Tendinita este inflamația tendoanelor care conectează mușchii la oase. Această afecțiune apare în urma mișcărilor repetitive. Se întâlnește de obicei la sportivi sau la persoanele care desfășoară activități manuale. Inflamația din tendoane se manifestă prin dureri care apar în timpul mișcării și sunt adesea descrise ca fiind surde. Printre alte simptome ale tendinitei se numără sensibilitatea și o ușoară umflătură în zona afectată. Durerea se agravează odată cu activitatea și, dacă nu este tratată, poate duce la rigiditate și pierdere de forță în mișcările articulare. Această situație poate afecta semnificativ activitățile zilnice ale persoanei afectate.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ

Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională

Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.  Oferă tratamente la spitalul Medicana Ataköy.

CV Premii Recenzii

CV Articole

Premii Recenzii

Ce este tendinita?

Tendinita este o afecțiune inflamatorie care apare ca urmare a deteriorării tendoanelor. Această problemă de sănătate se dezvoltă de obicei în urma activităților fizice repetitive. Se întâlnește mai des în zone precum umăr, cot, genunchi, gleznă și călcâi. Tendoanele leagă mușchii de oase și au un rol esențial în capacitatea de mișcare. Suprasolicitarea poate cauza micro-rupturi la nivelul tendoanelor, ceea ce duce la inflamație și durere. Printre simptomele principale ale tendinitei se numără durerea care se intensifică în timpul mișcării, rigiditatea articulațiilor și sunetele de „pocnitură” ce pot apărea la mișcare. Aceste manifestări îngreunează activitățile de zi cu zi și pot reduce calitatea vieții.

Care sunt cauzele tendinitei?

Tendinita este o afecțiune multifactorială, rezultată din diverși factori. Principalele cauze sunt solicitările și suprasolicitările repetate, care duc la încărcări mecanice excesive asupra tendoanelor. Această presiune apare în special în anumite ocupații sau în timpul activităților sportive. Tendoanele se uzează în timp când mișcările sunt efectuate în mod repetat și pot suferi microtraumatisme. Aceste leziuni duc la modificări degenerative în structura tendonului.

• Lucrările de construcții sau pe liniile de asamblare, care presupun mișcări repetitive, pun o presiune suplimentară asupra tendoanelor.
• Sporturile care implică alergare, sărituri, cum ar fi baschetul, pot afecta în special tendonul lui Ahile.

În timp, capacitatea tendoanelor de a se repara devine insuficientă din cauza acestor traume repetate. Acest fapt duce la durere, rigiditate și pierderea funcției. De asemenea, factorii genetici pot spori riscul de leziuni ale tendoanelor. Mutațiile genelor care codifică pentru colagen pot afecta integritatea structurală a tendoanelor, făcându-le mai sensibile la ruptură.

• Mai ales modificările genetice care implică structura colagenului cresc riscul de tendinopatie.

În plus, vârsta și unele afecțiuni medicale pot crește riscul de tendinopatie. Odată cu înaintarea în vârstă, elasticitatea și vascularizarea tendoanelor scad, mărind riscul de degenerare.

• La vârstnici, elasticitatea tendoanelor se reduce și riscul de degenerare crește.
• Diabetul, obezitatea și bolile reumatice pot afecta sănătatea tendoanelor.

Cât de frecventă este tendinita?

Tendinita afectează aproximativ 5% din populație. Este mai des întâlnită în rândul sportivilor și al persoanelor care desfășoară activități ce implică mișcări repetitive. Incidența crește odată cu înaintarea în vârstă, fiind mai frecventă la adulții de vârstă mijlocie și cei în vârstă.

Distribuție pe grupe de vârstă:

• Tendinopatia coafei rotatorilor (rotator manșet) este deosebit de frecventă la adulții mai în vârstă și poate atinge o prevalență de până la 50% la persoanele peste 70 de ani.
• La sportivi, tendinopatiile Așiliene și patelare sunt deosebit de frecvente. Sporturile ce implică sărituri, precum voleiul sau baschetul, favorizează apariția acestor afecțiuni.

Distribuție pe sexe:

• Bărbații sunt mai predispuși la tendinita tendonului lui Ahile, cu un raport de 3:1 față de femei.
• Tendinita coafei rotatorilor devine tot mai frecventă la femei pe măsură ce înaintează în vârstă.

Distribuție în funcție de nivelul de activitate:

• Sporturile cu intensitate ridicată pot declanșa tendinopatii ale tendonului lui Ahile și patelar. Prevalența tendinitei Ahile la alergători poate ajunge până la 40%.
• Leziunile tendonului patelar pot atinge o rată de 24,8% în sporturile care necesită sărituri.

