Tratamentul Chistului Osos Aneurismal Sacral prin Sacroplastie Percutanată

Tratamentul chistului osos anevrizmal sacral prin sacroplastie percutană urmărește obținerea stabilității structurale prin injectarea cimentului osos în leziunea chistică folosind o tehnică minim invazivă. Se elimină durerea regională și riscul de fractură.

Sacroplastia percutană se efectuează direct în interiorul chistului sub ghidaj imagistic (radiografie sau CT). Cimentul osos se întărește în leziune, oferind suport mecanic și reducând durerea.

Această metodă scurtează semnificativ timpul de recuperare postoperatorie comparativ cu chirurgia deschisă. Pacienții sunt de obicei externați după o perioadă scurtă de observație, iar funcțiile scheletice sunt menținute.

Aplicarea percutană pentru chistul osos anevrizmal, prin caracterul său minim invaziv, cu un profil redus de complicații și o creștere rapidă a confortului, reprezintă o strategie eficientă pentru menținerea integrității osteo-structurale.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ
Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională

Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.

CV Premii Recenzii

CV Articole

Premii Recenzii

Ce este chistul osos anevrizmal sacral (ABC)?

Chistul osos anevrizmal este o leziune osoasă alcătuită în esență din cavități umplute cu sânge, care pot conține lichid sau cheaguri și sunt separate prin septuri. Termenul „anevrizmal” indică faptul că aceste chisturi se pot extinde asemănător unei vezicule umflate, slăbind structura osoasă.

De ce este important sacrumul?

Sacrumul este un os în formă de triunghi inversat situat chiar sub regiunea lombară a trunchiului, unde coloana vertebrală se articulează cu osul pelvian. Acest os joacă un rol crucial în transferul greutății corporale către picioare și în menținerea echilibrului în timpul mersului, statului pe scaun sau în picioare. Rădăcinile nervoase sacrale se află tot aici, astfel încât orice leziune în această zonă se poate manifesta prin durere sau simptome neurologice.

De ce este ABC sacral mai rar întâlnit?

Chisturile osoase anevrizmale reprezintă doar aproximativ 1% din toate tumorile osoase. Regiunea sacrală este o locație și mai rară pentru apariția acestor chisturi (< 4%). Totuși, când apar, necesită o abordare specială de tratament datorită complexității structurale și conexiunilor nervoase ale sacrumului.

Mai frecvent la tineri

ABC-urile apar de obicei în copilărie sau adolescență. Deși grupul de vârstă predominant este cel tânăr, chisturile sacrale ABC pot apărea și la adulți. Deși se remarcă o ușoară predominanță la sexul feminin, ele pot fi întâlnite la ambele sexe.

Care sunt simptomele ABC-ului sacral?

Simptomele chistului osos anevrizmal sacral debutează de obicei lent și insidios. Inițial, pacienții resimt o durere ușoară, care se poate intensifica treptat. Severitatea simptomelor variază în funcție de mărimea leziunii, localizarea acesteia și relația cu rădăcinile nervoase.

Durere lombară și de șold

Durerea în regiunea sacrală poate fi resimțită ca disconfort în timpul șederii prelungite sau ca durere ce iradiază spre partea inferioară a spatelui. Uneori, durerea poate iradia către șolduri sau chiar picioare.

Simptome neurologice

Dacă chistul exercită presiune asupra rădăcinilor nervoase, pot apărea amorțeală, furnicături sau slăbiciune în picioare. Semnele de compresie nervoasă pot reduce considerabil calitatea vieții zilnice.

Senzația de umflătură sau masă

Deși rar, atunci când chistul crește și depășește limitele osoase, poate fi percepută o umflătură sau o masă la palpare în timpul examenului fizic. Această situație este observată în special în cazurile în care chistul se extinde către țesuturile moi din jurul sacrumului.

Limitări în viața de zi cu zi

Pacienții pot avea dificultăți în efectuarea activităților zilnice precum aplecarea, statul jos sau mersul din cauza durerii. Durerea care se accentuează noaptea sau amorțeala pot duce, de asemenea, la perturbarea somnului.

