Ce este Disecția Aortei? Care Sunt Metodele de Tratament?

Ruptura (disecția) de aortă ce este, care sunt metodele de tratament: Este o urgență vitală, în care ruptura stratului intern al peretelui aortic permite sângelui să avanseze între straturi, provocând tulburări hemodinamice grave. Intervenția rapidă este obligatorie.

În disecția de aortă, intervenția chirurgicală de urgență sau tehnicile endovasculare de implantare a stentului se aleg în funcție de tipul bolii și de extinderea ei. Tratamentul reduce semnificativ riscul de deces și reface integritatea aortei.

În perioada de stabilizare medicală a disecției aortice, controlul riguros al tensiunii arteriale, analgezia și suportul de terapie intensivă sunt de importanță vitală. Acest proces asigură aplicarea în siguranță a deciziilor chirurgicale și intervenționale.

În rupturile peretelui aortic, viteza intervenției este factorul principal care determină prognosticul pacientului. Abordarea multidisciplinară aduce o contribuție critică la aplicarea cu succes a opțiunilor chirurgicale și intervenționale.

Definiție	– O afecțiune gravă și care pune viața în pericol, în care, ca urmare a ruperii stratului intern al aortei (intima), sângele avansează între straturile peretelui vascular și produce o ruptură sau o „disecție”.
Simptome	– Durere toracică sau de spate bruscă și intensă (ca o înjunghiere) Durere abdominală Dificultăți de respirație Leșin sau pierderea conștienței Scădere bruscă a tensiunii arteriale sau asimetrie (la nivelul brațelor sau picioarelor)
Cauze	– Hipertensiune arterială (tensiune mare) Boli ale țesutului conjunctiv (ex. sindrom Marfan, sindrom Ehlers-Danlos) Coarctație aortică Traumatisme sau complicații postoperatorii Vârstă înaintată
Factori de risc	– Tensiune arterială mare Fumat Sex masculin Istoric familial de boală aortică Tulburări ale țesutului conjunctiv Ateroscleroză (întărirea arterelor)
Tipuri	– Tip A: Ruptură în porțiunea ascendentă a aortei (necesită chirurgie de urgență). Tip B: Ruptură în porțiunea descendentă a aortei (poate necesita tratament medicamentos sau chirurgie).
Metode de diagnostic	– Angiografie CT Ecocardiografie transtoracică sau transesofagiană (TTE/TEE) Imagistică prin rezonanță magnetică (RM) Radiografie toracică (aspect mediastinal lărgit)
Opțiuni de tratament	– Disecția Tip A: Intervenție chirurgicală de urgență (repararea aortei rupte sau înlocuirea cu proteză). Disecția Tip B: Tratament medicamentos pentru controlul tensiunii arteriale (beta‑blocante) și, la nevoie, aplicarea unui stent‑grefon.
Complicații	– Ruptură completă a aortei Insuficiențe de organ (rinichi, creier, intestin) Tamponadă cardiacă Accident vascular cerebral Deces
Modalități de prevenție	– Menținerea tensiunii arteriale sub control Adoptarea unui stil de viață sănătos (exerciții regulate, renunțarea la fumat și alcool) Screening regulat pentru anevrisme aortice (în special la persoanele cu factori de risc)

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ
Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională

Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.

CV Premii Recenzii

CV Articole

Premii Recenzii

Ce este exact disecția (ruptura) de aortă?

Disecția aortică este o afecțiune acută care apare atunci când se formează o ruptură în partea internă a peretelui aortic, iar sângele pătrunde între straturile peretelui vascular. În urma acestei rupturi se formează două „căi” separate în vas (vorbind despre lumen: unul este „lumenul adevărat (true)”, celălalt „lumenul fals (false)”). Uneori sângele poate curge prin ambele lumene, însă de cele mai multe ori sângele care trece în lumenul fals poate slăbi și mai mult peretele vascular. Această situație poate fi comparată cu mărirea unei găuri într-o țeavă și creșterea scurgerii. Dacă ruptura se extinde sau există alte zone slăbite în peretele vasului, apare riscul unei rupturi complete (ruptură). Ruptura completă poate pune viața în pericol.

La baza disecției aortice există, de regulă, două probleme principale:

• Slăbirea peretelui vascular (degenerare cauzată de factori genetici, boli ale țesutului conjunctiv sau hipertensiune),
• Presiune intensă asupra peretelui (creșterea stresului mecanic ca urmare a hipertensiunii).

