Hipertensiune Intracraniană Idiopatică

Hipertensiunea intracraniană idiopatică este o afecțiune neurologică care apare fără o patologie evidentă la nivelul structurilor intracraniene, în ciuda creșterii presiunii lichidului cefalorahidian, și care provoacă dureri de cap și tulburări de vedere.

Diagnosticul hipertensiunii intracraniene idiopatice se stabilește prin evaluarea combinată a presiunii crescute a LCR măsurată prin puncție lombară, imaginilor cerebrale normale și semnelor clinice; un diagnostic rapid protejează funcția vizuală.

Tratamentul hipertensiunii intracraniene idiopatice poate include acetazolamidă, diuretice sau diete cu conținut scăzut de sare. În cazurile care nu se ameliorează, pot fi necesare intervenții precum șuntul lomboperitoneal sau fenestrarea tecii nervului optic.

Această strategie de diagnostic și tratament reduce severitatea durerilor de cap, previne pierderile de vedere și îmbunătățește semnificativ calitatea vieții.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ
Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională

Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.

CV Premii Recenzii

CV Articole

Premii Recenzii

Ce este Hipertensiunea Intracraniană Idiopatică?

Hipertensiunea Intracraniană Idiopatică (HII) apare în urma creșterii presiunii intracraniene fără o cauză cunoscută și această presiune afectează lichidul cefalorahidian (LCR). Deși mecanismul exact nu este pe deplin înțeles, se consideră că afectarea drenajului LCR și modificările echilibrului sodiu-apă contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni. HII apare în general la femeile tinere obeze aflate la vârsta fertilă, dar poate fi întâlnită și la bărbați, copii și vârstnici. Istoric, această afecțiune era cunoscută sub denumirea de „pseudotumor cerebri”, deoarece provoacă simptome similare unei tumori cerebrale, deși nu există o tumoră reală.

Cine se află în Grupul de Risc pentru Hipertensiunea Intracraniană Idiopatică?

Hipertensiunea Intracraniană Idiopatică (HII) afectează în special femeile obeze aflate la vârsta fertilă. Excesul ponderal și obezitatea reprezintă factori de risc importanți; HII este mai frecventă la femeile cu un indice de masă corporală (IMC) de peste 30. De asemenea, creșterea în greutate contribuie la creșterea riscului de HII. În plus, anumite afecțiuni medicale cresc riscul de a dezvolta HII. Acestea includ:

• Dezechilibre hormonale: Sindromul ovarelor polichistice (SOP), hipotiroidismul și sindromul Cushing au fost asociate cu HII.
• Boală renală: Boala renală cronică poate crește riscul de HII.
• Anemie: În special anemia prin carență de fier este cunoscută ca factor de risc pentru HII.
• Boli autoimune: Lupusul eritematos sistemic (LES) și alte boli inflamatorii similare pot crește riscul.
• Medicamente: Hormonul de creștere, antibioticele din grupul tetraciclinelor și dozele mari de vitamina A pot contribui la riscul de HII.

Care sunt Simptomele Hipertensiunii Intracraniene Idiopatice?

Hipertensiunea Intracraniană Idiopatică (HII) se manifestă prin diverse simptome supărătoare și reduce semnificativ calitatea vieții. Cel mai distinctiv simptom este durerea de cap severă resimțită mai ales în partea posterioară a capului și care se extinde frecvent în spatele ochilor. Aceste dureri pot avea un caracter pulsatil și se pot agrava prin efort, aplecare înainte sau strănut.

• Problemele de vedere sunt de asemenea simptome frecvente. Tulburările vizuale cauzate de umflarea nervilor optici pot apărea sub formă de pierderi temporare de vedere sau vedere dublă. De asemenea, sunt raportate frecvent episoade de întunecare temporară sau pierderi ale vederii periferice. Dacă nu este tratată, aceste tulburări vizuale pot duce la pierderi de vedere permanente.
• Sunetele bâzâitoare în urechi sau tinitusul pulsatil sincronizat cu bătăile inimii reprezintă un simptom frecvent și apar din cauza efectului presiunii intracraniene asupra căilor auditive. Această manifestare poate afecta semnificativ viața de zi cu zi a pacientului.

În plus, greața și vărsăturile pot apărea, mai ales asociate cu durerile de cap, iar multe persoane se confruntă cu amețeli sau probleme de echilibru.

Cum se Diagnostică Hipertensiunea Intracraniană Idiopatică?

Hipertensiunea Intracraniană Idiopatică (HII) este diagnosticată printr-un proces format din mai mulți pași. Inițial, se utilizează tehnici de imagistică cerebrală pentru a exclude alte cauze posibile ale presiunii intracraniene crescute. Metodele de imagistică includ Rezonanța Magnetică (RM) și Tomografia Computerizată (CT), RM fiind de obicei preferată datorită rezoluției sale ridicate. În timpul acestor scanări, semne precum sella turcica goală, dilatarea tecii nervului optic sau îngustarea sinusului transvers pot sprijini diagnosticul de HII.

