De ce apare durerea de șold? Cauzele durerii de șold drept și stâng

Durerea de șold este cauzată, în principal, de afecțiuni structurale intraarticulare sau periarticulare precum artroza (coxartroza), bursita trohanteriană, rupturile de labrum și necroza avasculară. Printre cauzele frecvente se numără și afecțiuni care nu provin direct din articulația șoldului, dar iradiază către aceasta, precum hernia de disc lombară, compresia nervului sciatic și sindromul piriform. Direcția durerii este determinantă în diagnosticul diferențial; durerea de șold drept indică de cele mai multe ori afectări ale sistemului musculo-scheletic, în timp ce durerea de șold stâng poate avea la origine patologii ale organelor interne, precum diverticulita, litiaza renală, hernia inghinală sau probleme ginecologice. În durerile cronice care nu se ameliorează, realizarea corectă a diferențierii între originea osoasă, a țesuturilor moi sau nervoasă reprezintă cheia succesului terapeutic.

De ce apare durerea de șold și ce zone afectează?

Când vorbim despre durerea de șold, majoritatea pacienților noștri își duc mâinile spre partea laterală sau posterioară a șoldului. Din punct de vedere medical însă, adevărata durere a articulației șoldului este resimțită, de regulă, în regiunea inghinală. Această diferențiere reprezintă cel mai important indiciu pentru noi în stabilirea diagnosticului. Sursa durerii poate fi reprezentată de oase, cartilaje, ligamentele care înconjoară articulația, mușchi sau nervi. Uneori, problema nu se află deloc la nivelul șoldului; o durere provenită din organele abdominale sau din coloană poate mima o durere de șold.

Caracterul durerii, durata acesteia și factorii declanșatori ne trasează direcția de evaluare. Uneori este vorba de o uzură care durează ani de zile, alteori de o mișcare bruscă greșită, iar alteori de o tulburare de circulație cu evoluție insidioasă.

Factorii de risc care favorizează apariția durerii de șold sunt:

• Vârsta înaintată
• Excesul ponderal
• Sporturile solicitante
• Traumatisme anterioare
• Istoric de luxație congenitală de șold
• Utilizarea cortizonului
• Predispoziția genetică
• Boli reumatismale

Care sunt simptomele artrozei de șold (coxartrozei)?

Osteoartrita, cunoscută popular sub denumirea de „uzură”, este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii de șold. În timp, țesutul cartilaginos neted și alunecos care acoperă suprafața articulară se uzează, se subțiază și dispare pe alocuri. Atunci când cartilajul își pierde rolul protector, suprafețele osoase de dedesubt încep să se frece una de cealaltă. Această frecare nu doar că provoacă durere, dar limitează și mobilitatea articulației.

Durerea cauzată de artroză are un caracter tipic „mecanic”, adică se intensifică odată cu utilizarea articulației și se ameliorează în repaus. Pacienții descriu de obicei o rigiditate accentuată dimineața, la trezire, sau după ce stau mult timp așezați, atunci când se ridică pentru prima dată. După câțiva pași, această rigiditate se mai atenuează („fenomenul de încălzire”), însă dacă activitatea continuă pe parcursul zilei, durerea se intensifică seara. În stadiile avansate ale bolii, durerea persistă chiar și în repaus și poate deveni suficient de severă pentru a perturba somnul nocturn.

Simptomele întâlnite la pacienții cu artroză avansată sunt:

• Durere inghinală
• Durere care iradiază spre partea anterioară a coapsei
• Limitarea mișcărilor
• Dificultăți la încălțarea șosetelor
• Șchiopătat
• Zgomote articulare
• Senzația de scurtare a membrului inferior

În această etapă, metodele de Radiologie Intervențională devin esențiale. Pentru pacienții care nu pot fi operați sau care doresc să amâne intervenția de protezare, denervarea ghidată imagistic a nervilor responsabili de transmiterea durerii (ramuri ale nervilor obturator și femural), prin Ablație cu Radiofrecvență, permite continuarea vieții fără durere.