Când acești doi factori se combină, presiunea ridicată din interiorul vasului poate rupe stratul intern și permite sângelui să avanseze între straturi.

De ce apare disecția aortică?

Câțiva factori principali de risc care duc la disecția aortică sunt:

Hipertensiunea arterială: Hipertensiunea aplică în mod constant presiune mare pe peretele aortei și în timp poate provoca deteriorarea structurii acestuia. La fel cum un flux de apă foarte puternic uzează o țeavă, tensiunea arterială poate slăbi aorta.

Boli ale țesutului conjunctiv: În boli genetice precum sindromul Marfan sau Ehlers‑Danlos, proteine precum colagenul și elastina, care asigură elasticitatea peretelui vascular, pot să nu fie suficient de rezistente. Ca urmare, vasul se poate rupe mai ușor.

Anevrism aortic: Anevrismul, definit ca o dilatare „în formă de balon” a aortei, duce la subțierea și întinderea peretelui vascular. În această zonă subțiată riscul de disecție este mai mare.

Predispoziție familială: Unele mutații genetice sau predispoziții familiale pot slăbi structura vasului.

Alți factori: Traumatismele severe, substanțe precum cocaina care cresc brusc tensiunea în vase, pot declanșa formarea disecției.

Care sunt simptomele disecției aortice și cum se resimte?

Disecția aortică se manifestă de obicei printr-o durere bruscă, severă și resimțită ca o rupere în piept sau spate. Durerea este adesea descrisă ca o „senzație ascuțită care pornește din centrul pieptului și se extinde spre spate”. Totuși, nu toată lumea o descrie la fel. Alte simptome pot include:

Leșin sau pierderea conștienței: Dacă disecția afectează fluxul sanguin către creier, pot apărea amețeli sau pierderea cunoștinței.

Dificultăți de respirație: Dacă disecția este localizată în apropierea inimii, pot fi afectate valvele cardiace sau se poate acumula lichid în pericard (revărsat pericardic).

Amorțeală sau slăbiciune în brațe sau picioare: În special dacă „lumenul fals” comprimă ramurile arteriale relevante și blochează fluxul sanguin, regiunea afectată poate suferi de perfuzie insuficientă. Pot apărea tulburări de alimentare în brațe, picioare sau organe (creier, rinichi, intestine).

Diferență de tensiune arterială: Poate exista o diferență de presiune arterială între brațe sau între brațe și picioare.

Disecția aortică poate fi confundată cu infarctul miocardic sau cu dureri de origine pulmonară. Prin urmare, durerea toracică sau dorsală bruscă, însoțită de senzația de „rupere”, precum și simptomele de amorțeală la nivelul membrelor, trebuie luate în serios.

Cum se stabilește diagnosticul de disecție aortică?

La o persoană care se prezintă la spital cu durere toracică sau de spate apărută brusc, medicii pot suspecta o disecție aortică. În acest caz, se folosesc de obicei următoarele metode de diagnostic:

Tomografie computerizată cu substanță de contrast (Angio CT): Este în general prima metodă preferată. Oferă imagini detaliate în secțiune ale vasului. Poate evidenția clar lumenul fals, lumenul real și eventualele puncte de intrare-ieșire ale rupturii.

Ecocardiografie transtoracică sau transesofagiană (TTE sau TEE): Este foarte eficientă în cazul disecțiilor situate aproape de inimă. TEE oferă posibilitatea de a examina aorta mai de aproape printr-o sondă plasată în esofag.

Angiografie prin rezonanță magnetică (Angio RM): Este utilă pentru anumite grupuri de pacienți deoarece nu implică radiații, însă în cazuri de urgență poate necesita prea mult timp.

Angiografie cu substracție digitală (DSA): Metoda tradițională de angiografie este folosită pentru planificarea și efectuarea procedurilor de radiologie intervențională. Are avantajul de a fi utilizată atât în scop diagnostic, cât și terapeutic.

După cum se poate observa, termenul „angiografie” poate însemna tehnici diferite. DSA este ca o „hartă ghid” pentru intervențiile radiologice. Radiologul intervenționist pătrunde în vas cu un cateter, injectează substanță de contrast și obține imagini în timp real. Aceste imagini permit localizarea exactă a problemei, determinarea dimensiunii și gradul de afectare a ramurilor.