Cum sunt diagnosticate ABC-urile sacrale?

Când se suspectează existența unui ABC sacral, se efectuează o evaluare în mai multe etape pentru confirmarea diagnosticului. Această evaluare include în principal examinarea clinică, metode imagistice și biopsia.

Examinare clinică

Se colectează informații detaliate despre istoricul pacientului și despre tipul, debutul și intensitatea durerii. În timpul examinării neurologice sunt evaluate reflexele, sensibilitatea, forța musculară și tiparul mersului.

Imagistică radiologică

Radiografie (X-ray): De obicei este prima investigație indicată. Din cauza anatomiei complexe a sacrumului, uneori nu oferă informații clare. Totuși, pot fi observate imagini descrise ca „aspect spumos” sau „bule”.

Tomografie computerizată (CT): Oferă o vizualizare detaliată a structurii osoase. Furnizează informații precise despre dimensiunea chistului, integritatea osoasă și eventualele extensii către țesuturile moi.

Rezonanță magnetică (RM): Este cea mai sensibilă metodă pentru evaluarea detaliată a țesuturilor moi și a rădăcinilor nervoase. În ABC-uri se pot observa niveluri caracteristice de „lichid-lichid”.

Scintigrafie osoasă: Arată activitatea metabolică a osului. Deși nu este specifică, poate fi utilizată pentru a evalua cât de activ este chistul.

Biopsie și examinare histopatologică

Pentru confirmarea diagnosticului este necesară prelevarea unui eșantion din leziune.

Biopsie prin aspirație cu ac fin (FNA): Metodă relativ puțin invazivă, realizabilă într-un timp scurt; însă în unele cazuri materialul celular obținut nu este suficient pentru un diagnostic clar.

Biopsie cu ac gros (Tru-Cut): Utilizată pentru a obține mostre de țesut mai mari. Permite o examinare histologică mai detaliată.

Biopsie deschisă: Metodă mai invazivă, utilizată în cazurile complexe sau atunci când nu s-a obținut o probă suficientă prin metodele anterioare.

Rezultatul biopsiei evidențiază la microscop structuri caracteristice chistului osos anevrizmal precum „cavități pline cu sânge, septuri și celule gigante asemănătoare osteoclastelor”. În plus, în ultimii ani au fost identificate modificări genetice (rearanjarea genei USP6), care contribuie la stabilirea diagnosticului.

Care sunt metodele tradiționale de tratament?

În tratamentul chistului osos anevrizmal sacral (ABC), se pot utiliza diferite metode în funcție de dimensiunea chistului, localizarea acestuia și simptomele pacientului. Abordarea tradițională se concentrează mai mult pe proceduri chirurgicale și intervenții radiologice.

Chiuretaj chirurgical (răzuire)
Se referă la îndepărtarea conținutului chistului printr-o procedură chirurgicală. După chiuretaj, cavitatea formată de chist poate fi umplută cu grefe osoase sau materiale similare. Din cauza structurilor vasculare și nervoase importante din jurul sacrumului, procedura necesită o atenție deosebită. Există, de asemenea, riscul de sângerare și de recurență (reapariție).

Embolizare arterială selectivă (SAE)
Se bazează pe blocarea vaselor de sânge cu substanțe speciale pentru a reduce alimentarea chistului cu sânge. Oprirea alimentării vasculare a chistului poate încetini sau opri creșterea acestuia. Poate fi utilizată ca metodă unică sau pentru reducerea sângerării înainte de intervenția chirurgicală.

Rezecție „en bloc”
Vizează îndepărtarea porțiunii osoase în care se află chistul „într-o singură bucată”, cu margini chirurgicale largi. Această metodă este dificilă în zona sacrumului și implică un risc semnificativ de pierdere funcțională, motiv pentru care este rar utilizată în această regiune.

Scleroză percutană
Constă în injectarea unei substanțe sclerozante (care produce reacție fibroasă sau lipire) în interiorul chistului pentru a închide cavitățile acestuia. Pot fi necesare mai multe sesiuni, iar procedura implică anumite riscuri (ex. leziuni ale țesuturilor înconjurătoare).