Necroza avasculară (moartea osului) provoacă durere de șold?

Necroza avasculară (NAV), denumită astfel din punct de vedere medical, reprezintă o afecțiune gravă cu evoluție rapidă. Simplu spus, este „infarctul” osului, apărut ca urmare a obstrucției sau lezării vaselor de sânge care alimentează capul femural. Țesutul osos lipsit de aport sanguin își pierde vitalitatea și moare.

Cel mai periculos aspect al acestei afecțiuni este faptul că, în stadiile incipiente, radiografiile pot fi complet normale. Cu toate acestea, pacientul resimte o durere inghinală foarte intensă, pulsatilă. Dacă nu este diagnosticată precoce, zona de os necrozat nu mai poate susține greutatea corpului și se prăbușește. Această prăbușire duce la distrugerea completă a suprafeței articulare și la apariția precoce a unei artroze severe.

Factorii implicați în dezvoltarea necrozei avasculare sunt:

• Utilizarea cortizonului în doze mari
• Consumul excesiv de alcool
• Fractura sau luxația de șold
• Anemia falciformă
• Lupusul
• Tulburările de coagulare
• Istoric de radioterapie
• Fumatul

În cazurile depistate precoce, osul poate fi salvat prin tehnici de Radiologie Intervențională, precum reducerea presiunii intraosoase (foraj/decompresie) și aplicarea de terapii cu celule stem. Dacă diagnosticul este întârziat, intervenția de protezare devine inevitabilă.

Ce este sindromul de impingement femoroacetabular (FAI) întâlnit la tineri?

A considera durerea de șold o problemă exclusiv a vârstnicilor reprezintă o mare greșeală. Problemele mecanice observate la tineri și la sportivii activi sunt adesea prevestitoare ale artrozelor viitoare. Sindromul de impingement femoroacetabular (FAI) apare din cauza unei incongruențe structurale între „bila” (capul femural) și „cavitatea” (acetabulul) care formează articulația șoldului.

În mod normal, aceste două structuri ar trebui să alunece perfect una pe cealaltă. Însă, atunci când există excrescențe sau proeminențe osoase congenitale sau dobândite, la flexia șoldului oasele se lovesc între ele. Această coliziune cronică produce ruptura labrumului, un inel cartilaginos care înconjoară marginea articulației și are rol de „garnitură de etanșare”.

Pacienții descriu adesea durerea plasând mâna în forma literei „C” pe partea laterală a șoldului (semnul „C”). Durerea este de obicei profundă, ascuțită și înțepătoare.

Mișcările care declanșează durerea sunt:

• Statul cu picioarele încrucișate
• Ghemuirea profundă
• Urcarea și coborârea din mașină
• Statul prelungit pe scaun
• Urcarea treptelor înalte
• Mersul pe bicicletă
• Statul picior peste picior
• Mersul în pantă ascendentă

De ce apare durerea pe partea laterală a șoldului și bursita?

Mulți pacienți se prezintă spunând „mă doare șoldul”, însă indică nu zona inghinală, ci partea laterală externă a șoldului. Se plâng de o durere arzătoare și înțepătoare care se accentuează atunci când se întind pe acea parte. Această situație are, de obicei, origine nu intraarticulară, ci în țesuturile moi periarticulare. Cel mai frecvent diagnostic este „bursita trohanteriană”.

Bursele sunt mici săculeți plini cu lichid, localizați între proeminențele osoase și tendoane, având rolul de a reduce frecarea. Prin suprasolicitare, mișcări repetitive sau traumatisme, aceste structuri se pot inflama și mări, determinând imposibilitatea pacientului de a se sprijini pe partea respectivă.

În mod similar, inflamațiile tendoanelor mușchilor din jurul șoldului (tendinitele) pot produce simptome asemănătoare. De cele mai multe ori sunt ignorate, însă netratate pot deveni cronice și pot persista luni de zile.