Ce face radiologia intervențională în tratament?

Radiologia intervențională utilizează metode imagistice ghidate (precum CT, ecografie, angiografie) pentru a aplica diverse tratamente intravasculare. Scopul este de a repara problemele vasculare fără intervenție chirurgicală clasică sau în combinație cu aceasta. În disecția aortică, rolul principal este în procedura numită reparare endovasculară cu stent-grefon. În această procedură:

Accesul vascular: De obicei se realizează printr-o mică incizie în artera femurală (zona inghinală). În unele cazuri pot fi folosite artera brahială sau radială (cot sau antebraț).

Avansarea cateterului și firului de ghidaj: Catetere subțiri, flexibile sunt înaintate până în aortă, ghidate de fire speciale. Imaginează-ți o „frânghie de ghidare” urmată de un „tub subțire”.

Injectarea substanței de contrast: Se injectează substanță de contrast în vas și se obțin imagini în timp real prin angiografie. Această etapă permite identificarea clară a localizării disecției, dimensiunii și implicării ramurilor principale.

Plasarea stent-grefonului: Un stent-grefon special conceput este transportat prin cateter până la segmentul afectat, acoperind capetele leziunii. Odată ajuns în poziția corectă, se deschide și se fixează pe interiorul aortei ca un „tub intern nou”, cu scopul de a exclude lumenul fals.

Verificarea procedurii: După plasarea stentului-grefon, se efectuează o nouă angiografie. Dacă totul este în regulă, cateterele sunt retrase și locul de acces este închis. Procedura se efectuează, de regulă, sub anestezie generală sau locală.

Această abordare fiind „minim invazivă”, necesită în general un timp de recuperare mai scurt decât chirurgia deschisă. Totuși, decizia privind cea mai potrivită metodă de tratament este luată de o echipă multidisciplinară formată din specialiști în chirurgie cardiovasculară, cardiologie, anestezie și radiologie intervențională.

Care sunt celelalte opțiuni de tratament în disecția aortei?

În tratamentul disecției aortice există, în general, trei abordări principale:

Tratament medical: Se folosesc medicamente, cum ar fi beta-blocantele, pentru a controla tensiunea arterială și ritmul cardiac. Scopul este de a reduce presiunea asupra peretelui vascular și de a preveni progresia disecției.

Intervenție chirurgicală (operație deschisă): Atunci când disecția este localizată în partea superioară a aortei (ascendentă), este necesară de obicei o intervenție chirurgicală. Segmentul afectat al aortei este înlocuit cu o proteză vasculară. Dacă este necesar, poate fi reparată sau înlocuită și valva aortică.

Reparare endovasculară (metode intervenționale): Utilizată în special în disecțiile care afectează partea inferioară a aortei (descendentă), este o procedură de plasare a unui stent-grefon sub ghidaj angiografic. În unele cazuri speciale, sunt posibile și abordări hibride (de exemplu, chirurgie pentru partea superioară și intervenție endovasculară pentru partea inferioară).

După cum se observă, alegerea metodei de tratament depinde de starea generală a pacientului, localizarea disecției, implicarea altor organe și prezența altor boli asociate.

Cum se realizează repararea endovasculară (TEVAR)?

Repararea endovasculară aplicată în disecția aortică este adesea denumită TEVAR (Thoracic Endovascular Aortic Repair). Această procedură are ca scop tratarea disecțiilor sau anevrismelor toracice ale aortei. Etapele sunt următoarele:

Planificare și pregătire: În primul rând, prin metode imagistice avansate (Angio CT sau Angio RM), se determină dimensiunea disecției, punctele de început și de sfârșit. Pe baza acestor informații se alege dimensiunea potrivită a stent-grefonului.

Anestezie și acces vascular: Se efectuează în general sub anestezie generală. Printr-o mică incizie în artera femurală din zona inghinală, se accesează vasul și firul de ghidaj este avansat cu grijă până la locul disecției.

Transportul stent-grefonului: Stentul-grefon, pliat într-un înveliș special, este transportat cu ajutorul cateterului până la segmentul țintă. Este ca o umbrelă pliată, care se deschide când ajunge la locul potrivit.

Poziționare și deschidere: Sub ghidaj radiologic (angiografie), stent-grefonul este poziționat astfel încât să acopere punctul de intrare al disecției. La locul dorit, dispozitivul este eliberat, se deschide și se fixează pe peretele aortic din interior. Scopul este de a opri fluxul de sânge în lumenul fals.