Radioterapie
Poate fi avută în vedere în cazurile în care intervenția chirurgicală nu este posibilă sau alte tratamente au eșuat. Totuși, trebuie aplicată cu precauție din cauza efectelor secundare pe termen lung ale radiației asupra țesuturilor adiacente și riscului potențial de cancer secundar.

Ce este sacroplastia percutană?

Sacroplastia percutană este o procedură asemănătoare cu vertebroplastia sau cifo plastia aplicate coloanei vertebrale, dar în acest caz este aplicată în zona „sacrumului”. Scopul principal al procedurii este stabilizarea unei anomalii structurale în sacrum (chist, fisură sau leziune metastatică) și ameliorarea durerii pacientului.

Cum se aplică?
Sub ghidaj fluoroscopic (raze X în timp real) sau tomografic, se ajunge cu ace speciale în zona leziunii din sacrum. Apoi, se injectează un ciment osos numit polimetilmetacrilat (PMMA). Acest ciment are o consistență de pastă care se întărește prin încălzire, umplând cavitățile – poate fi comparat cu turnarea betonului într-o matriță din silicon din care a fost eliminat aerul.

Scopul este umplerea cavității chistului sau fracturii, redând sacrumului o structură solidă și reducând compresia nervoasă.

Care sunt avantajele?

Minim invaziv: Nu necesită incizii mari; în general, este suficientă anestezia locală sau o sedare ușoară.

Recuperare rapidă: Pacienții pot fi externați în ziua procedurii sau în ziua următoare.

Controlul durerii: Oferă potențial ridicat de ameliorare rapidă a durerii.

Care este rolul sacroplastiei percutane în tratamentul ABC-ului sacral?

În cazul ABC-urilor sacrale, sacroplastia percutană nu este încă una dintre metodele standard de tratament cele mai utilizate, însă, potrivit literaturii de specialitate, numărul rapoartelor de cazuri este în continuă creștere. Principiul de bază este întărirea sacrumului slăbit de chist și aflat uneori în risc de colaps, prin injectarea de ciment.

De ce poate fi utilizată?
Stabilizarea defectului osos cauzat de ABC sacral reduce semnificativ durerea. În plus, oferă avantajul revenirii rapide la activitățile cotidiene, fără a fi necesară o intervenție chirurgicală majoră.

În ce situații poate fi preferată?

• În cazurile în care îndepărtarea completă a chistului prin intervenție chirurgicală este dificilă sau prezintă un risc crescut,
• Când starea generală a pacientului nu permite o intervenție chirurgicală majoră,
• Ca tratament complementar, de exemplu după embolizarea selectivă.

Eficacitate pe termen lung
Deși studiile pe serii mari de pacienți sunt încă limitate, cercetările de scară mică indică faptul că sacroplastia este eficientă în controlul durerii și poate preveni recurența creșterii chistului.

Care sunt avantajele sacroplastiei percutane?

În leziunile cu localizare dificilă precum ABC sacral, sacroplastia percutană poate aduce multiple beneficii:

Intervenție chirurgicală minimă
Spre deosebire de metodele chirurgicale tradiționale, nu necesită incizii mari ale pielii, ceea ce reduce semnificativ pierderile de sânge și complicațiile la locul intervenției. Acest aspect este deosebit de important pentru vârstnici sau pacienți cu comorbidități.

Control rapid al durerii
Cimentul injectat în chist sau defectul osos se întărește, oferind suport mecanic. Acest suport contribuie la reducerea semnificativă a durerii chiar în aceeași zi sau în câteva zile după procedură.

Spitalizare scurtă
Spre deosebire de intervențiile chirurgicale extinse, pacienții pot fi externați la scurt timp după sacroplastia percutană. În unele cazuri, externarea se poate face chiar în aceeași zi.

Revenire rapidă la viața cotidiană
Comparativ cu perioadele lungi de recuperare după intervenții chirurgicale, pacienții revin mai repede la activitățile normale după sacroplastia percutană. Acest lucru reduce pierderea capacității de muncă și impactul asupra vieții sociale.