Cauzele bursitei și tendinitei includ:

• Mersul prelungit
• Urcatul scărilor
• Căderi sau lovituri
• Diferențe de lungime ale membrelor inferioare
• Alegerea greșită a încălțămintei
• Antrenamente excesive de alergare
• Scolioza
• Dezechilibre musculare

În aceste afecțiuni ale țesuturilor moi, injecțiile ghidate ecografic, aplicate cu precizie în zona inflamată (amestecuri de anestezic local și corticosteroid), oferă un tratament rapid și extrem de eficient.

Sunt diferite cauzele durerii de șold drept și stâng?

Partea pe care apare durerea de șold reprezintă un element important în orientarea diagnosticului. Desigur, artroza, întinderile musculare sau bursita pot apărea bilateral. Însă, în anumite situații, mai ales în cazul durerilor iradiate, localizarea pe dreapta sau pe stânga poate semnala patologii diferite.

Durerea de șold drept: este de obicei de origine musculo-scheletică. Partea dreaptă este adesea dominantă în dinamica de susținere a greutății corporale, motiv pentru care problemele mecanice sunt mai frecvente.

Durerea de șold stâng: această zonă este mai complexă din punct de vedere al vecinătăților anatomice. Durerea de șold și inghinală stângă poate mima sau poate proveni din afecțiuni ale organelor interne.

Afecțiuni de origine viscerală care pot cauza durere de șold stâng sunt:

• Diverticulita
• Litiaza renală
• Chist ovarian
• Hernia inghinală
• Infecția de tract urinar
• Constipația
• Afecțiuni uterine
• Afecțiuni testiculare

Dacă durerea nu se accentuează la mișcare, nu se ameliorează în repaus și este însoțită de alte simptome sistemice (febră, usturime la urinare, modificări ale tranzitului intestinal), trebuie investigate neapărat cauze viscerale. Radiologia Intervențională utilizează „blocuri diagnostice” pentru a realiza această diferențiere. De exemplu, dacă durerea dispare atunci când nervii proveniți din organele interne sunt temporar anesteziați, se înțelege că sursa problemei nu este articulația șoldului, ci abdomenul.

Sindromul sciatic și sindromul piriform se pot confunda cu durerea de șold?

„Durerea sciatică” este unul dintre termenii cei mai frecvent utilizați de pacienți, însă este adesea greșit înțeleasă. Sciatica nu este o boală, ci un simptom. Apare ca urmare a compresiei nervului sciatic, care pleacă din coloană, traversează partea posterioară a șoldului și coboară pe picior. Atunci când o hernie de disc exercită presiune asupra acestui nerv, pacientul simte durerea mai ales în zona centrală a șoldului și la nivelul membrului inferior, nu atât în zona lombară.

Totuși, nu orice durere posterioară de șold este cauzată de hernia de disc. Există o afecțiune adesea trecută cu vederea, numită „sindrom piriform”. Mușchiul piriform este un mușchi mic, în formă de pară, situat profund în regiunea fesieră. Nervul sciatic trece imediat pe sub acest mușchi (sau, uneori, chiar prin el). Dacă mușchiul intră în spasm, se inflamează sau se scurtează, poate comprima nervul subiacent, provocând durere iradiată pe picior, amorțeală și furnicături, asemănător herniei de disc.

Simptomele sindromului piriform sunt:

• Durere în partea posterioară a șoldului
• Amorțeală care iradiază pe picior
• Durere accentuată în poziția șezând
• Imposibilitatea de a sta pe suprafețe dure
• Dificultăți la urcarea scărilor
• Limitarea mișcărilor șoldului

Tratamentul constă în injectarea, sub ghidaj imagistic (ecografie sau CT), a substanțelor miorelaxante sau a toxinei botulinice direct în mușchiul piriform. Odată ce mușchiul se relaxează, presiunea asupra nervului dispare, iar pacientul se ameliorează.

Cum se stabilește diagnosticul durerii de șold și ce este procedura de bloc?

