tendonului.
Atunci când aceste metode eșuează — în special în cazurile cronice sau cu deteriorare structurală — Radiologia Intervențională oferă soluții care vizează sursa reală a problemei și stimulează mecanismele naturale de reparare ale organismului.
Ce este terapia PRP (plasmă bogată în trombocite) pentru tendinită?
Terapia PRP valorifică puterea naturală de vindecare a organismului pentru a repara țesutul tendonului afectat. O cantitate mică de sânge este recoltată și procesată pentru a concentra trombocitele și factorii de creștere, formând un „elixir biologic” de reparare. Sub ghidaj ecografic, acest ser este injectat direct în tendonul lezat. Factorii de creștere stimulează formarea de țesut tendonial nou, sănătos, și favorizează o recuperare de durată.
Ce este tenotomia percutanată („tratamentul cu ac”) pentru tendinita cronică?
Tenotomia percutanată este o procedură minim invazivă concepută pentru a „reporni” procesul de vindecare în tendoanele afectate cronic — fără intervenție chirurgicală. Sub ghidaj ecografic, un ac special este introdus în tendonul îngroșat și degenerat și manipulat pentru a declanșa un răspuns controlat de vindecare. Acest lucru atrage celule reparatoare în zonă și stimulează producerea de țesut nou, sănătos. Recuperarea este, de obicei, mult mai rapidă și mai confortabilă decât în cazul chirurgiei tradiționale.
Ce este embolizarea transarterială (TAE) pentru durerea de tendon rezistentă?
TAE este una dintre cele mai inovatoare abordări pentru durerea severă și persistentă de tendon, care nu răspunde la alte tratamente. Procedura vizează rețelele anormale de vase de sânge și nervi din interiorul tendonului, care întrețin durerea. Prin angiografie, un cateter foarte subțire este introdus prin arterele de la nivelul încheieturii mâinii sau inghinal și ghidat către aceste vase anormale, care sunt apoi blocate cu particule microscopice. Astfel, sursa durerii este „uscată”, fără a afecta țesuturile sănătoase, iar ciclul durerii cronice este întrerupt. TAE a demonstrat rezultate promițătoare în tendinopatiile rezistente ale umărului, genunchiului, cotului și altor regiuni.
Vaka Örnekleri