Reducerea riscului de complicații neurologice
ABC-urile sacrale pot comprima rădăcinile nervoase, cauzând amorțeală, furnicături sau durere în picioare. Odată ce leziunea este stabilizată, această compresie poate scădea.

Care sunt riscurile în timpul și după procedură?

Ca orice procedură medicală, sacroplastia percutană implică anumite riscuri potențiale. Deși acestea sunt reduse atunci când procedura este efectuată de specialiști cu experiență, nu pot fi complet eliminate.

Scurgerea de ciment (extravazare)
Cimentul injectat poate pătrunde în afara chistului sau osului prin fisuri. Deși în general nu cauzează probleme majore, dacă ajunge în apropierea canalului nervos sau a vaselor de sânge, poate produce compresie și durere.

Leziuni neurologice
Deși rare, leziunile rădăcinilor nervoase cauzate de ac sau de ciment pot apărea. Pot rezulta simptome neurologice temporare sau permanente.

Infecție
Chiar dacă este o procedură percutană, există riscul de infecție prin locul de pătrundere al acului. Cu măsuri adecvate de sterilizare și protecție, acest risc este minimizat considerabil.

Sângerare și hematom
Zona sacrumului este bogată în rețele vasculare. În timpul trecerii acului, deteriorarea vaselor poate duce la mici sângerări sau formarea de hematoame. Riscul este crescut la pacienții cu tulburări de coagulare (coagulopatie).

Risc de fractură în oasele adiacente
Atunci când se injectează o substanță solidă în interiorul osului, distribuția biomecanică a sarcinii se poate modifica. Acest lucru poate duce la suprasolicitarea structurilor osoase adiacente. Deși riscul apariției unor fracturi noi este foarte scăzut, în special la pacienții cu osteoporoză, trebuie luat în considerare pe termen lung.

Reacții alergice
La pacienții cu alergie cunoscută la cimentul polimetilmetacrilat (PMMA) sau la alte materiale utilizate, pot apărea reacții în timpul sau după injectare. Alergiile preexistente trebuie întotdeauna investigate înainte de procedură.

Cum decurge procesul de recuperare după sacroplastia percutană?

Sacroplastia percutană oferă pacienților o ameliorare rapidă și o revenire timpurie la viața cotidiană. Perioada de recuperare implică, în general, următoarele etape:

Primele ore
După procedură, pacientul este monitorizat sub supraveghere medicală. Se evaluează controlul durerii și posibilele complicații. Majoritatea pacienților pot fi externați în aceeași zi sau în dimineața următoare.

Reducerea durerii
Odată ce cimentul se întărește, sacrumul devine mai stabil. Mulți pacienți resimt o reducere semnificativă a durerii în decurs de 24–48 de ore după intervenție. Aceasta poate fi comparată cu stabilizarea unei scaune șubrede prin sprijinirea acestuia – vibrațiile dispar imediat.

Reluarea activităților fizice
Pe măsură ce durerea scade, pacientul poate reveni treptat la activități ușoare sau zilnice. Mersul pe jos, exercițiile ușoare de întindere și activitățile casnice sunt, de obicei, permise. Totuși, se recomandă evitarea ridicării de greutăți sau a sporturilor solicitante pentru o perioadă.

Fizioterapie și reabilitare
Unii pacienți pot beneficia de fizioterapie pentru întărirea mușchilor din zona lombară și spinală. Acest lucru este important pentru prevenirea viitoarelor leziuni sau episoade de durere.

Monitorizare
Medicul efectuează controale periodice cu ajutorul imaginilor de urmărire pentru a verifica poziția corectă a cimentului și activitatea chistului. Dacă este necesar, pot fi recomandate tratamente suplimentare (calciu, vitamina D etc.) sau alte intervenții.

Stare de bine pe termen lung
După sacroplastia percutană, riscul reapariției durerii cauzate de chistul sacral este destul de scăzut. Totuși, rata de succes depinde de structura și dimensiunea chistului, precum și de necesitatea unor tratamente suplimentare.