Managementul corect al durerii de șold se bazează pe identificarea precisă a „generatorului durerii”. Examinarea clinică și anamneza sunt extrem de importante, însă nu sunt întotdeauna suficiente. Radiografia evidențiază structura osoasă, iar RMN-ul arată țesuturile moi și edemul. Totuși, uneori, chiar dacă investigațiile imagistice arată modificări, sursa reală a durerii poate fi alta.

În acest punct intervin metodele de „bloc diagnostic” ale Radiologiei Intervenționale. Această procedură este asemănătoare unei investigații detective. În zona suspectată (intraarticular, perineural sau la nivelul bursei), se injectează o doză foarte mică de anestezic local, cu precizie milimetrică, sub ghidaj imagistic.

Blocul diagnostic răspunde la următoarele întrebări:

• Durerea provine din articulație?
• Durerea este iradiată din coloană?
• Durerea este de origine musculară?

Dacă imediat după procedură durerea dispare complet, diagnosticul este confirmat. Acest lucru permite atât stabilirea certă a cauzei, cât și estimarea șanselor de succes ale tratamentului definitiv (ablație sau intervenție chirurgicală).

Este posibil tratamentul durerii de șold de origine canceroasă?

Din păcate, regiunea șoldului și femurul reprezintă unele dintre cele mai frecvente localizări ale metastazelor provenite din alte tipuri de cancer (mamar, prostatic, pulmonar etc.). De asemenea, tumorile osoase primare (de exemplu, osteoid osteomul) pot provoca dureri intense.

Durerea oncologică persistă adesea și în repaus și trezește pacientul din somn. Controlul durerii este esențial pentru această categorie de pacienți. Radiologia Intervențională oferă soluții extrem de eficiente prin tratamente de „ablație” (termică sau prin congelare).

Metodele de ablație utilizate sunt:

• Ablația cu radiofrecvență (RFA)
• Crioablația (congelarea)
• Ablația cu microunde

Cu ajutorul unor ace speciale introduse direct în tumoare sub ghidaj imagistic, țesutul tumoral este distrus prin încălzire sau congelare. Această procedură reduce simultan și sensibilitatea nervilor dureroși de la nivelul periostului, ceea ce duce la o scădere dramatică a durerii imediat după intervenție.

Cum se tratează durerea de șold fără operație prin Radiologie Intervențională?

Medicina modernă se îndepărtează tot mai mult de procedurile care implică incizii mari, perioade lungi de recuperare și riscuri crescute. Radiologia Intervențională reprezintă punctul de întâlnire dintre medicină și tehnologie. Metodele noastre de tratament minim invazive au devenit standardul de aur pentru pacienții care nu sunt candidați pentru chirurgie deschisă, care așteaptă o intervenție chirurgicală sau care se tem de aceasta.

Toate aceste proceduri se efectuează „sub ghidaj imagistic”. Utilizăm ecografia, tomografia computerizată sau fluoroscopia (radiografie în timp real), astfel încât pătrundem în organism nu „orbește”, ci cu vizualizare directă. Poziția vârfului acului este urmărită permanent pe ecran, reducând aproape de zero marja de eroare și prevenind lezarea țesuturilor învecinate.

Principalele metode terapeutice aplicate sunt:

• Injecții intraarticulare
• Blocuri nervoase
• Radiofrecvență pulsatilă (PRF)
• Acupunctură uscată
• Hidrodisecție
• Aspirarea chisturilor

În special metoda de radiofrecvență pulsatilă (PRF) a revoluționat tratamentul durerii cronice. Prin această tehnică, nervii nu sunt arși sau secționați. Se transmite o undă energetică specifică către nerv, care „modulează” transmiterea durerii, blocând semnalul algic. Astfel, se obține o ameliorare de lungă durată a durerii, fără risc de pierdere a sensibilității sau paralizie.

Avantajele procedurilor intervenționale sunt:

• Nu necesită internare
• Nu se aplică anestezie generală
• Risc foarte scăzut de infecție
• Timp de recuperare scurt
• Pot fi repetate
• Nu lasă cicatrici
• Risc redus de sângerare
• Sigure pentru pacienții vârstnici