Un alt instrument diagnostic este puncția lombară, utilizată pentru a măsura presiunea de deschidere a lichidului cefalorahidian (LCR). În special la adulți, o presiune de deschidere a LCR peste 25 cm H2O sugerează HII. Totodată, analiza compoziției lichidului permite excluderea unor boli precum infecțiile. De regulă, LCR prezintă caracteristici normale, cu excepția presiunii crescute.

Examinarea oculară este, de asemenea, esențială în diagnosticarea HII. Evaluarea oftalmologică urmărește detectarea papiledemului – inflamația nervului optic – care este prezent în majoritatea cazurilor de HII. Pe lângă examinarea fundului de ochi, se efectuează teste ale câmpului vizual. Dacă papiledemul nu este detectat, sunt necesare dovezi suplimentare din imagistica medicală pentru confirmarea diagnosticului.

Cum se Tratează Hipertensiunea Intracraniană Idiopatică?

Tratamentul hipertensiunii intracraniene idiopatice (HII) implică o combinație de metode. Procesul terapeutic include modificări ale stilului de viață, tratament medicamentos și, dacă este necesar, intervenții chirurgicale. Pierderea în greutate este recomandată de la început, deoarece obezitatea este un factor de risc clar pentru HII. Studiile arată că reducerea greutății corporale cu 5-10% poate contribui la ameliorarea simptomelor. La pacienții cu un indice de masă corporală ridicat se recomandă diete hipocalorice sau chirurgie bariatrică. Pierderea în greutate este eficientă atât în reducerea durerilor de cap, cât și a problemelor de vedere.

Tratamentele medicamentoase includ:

• Acetazolamida: utilizată frecvent în tratamentul HII, reduce producția de LCR și scade presiunea intracraniană. Studiile clinice arată că în combinație cu pierderea în greutate îmbunătățește vederea și reduce papiledemul.
• Diuretice: Medicamente precum furosemidul sunt folosite pentru a reduce retenția de lichide și astfel scad volumul LCR, contribuind la controlul presiunii.
• Alte medicamente: Substanțe precum topiramatul au atât efecte diuretice, cât și de reducere a durerilor de cap.

În cazurile avansate, pot fi necesare intervenții chirurgicale. Pentru pacienții care nu răspund la tratamentul medicamentos sau prezintă risc de pierdere a vederii, se iau în considerare opțiuni chirurgicale.

Monitorizarea atentă a pacienților cu HII este esențială pe durata tratamentului. Pentru prevenirea pierderii vederii sunt necesare evaluări oftalmologice periodice, teste ale câmpului vizual și monitorizarea nervului optic.

Tratament endovascular:

• La unii pacienți se observă îngustări ale venelor cerebrale. Dacă aceste îngustări sunt dovedite prin măsurători de presiune în timpul angiografiei, montarea unui stent poate reduce semnificativ simptomele pe termen scurt și mediu. De aceea, examinarea detaliată a acestor structuri venoase este importantă la acest grup de pacienți.

Poate Fi Prevenită sau Gestionată pe Termen Lung Hipertensiunea Intracraniană Idiopatică?

Gestionarea pe termen lung a hipertensiunii intracraniene idiopatice (HII) poate fi realizată prin modificări ale stilului de viață care permit controlul afecțiunii. Măsurile de bază includ menținerea unei greutăți sănătoase și adoptarea unei diete cu conținut scăzut de sodiu. Deoarece creșterea în greutate poate declanșa HII, managementul greutății este esențial și contribuie la ameliorarea simptomelor. În special, pierderea a 5-10% din greutatea corporală poate reduce presiunea intracraniană și îmbunătăți calitatea vieții pacienților. Pentru menținerea unei greutăți sănătoase se recomandă restricționarea caloriilor, controlul porțiilor și exerciții fizice regulate.

De asemenea:

• Dietă cu conținut scăzut de sodiu: reduce retenția de lichide, scade presiunea intracraniană și susține procesul de slăbire.
• Activitate fizică regulată: exercițiile ușoare susțin controlul greutății și îmbunătățesc starea generală de sănătate.
• Monitorizare continuă: HII este o afecțiune cronică cu risc de recurență, astfel încât sunt recomandate controale oftalmologice periodice și monitorizare regulată.
• Alte ajustări ale stilului de viață: menținerea unei hidratări adecvate, evitarea excesului de cofeină și respectarea igienei somnului contribuie la controlul durerilor de cap.

Întrebări Frecvente

Cine este mai predispus la Hipertensiune Intracraniană Idiopatică?

Hipertensiunea Intracraniană Idiopatică (HII) afectează mai frecvent femeile obeze aflate la vârsta fertilă. La femei, incidența este de 1,97 la 100.000, în timp ce la bărbați este de 0,36 la 100.000. Cea mai mare incidență se înregistrează între 18 și 44 de ani, cu o frecvență de 2,47 la 100.000. Între 71% și 94% dintre pacienții cu HII sunt obezi. În rândul persoanelor cu venituri mici, incidența este de 1,56 la 100.000, în timp ce în grupurile cu venituri mari este de 1,21 la 100.000. Frecvența este mai mare la persoanele de culoare (2,05 la 100.000) comparativ cu cele albe (1,04 la 100.000). Prevalența HII este mai mare în regiunile cu rate ridicate de obezitate, precum Sudul și Midwestul Statelor Unite. În general, HII este mai frecventă la femeile obeze, de culoare, cu vârste între 18 și 44 de ani și cu venituri reduse.