Ce ne așteaptă în viitor în tratamentul ABC-ului sacral?

Tehnologiile medicale evoluează rapid și deschid noi perspective în tratamentul chisturilor osoase anevrizmale sacrale. Aceste inovații vizează creșterea eficienței tratamentului și reducerea efectelor adverse:

Sisteme avansate de imagistică și navigație
Chirurgia asistată robotic și modelarea tridimensională (3D) permit localizarea precisă a chistului în sacrum înainte de procedură. Astfel, injectarea cimentului poate fi ghidată către punctele ideale, sporind rata de succes și reducând riscul de leziuni ale țesuturilor nervoase.

Cimenturi osoase de nouă generație
Se desfășoară cercetări privind utilizarea unor alternative la cimentul PMMA, cum ar fi cimenturile pe bază de fosfat de calciu, magneziu sau materiale bioactive. Aceste cimenturi ar putea oferi un mediu mai compatibil cu procesul natural de vindecare osoasă și ar putea realiza o integrare mai bună pe termen lung cu țesutul osos.

Metode de tratament combinate
Utilizarea combinată a sacroplastiei percutane, embolizării arteriale selective, radioterapiei țintite și chiar a terapiei genice poate facilita controlul chisturilor osoase anevrizmale sacrale (ABC). În protocoalele de tratament, planificarea personalizată în funcție de pacientul individual devine din ce în ce mai importantă.

Cercetări genetice și celulare
O înțelegere mai profundă a modificărilor genetice specifice chistului osos anevrizmal (de exemplu, rearanjamentele genei USP6) ar putea deschide calea către dezvoltarea de terapii biologice sau medicamente care să țintească direct aceste leziuni. În viitor, ar putea deveni posibilă regresia chistului fără a fi necesară intervenția chirurgicală.

Studii clinice de amploare
Sacroplastia percutană nu este încă tratamentul standard cel mai frecvent utilizat pentru ABC sacral. Totuși, pe măsură ce volumul datelor acumulate crește, sunt așteptate studii mai cuprinzătoare și cercetări prospective care să demonstreze eficacitatea acestei metode.

Întrebări frecvente (FAQ)

Cât timp trebuie așteptat pentru a conduce după tratamentul ABC sacral?

De obicei, se recomandă prudență în prima săptămână după intervenție. Se poate reveni la condus când durerea este controlată și medicul consideră că este sigur.

Se poate merge la mare sau piscină după sacroplastia percutană efectuată pentru ABC sacral?

După vindecarea completă a locului de puncție și cu aprobarea medicului, înotul este permis. În general, acest proces nu durează mai mult de câteva săptămâni.

Poate exercițiul fizic regulat preveni complet formarea chisturilor sacrale?

Exercițiile întăresc oasele și mușchii, dar nu sunt suficiente pentru a preveni în totalitate apariția chisturilor osoase anevrizmale.

Ce vitamine sunt recomandate în regimul alimentar pentru ABC sacral?

Alimentele bogate în calciu și vitamina D sprijină sănătatea osoasă generală.

O persoană diagnosticată cu ABC sacral poate face zboruri lungi?

Imobilizarea prelungită poate intensifica durerea, dar călătoria este posibilă dacă se iau măsuri de precauție și se urmează sfatul medicului.

Cât timp trebuie evitat ridicatul greutăților după sacroplastia percutană?

Pacienții ar trebui să evite efortul fizic intens și ridicarea de greutăți în primele câteva săptămâni. Această perioadă este importantă pentru protejarea procesului de vindecare al sacrumului. Reluarea activităților normale trebuie făcută treptat, în urma evaluărilor medicale periodice.

Poate un chist sacral ABC să dispară complet fără intervenție chirurgicală?

Chisturile mici și cu anumite caracteristici pot regresa în timp, însă dispariția completă este rară.

Cum diferă abordarea tratamentului dacă ABC sacral este detectat în timpul sarcinii?