Ce se întâmplă în cazul tendinitei?

Procesul de tendinită presupune modificări semnificative în structura tendonului. Suprasolicitarea mecanică afectează integritatea structurală a acestuia și declanșează diverse procese celulare. În faza inițială, fibrele de colagen, în mod normal ordonate și puternice, își pierd aranjarea. Fibrele de colagen devin dezorganizate, în special prin creșterea colagenului de tip III. Acest lucru reduce elasticitatea și rezistența tendonului.

Modificări în matricea extracelulară (ECM):

• ECM devine dezordonată
• Degenerarea mucoidă și separarea fibrelor de colagen

Aceste schimbări structurale scad capacitatea tendonului de a rezista la sarcini mecanice, ducând la durere și limitări funcționale. În jurul tendonului pot apărea vase de sânge și fibre nervoase noi, care nu sunt prezente în tendoanele sănătoase. Aceste vase și fibre nervoase suplimentare contribuie la intensificarea durerii.

Interacțiunea dintre modificările celulare și stresul mecanic reprezintă principala cauză a tendinopatiilor. Suprasolicitarea determină hiperactivarea tenocitelor și amplificarea răspunsului inflamator. Tenocitele produc metaloproteinaze matrix (MMP), care degradează ECM și accelerează procesul de degenerare. Condițiile termice și hipoxice generate de stresul mecanic pot duce la moartea tenocitelor.

Examinarea microscopică a tendinitei

Tendinita este o inflamație acută a tendoanelor. La examinarea microscopică, apar anumite modificări patologice clare. În primul rând, se remarcă dezorganizarea fibrelor de colagen, care în condiții normale sunt dispuse paralel. În procesul inflamator, acestea devin neregulate:

• Dezorganizarea colagenului: Fibrele își pierd structura ordonată, devenind curbate și prezentând arii de neregularitate localizată.
• Hiperselularitate: Creșterea numărului de celule, în special a celulelor inflamatorii (tenocite, macrofage și neutrofile).
• Neovascularizare: Formarea unor noi vase de sânge pentru refacerea țesuturilor afectate.

În tendinoza cronică, procesul este mai complex decât în tendinita acută. Fibrele de colagen sunt grav deteriorate și dezorganizate, afectând flexibilitatea și funcționalitatea tendonului. În faza cronică, se pot observa următoarele aspecte microscopice:

• Dezorganizarea colagenului: Structura matricei de colagen devine haotică.
• Fibroză și hiperselularitate: Creșterea anormală a tenocitelor și a celulelor de tip fibroblast.
• Neovascularizare și hipoxie: Apar vase sanguine de slabă calitate, ce pot genera hipoxie.
• Lipsa inflamației clasice: Absența infiltrării masive cu celule inflamatorii evidențiază natura degenerativă a leziunii.

Care sunt simptomele tendinitei?

Tendinita constă în procesul inflamator ce afectează tendoanele. Se manifestă în special prin dureri ce debutează lent în timpul unor activități fizice specifice și se agravează progresiv. Principalul simptom este durerea localizată, de obicei în zona tendonului afectat. Intensitatea durerii crește în timpul mișcărilor și poate scădea în repaus.

Pacienții pot resimți sensibilitate și disconfort la palparea zonei afectate. De asemenea, umflarea moderată este un semn al inflamației:

• Durere intensă sau surdă
• Sensibilitate în regiunea afectată
• Durere care se agravează în timpul mișcării
• Durere care se ameliorează la repaus
• Umflătură ușoară sau moderată

În plus, inflamația tendonului și a țesuturilor înconjurătoare poate reduce mobilitatea. Persoana afectată are dificultăți în mișcarea normală a articulației implicate, ceea ce poate limita activitățile zilnice și poate scădea calitatea vieții. Un alt semn frecvent este creșterea durerii când se exercită presiune directă asupra tendonului inflamat. Netratată, tendinita poate duce la durere cronică și la pierderea funcției. Prin urmare, este esențială inițierea rapidă a unui tratament adecvat imediat ce apar simptomele.

Cum se pune diagnosticul de tendinită?

Diagnosticul tendinitei se bazează pe simptomele caracteristice și pe investigații medicale amănunțite. Primul pas constă de obicei în examinarea fizică. Medicul evaluează sensibilitatea, umflătura și durerea la nivelul tendonului. De asemenea, se testează gama de mișcare prin diferite manevre clinice pentru a depista eventualele rupturi sau inflamații.