Angiografia de control: După deschiderea stent-grefei, se administrează din nou substanță de contrast pentru a verifica poziționarea și fluxul sanguin. Dacă totul este în regulă, sistemele de catetere sunt retrase, locul de acces este închis și procedura este încheiată.

Observare și recuperare: Pacientul este de obicei monitorizat atent pentru o perioadă într-o unitate de terapie intensivă sau de supraveghere specială. Este esențială monitorizarea regulată pentru a menține tensiunea arterială la un nivel adecvat și pentru a putea interveni rapid în caz de complicații.

Cum decurge procesul de recuperare după tratamentul endovascular?

Tratamentul endovascular poate oferi, în comparație cu chirurgia deschisă tradițională, o perioadă mai scurtă de spitalizare și o recuperare mai rapidă. Totuși, fiecare pacient este diferit și procesul de recuperare poate varia de la câteva zile la câteva săptămâni. În această perioadă, este important să se acorde atenție următoarelor aspecte:

Controlul tensiunii arteriale: Hipertensiunea poate favoriza apariția unei noi rupturi, motiv pentru care tratamentul medicamentos este important. De obicei, se administrează medicamente precum beta-blocantele, care reglează ritmul cardiac și tensiunea arterială.

Medicamente anticoagulante: Dacă este necesar, pot fi utilizate medicamente anticoagulante în perioada de după procedură pentru a reduce riscul de formare a cheagurilor.

Îngrijirea locului de puncție: Se monitorizează dacă apar roșeață, umflături sau scurgeri la nivelul zonei de acces vascular (de obicei regiunea inghinală sau alt punct de acces venos utilizat).

Controale regulate: În primele săptămâni, chiar și luni, pot fi recomandate angiografii CT sau RM la intervale regulate. Aceste investigații sunt necesare pentru a evalua poziția stent-grefei și evoluția vindecării peretelui aortic.

Modificări ale stilului de viață: Renunțarea la fumat, efectuarea de exerciții fizice regulate (nu solicitante, conform recomandărilor medicale) și reducerea consumului de sare ajută la prevenirea hipertensiunii.

Fiecare pacient necesită un plan de urmărire personalizat. De exemplu, o persoană cu o boală genetică a țesutului conjunctiv poate necesita controale periodice pe viață din cauza riscului de recurență a disecției.

Ce trebuie făcut în urgențele provocate de disecția aortică?

Durerea bruscă, foarte intensă, de tip “sfâșietor” în piept sau în spate este o urgență medicală. Pe lângă durere, pot apărea și simptome precum leșin, manifestări neurologice (amorțeală în brațe sau picioare, tulburări de vorbire), dificultăți de respirație. În acest caz:

• Este vital să se apeleze imediat serviciile de urgență (precum 112) și să se ajungă la cea mai apropiată unitate medicală.
• Dacă este posibilă măsurarea tensiunii arteriale (cu un tensiometru), este util să se înregistreze valoarea și să se comunice echipei medicale; totuși, este mai sigur să se aștepte evaluarea specialistului în loc să se administreze medicamente fără recomandare.
• La spital, diagnosticul precis se stabilește rapid prin investigații precum angiografia CT sau ecocardiografia, iar tratamentul necesar (medical, chirurgical sau endovascular) este planificat.

Transportul rapid al pacienților suspectați de disecție aortică către un centru medical specializat este esențial pentru succesul tratamentului.

Care este rolul angiografiei în disecția aortică?

Angiografia în contextul disecției aortice este un instrument esențial atât în diagnostic, cât și în tratament. În special în domeniul radiologiei intervenționale:

Sprijin în diagnostic: Oferă o imagine detaliată și dinamică a locației exacte a rupturii vasculare, lungimii acesteia și a ramurilor afectate.

Ghid în aplicarea tratamentului: Este esențială în metodele endovasculare precum plasarea stent-grefei, angioplastia cu balon, aplicarea de stenturi suplimentare. Imagistica angiografică clarifică punctele de intervenție și dimensiunile necesare ale stenturilor.

Control în timp real: Prin injectarea substanței de contrast în timpul procedurii, interiorul vasului este vizualizat în timp real. Astfel, pot fi identificate din timp eventuale scurgeri (endoleak) sau blocaje.