În timpul sarcinii, se iau măsuri speciale pentru a proteja fătul în cazul investigațiilor radiologice sau procedurilor intervenționale. În funcție de urgență, tratamentul poate fi amânat sau se pot prefera metode considerate sigure pentru gravide. Evaluarea detaliată trebuie realizată în colaborare cu specialiști în obstetrică-ginecologie.

După cât timp se poate relua activitatea sportivă după tratamentul ABC sacral?

Este recomandat să se înceapă cu mers lejer și exerciții de întindere. Revenirea la sport poate fi planificată în funcție de ritmul de vindecare, între câteva săptămâni și câteva luni. Activitățile solicitante ar trebui evitate mai mult timp.

Poate o persoană tratată pentru ABC sacral să lucreze într-un birou?

Da. Majoritatea persoanelor își pot continua activitatea într-un birou cu pauze regulate și sprijin adecvat, în funcție de nivelul durerii și confortul poziției de lucru.

Este sacroplastia percutană o procedură costisitoare?

Costul variază în funcție de echipamentul utilizat și facilitățile centrului medical. Comparativ cu chirurgia clasică, durata redusă de spitalizare poate aduce un avantaj economic. Este recomandat să se solicite o estimare personalizată de la clinica respectivă.

Care este șansa de vindecare completă în tratamentul ABC sacral?

Succesul tratamentului depinde de mărimea și localizarea chistului, precum și de starea generală a pacientului. Mulți pacienți revin la o viață activă fără dureri, dar unii pot necesita tratamente suplimentare. Controlul regulat este esențial pentru depistarea recidivelor.

Ce impact psihologic poate avea diagnosticul de ABC sacral asupra pacienților?

Diagnosticarea poate provoca anxietate și incertitudine. Durerea și limitările funcționale cresc stresul cotidian. Îmbunătățirea simptomelor prin tratament are efecte pozitive asupra moralului. Sprijinul psihologic și susținerea familiei pot fi benefice pentru adaptare.

Se poate preveni complet apariția unui chist ABC sacral?

Nu există o metodă sigură de prevenire, deoarece aceste chisturi sunt adesea asociate cu factori genetici sau structurali imprevizibili. Totuși, alimentația echilibrată, exercițiile regulate și menținerea densității osoase ajută la susținerea sănătății osoase în general. Este importantă recunoașterea timpurie a simptomelor neobișnuite.

Durerea din ABC sacral poate fi intensificată de stres?

Da. Stresul poate amplifica percepția durerii și o poate face mai greu de tolerat.

Ce se întâmplă dacă chistul afectează nervii din zona sacrală?

Dacă se suspectează compresia nervoasă, se efectuează evaluări neurologice rapide și investigații avansate (de ex. RMN). Intervenția timpurie, precum sacroplastia, chirurgia sau alte tratamente, ajută la prevenirea leziunilor permanente. Reabilitarea este esențială pentru menținerea funcțiilor nervoase.

Poziția în șezut după sacroplastia percutană influențează durerea?

Da. O postură corectă la șezut reduce presiunea asupra regiunii sacrale și poate diminua durerea.

Ce tipuri de anestezie se folosesc în timpul sacroplastiei percutane?

În funcție de complexitate și starea pacientului, se pot utiliza anestezie locală, sedare sau anestezie generală. De regulă, anestezia locală și sedarea ușoară sunt suficiente. Alegerea se face de către medicul anestezist pentru siguranța și confortul pacientului.

Ce se poate face pentru a preveni durerile recurente pe termen lung după tratamentul ABC sacral?

Participarea la controale periodice și efectuarea investigațiilor recomandate ajută la depistarea precoce a recidivelor. Fizioterapia ajută la întărirea musculaturii lombare, iar menținerea unei greutăți sănătoase reduce presiunea asupra oaselor. Evitarea fumatului și o dietă bogată în calciu sunt benefice. Medicamentele de susținere trebuie administrate sub supravegherea medicului.

Poate o persoană aflată sub tratament anticoagulant să facă sacroplastie percutană?

Este posibil, dar poate fi necesară întreruperea temporară a tratamentului sau ajustarea dozei pentru a reduce riscul de sângerare. Acest aspect trebuie planificat cu atenție împreună cu medicul specialist.