Tehnicile imagistice joacă un rol esențial în confirmarea diagnosticului de tendinită. Cele mai frecvente metode utilizate sunt:

• Ecografia: Vizualizează în timp real structura și mișcarea tendonului. Se pot identifica îngroșarea tendonului și modificările de ecogenitate. Doppler-ul color poate indica flux sanguin crescut în zonele inflamate.
• Imagistica prin Rezonanță Magnetică (RMN): RMN-ul este folosit pentru leziunile complexe sau profunde ale tendonului. Oferă imagini de înaltă rezoluție ale țesuturilor moi, evidențiind rupturile și procesele degenerative.

Cum se tratează tendinita?

În tratamentul tendinitei, se folosesc mai multe metode cu eficiență dovedită. Fiecare metodă poate oferi rezultate mai bune în anumite situații. Iată câteva dintre aceste opțiuni:

• Injecții cu plasmă îmbogățită cu trombocite (PRP): Terapia PRP folosește trombocitele concentrate obținute din propriul sânge al pacientului pentru a accelera vindecarea tendoanelor. Este recomandată mai ales în tendinita cronică, favorizând regenerarea celulelor tendonului. Remodelarea țesutului tendinos și reducerea durerii sunt beneficii importante ale acestei proceduri. Rezultatele pe termen lung pot fi mai bune în comparație cu alte tratamente.
• Injecții cu corticosteroizi: Această metodă este preferată în special pentru gestionarea rapidă a durerii acute. Corticosteroizii au un puternic efect antiinflamator, însă utilizarea lor pe termen lung poate duce la slăbirea tendonului și creșterea riscului de ruptură. De aceea, se aplică de obicei pe perioade scurte.
• Terapia cu unde de șoc extracorporeale (ESWT): ESWT utilizează unde sonore pentru a stimula refacerea țesuturilor și este o alternativă neinvazivă pentru tratamentul tendinopatiilor. Se dovedește deosebit de utilă în tendinita calcifică. Contribuie la reducerea durerii și la îmbunătățirea funcției tendonului.

Embolizarea: În tendinita persistentă, care nu răspunde niciunui tratament, embolizarea efectuată prin angiografie poate fi o opțiune foarte eficientă înaintea altor proceduri ambulatorii. Prin această tehnică, se reduce fluxul sanguin către țesutul cu probleme, prevenind inflamația și răspunsul inflamator.

Cum evoluează tendinita?

Durata și rezultatele tratamentului în tendinită depind de gravitatea afecțiunii și de modul în care pacientul respectă indicațiile medicale. În cazurile acute, o intervenție rapidă poate aduce îmbunătățiri semnificative în 3-6 luni. Această intervenție include repaus, aplicare de gheață și, de obicei, terapie fizică pentru a grăbi vindecarea și a preveni recidivele. În tendinita cronică, recuperarea poate dura între 6 luni și 1 an. Situațiile în care este necesară intervenția chirurgicală implică, în general, un timp de recuperare de la 6 la 12 luni.

Factori care influențează recuperarea:

• Vârsta: Persoanele mai în vârstă se recuperează mai lent.
• Intervenție timpurie: Un tratament prompt și eficient poate scurta perioada de recuperare.
• Modificarea activităților: Reducerea stresului asupra tendonului sprijină vindecarea.
• Afecțiuni medicale existente: Diabetul sau alte probleme de sănătate pot întârzia vindecarea.

Tendinita poate recidiva, iar consecințele pe termen lung pot fi semnificative. Chiar dacă tratamentele conservative duc la ameliorare, necorectarea problemelor biomecanice de bază poate favoriza revenirea simptomelor.

Ce complicații poate provoca tendinita?

Netratată corect și la timp, tendinita poate duce la complicații grave. Printre cele mai comune și serioase se numără ruptura tendonului și durerea cronică asociată cu tendinoza.

Ruptura tendonului:

• Poate surveni în urma efortului excesiv sau a mișcărilor repetitive.
• Un tendon deja slăbit crește riscul de ruptură.
• Tendonul lui Ahile este deosebit de predispus la ruptură.
• Utilizarea excesivă a injecțiilor cu corticosteroizi poate amplifica riscul.

Durere cronică și tendinoză:

• Evoluția tendinitei poate duce la tendinoză.
• Tendinoza se caracterizează prin modificări structurale și degenerarea fibrelor de colagen din tendon.
• Inflamația prelungită poate cauza cicatrizarea tendonului și pierderea funcției.
• Fără tratament, tendinoza se poate solda cu durere persistentă și disconfort major.

Întrebări frecvente

În ce zone apare cel mai frecvent tendinita?