Monitorizare și intervenții suplimentare dacă este necesar: Și în perioada postoperatorie, angiografia poate fi repetată la nevoie. Dacă se observă o schimbare a poziției stentului sau o nouă îngustare, se pot efectua intervenții suplimentare pentru corectarea problemei.

Angiografia se realizează prin introducerea unui cateter subțire într-o arteră principală din zona inghinală sau a brațului. După ce se ajunge la locul dorit, se administrează substanța de contrast și se obțin imagini detaliate ale vasului prin raze X. Tehnologiile utilizate în această procedură sunt clarificate printr-un proces special numit „angiografie digitală prin substracție (DSA)”.

Viața după disecția aortică: la ce trebuie să fim atenți?

Este important ca persoanele care au suferit o disecție aortică să își modifice stilul de viață. Disecția este adesea legată de hipertensiunea necontrolată sau de probleme ale peretelui vascular. Prin urmare:

Monitorizarea tensiunii și controale regulate: Este esențial să se măsoare tensiunea arterială conform recomandării medicului și să se administreze regulat medicația. Aorta trebuie monitorizată prin investigații imagistice regulate (CT, RMN, ecocardiografie).

Fumatul și consumul de alcool: Fumatul poate deteriora peretele vascular, crescând tensiunea și riscul de disecție. Renunțarea la fumat este recomandată. Consumul de alcool trebuie făcut cu prudență, deoarece poate îngreuna controlul tensiunii arteriale.

Activitate fizică: Exercițiile fizice ușoare sau moderate protejează sănătatea inimii și ajută la menținerea tensiunii în limite normale. Activitățile care implică efort intens sau ridicare de greutăți (care pot crește brusc presiunea vasculară) trebuie evitate.

Consult medical regulat și urmărire de specialitate: Este importantă menținerea unei legături strânse cu o echipă medicală specializată (cardiolog, radiolog intervenționist, chirurg cardiovascular). Unii pacienți pot avea și alte probleme de fond, precum boli de țesut conjunctiv, caz în care urmărirea multidisciplinară devine și mai importantă.

Trebuie reținut că disecția aortică este o afecțiune care se poate repeta. Prin urmare, ignorarea controalelor după o aparentă vindecare poate avea consecințe grave.

Întrebări frecvente

Disecția aortică este același lucru cu anevrismul aortic?
Nu, anevrismul aortic este o dilatare sau “balonare” a peretelui vasului de sânge. Disecția aortică reprezintă o ruptură a peretelui vascular și infiltrarea sângelui între straturi. Anevrismul poate favoriza disecția, dar sunt afecțiuni diferite.

Reparația endovasculară este o soluție permanentă?
Fiecare caz este diferit. Scopul reparației endovasculare este de a bloca fluxul sanguin către lumenul fals. Totuși, sunt necesare monitorizări pe termen lung și, uneori, intervenții suplimentare.

Se simte durere în timpul procedurii?
De obicei, procedura se efectuează sub anestezie generală sau sedare, astfel încât durerea este minimă. Poate apărea o ușoară presiune sau durere în zona de acces (inghinală sau braț).

Această problemă poate apărea și la tineri?
Da, mai ales în cazurile cu boli de țesut conjunctiv (precum sindromul Marfan) sau predispoziție familială. De asemenea, consumul de droguri sau creșterea extremă a tensiunii pot duce la disecție aortică la tineri.

Când se alege chirurgia deschisă și când tratamentul endovascular?
Alegerea depinde în general de localizarea disecției. Dacă este afectată aorta ascendentă (porțiunea de ieșire a aortei), se preferă în general chirurgia deschisă; în cazul aortei descendente, se utilizează de obicei metode endovasculare. Totul depinde însă și de starea generală a pacientului și de alte probleme asociate.

Există riscul de a suferi din nou o disecție?
Din păcate, la unii pacienți poate exista un risc de recidivă. De aceea, este esențială monitorizarea regulată, controlul tensiunii și respectarea stilului de viață recomandat.

Cât durează procedura de radiologie intervențională?
Depinde de localizarea și amploarea disecției. În general, durează între 1 și 3 ore. În cazurile mai complexe, timpul poate fi mai lung.

Cât timp trebuie să rămân în spital după procedură?
După reparația endovasculară, în funcție de starea dumneavoastră, puteți rămâne în terapie intensivă sau în secția obișnuită. Recuperarea poate dura de la câteva zile până la o săptămână.