Care sunt efectele acestei boli asupra nervului optic?

Hipertensiunea Intracraniană Idiopatică (HII) crește presiunea intracraniană și provoacă edem al capului nervului optic (papiledem) în aproximativ 46% dintre cazuri, ceea ce poate duce la defecte ale câmpului vizual și, netratat, la pierdere permanentă a vederii. Studiile de Tomografie în Coerență Optică (OCT) au arătat că la pacienții cu HII, grosimea stratului fibrelor nervoase retiniene peripapilare este crescută (în medie 130 μm), iar grosimea complexului celulelor ganglionare maculare este redusă (în medie 89,5 μm), ceea ce indică afectarea nervului optic. De asemenea, HII afectează structura microvasculară retiniană, relevând o legătură între creșterea presiunii intracraniene, scăderea acuității vizuale și o structură mai complexă a venulelor retiniene. Evaluările electrofiziologice au arătat, de asemenea, întârzierea latenței P100 în potențialele vizuale evocate și scăderea amplitudinilor în electroretinograma multifocală la pacienții cu HII, reflectând disfuncția nervului optic și a retinei.

În ce situații este necesară intervenția chirurgicală?

Intervenția chirurgicală în tratamentul Hipertensiunii Intracraniene Idiopatice (HII) este luată în considerare atunci când tratamentele medicale eșuează sau când pierderea vederii avansează rapid. Aproximativ 25% dintre pacienții cu HII au nevoie de intervenție chirurgicală din cauza progresiei simptomelor în ciuda tratamentului medical. Opțiunile chirurgicale frecvent utilizate includ proceduri de drenare a lichidului cefalorahidian (LCR), precum șuntul lomboperitoneal sau ventriculoperitoneal, și fenestrarea tecii nervului optic (ONSF). Stentarea sinusului venos (VSS) este de asemenea promițătoare; după această procedură, s-a observat îmbunătățirea papiledemului la 87,1% dintre pacienți și reducerea durerilor de cap la 72,1%. Totuși, VSS prezintă un risc de complicații grave de 2,3% și o rată de eșec de 11,3%. ONSF a demonstrat o rată de succes de 90,5% în reducerea papiledemului, cu o rată de complicații grave de 2,2% și o rată de eșec de 9,4%. În cazul metodelor de drenare a LCR, rata complicațiilor grave este de 9,4%, iar rata de eșec este de 43,4%. Alegerea intervenției chirurgicale depinde de factori individuali ai pacientului, cum ar fi severitatea simptomelor și răspunsul la tratamentul medical.

Ce se poate face pentru a reduce riscul de recidivă al bolii?

Strategia principală pentru reducerea riscului de Hipertensiune Intracraniană Idiopatică (HII) este pierderea în greutate, deoarece obezitatea reprezintă un factor de risc important; chiar și o scădere de 5-10% din greutatea corporală poate contribui la ameliorarea simptomelor. Pot fi prescrise medicamente precum acetazolamida pentru a reduce producția de lichid cefalorahidian. Controalele medicale regulate sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a planurilor de tratament și ajustarea acestora, dacă este necesar.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ

Prof. Dr. Özgür Kılıçkesmez este unul dintre cei mai importanți specialiști în radiologie intervențională și neuroradiologie din Turcia, concentrându-se pe tratamente minim invazive endovasculare. Principalele sale domenii de expertiză includ tratamentul anevrismelor și al accidentului vascular cerebral, proceduri de embolizare, tratamentul nechirurgical al bolilor tiroidiene și paratiroidiene, oncologie intervențională și intervenții vasculare periferice. În prezent este Șeful Departamentului de Radiologie Intervențională și Neuroradiologie al Spitalului Memorial Göztepe Istanbul.
Absolvent al Facultății de Medicină Cerrahpașa a Universității din Istanbul în 1997, Prof. Dr. Kılıçkesmez a urmat formare avansată în radiologie intervențională și oncologie ca „Clinical Fellow” la London Guy’s & St Thomas’ și King’s College Hospital în perioada 2012–2013. În 2020 a obținut titlul de profesor, iar în același an a devenit Medic Fondator al Departamentului de Radiologie Intervențională al Spitalului SBÜ Çam și Sakura. Deține și certificarea EBIR (European Board of Interventional Radiology).
Prof. Dr. Kılıçkesmez are 94 de articole internaționale, 40 naționale și peste 2500 de citări. Este evaluator pentru reviste prestigioase precum American Journal of Roentgenology (AJR) și Diagnostic & Interventional Radiology. Cu experiența sa clinică și academică, este considerat o autoritate recunoscută la nivel național și internațional în tratamentul AVC-ului, anevrismelor cerebrale, embolizării, ablației tumorale și tratamentele minim invazive ale bolilor tiroidiene și paratiroidiene.