Tendinita apare cel mai des în următoarele regiuni: Umăr: Tendoanele manșetei rotatorilor sunt adesea afectate, provocând durere de umăr. Cot: Cotul tenismenului (epicondilita laterală) și cotul jucătorului de golf (epicondilita medială) sunt forme frecvente de tendinită. Încheietura mâinii: Tendoanele responsabile de mișcarea mâinii și degetelor pot fi afectate de mișcări repetate. Genunchi: În special la sportivi, tendonul patelar este afectat, generând așa-numitul „genunchi al săritorului”. Gleznă: Tendinita lui Ahile apare la alergători și la cei care fac activități ce implică mișcarea gleznei. Degetul mare: Tendinita De Quervain provoacă dureri la mișcarea degetului mare și a încheieturii mâinii. Aceste zone sunt mai predispuse la tendinită din cauza stresului repetat și a suprasolicitării.

Cum se deosebește tendinita de alte afecțiuni ale sistemului musculoscheletal?

Tendinita se caracterizează prin durere și sensibilitate localizată de-a lungul unui tendon, care se poate agrava la mișcare sau presiune și poate fi însoțită de umflătură. În bursită, de exemplu, inflamația sacilor sinoviali (burse) provoacă durere și edem în regiunea articulară, în timp ce artrita afectează articulațiile, producând durere, rigiditate și umflături. Semnul distinctiv al tendinitei este implicarea specifică a tendoanelor și durerea care se intensifică la acțiunea activă sau la presiunea directă pe tendon, în timp ce în celelalte afecțiuni, simptomele pot fi mai diffuse.

Cât de eficientă este fizioterapia în tratamentul tendinitei?

Fizioterapia este foarte eficientă în tratarea tendinitei. Programele de exerciții includ exerciții izometrice și izotonice, care s-au dovedit că reduc durerea și îmbunătățesc funcționalitatea în tendinopatii, cu efecte de la ușoare (0,34), medii (0,73) până la mari (1,21) în ceea ce privește diferența medie standardizată. Exercițiile izometrice nu sunt neapărat superioare celor izotonice, însă fac parte dintr-o strategie de reabilitare eficientă. În cazul tendinitei calcifice la umăr, terapia cu unde de șoc radiale (RSWT) a condus la rezorbția totală a calcificărilor la 86,6% dintre pacienți, o rată mai mare comparativ cu alte tratamente. Terapia cu laser de intensitate redusă (LLLT) poate oferi ameliorare pe termen scurt în tendinita subacromială (impingement-ul de umăr). În ansamblu, fizioterapia, ce include exerciții terapeutice și metode precum RSWT ori LLLT, contribuie semnificativ la reducerea durerii și la recuperarea funcției în tendinite.

Ce probleme pot apărea dacă tendinita cronică nu este tratată?

Netratată, tendinita cronică poate duce la degenerarea tendoanelor și la creșterea riscului de ruptură parțială sau totală, necesitând uneori intervenție chirurgicală. La nivelul umărului, pot apărea capsulita adezivă (umăr înghețat), rupturi ale manșetei rotatorilor, osteoliza tuberozității mari și tendinită cu calcificări osoase. În plus, persistă durerea cronică și limitarea funcțională, afectând semnificativ calitatea vieții și activitățile cotidiene.

Ce măsuri pot fi luate pentru a preveni tendinita în activitățile zilnice?

Pentru a preveni tendinita, este indicat să: vă încălziți musculatura și tendoanele înainte de activitățile fizice, să folosiți o tehnică și o postură corecte în timpul exercițiilor și sarcinilor, să evitați mișcările repetitive sau să le variați, luând pauze regulate. De asemenea, creșteți treptat intensitatea efortului pentru a evita suprasolicitarea tendoanelor. Ascultați semnalele corpului; dacă apare durere, opriți activitatea și acordați-vă timp de repaus. Aceste măsuri pot reduce semnificativ riscul de a dezvolta tendinită.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ

Prof. Dr. Özgür Kılıçkesmez a absolvit Facultatea de Medicină Cerrahpaşa în 1997. Și-a finalizat specializarea la Spitalul de Educație și Cercetare din Istanbul. A urmat cursuri de radiologie intervențională și oncologie la Londra. A fondat departamentul de radiologie intervențională la Spitalul Urban Istanbul Çam și Sakura și a devenit profesor în anul 2020. Deține numeroase premii și certificate internaționale, are peste 150 de publicații științifice și a fost citat de peste 1500 de ori. În prezent, activează la Spitalul Medicana Ataköy.