Tiroglobulina este o proteină produsă în glanda tiroidă, care joacă un rol important în sinteza hormonilor tiroidieni. Această proteină se găsește exclusiv în celulele tiroidiene, iar nivelul său în sânge reprezintă un indicator important în monitorizarea anumitor boli tiroidiene. Este utilizată frecvent mai ales în controalele de după cancerul tiroidian.
Testul pentru tiroglobulină este realizat de obicei după tiroidectomie sau tratament cu iod radioactiv. Scopul este de a observa dacă mai există țesut tiroidian în organism sau dacă boala a recidivat. Valori ridicate pot indica prezența țesutului tiroidian sau o recidivă a bolii.
Înainte de testare, trebuie măsurați și anticorpii antitiroglobulină (TgAb), deoarece aceștia pot influența rezultatul testului. Interpretarea nu trebuie făcută izolat; trebuie evaluată împreună cu starea clinică a pacientului, rezultatele investigațiilor imagistice și alte analize de sânge. Frecvența monitorizării se stabilește în funcție de starea pacientului.
| Nume medical | Tiroglobulină (Tg) |
| Loc de producție | Glanda tiroidă |
| Funcție | Servește ca matrice pentru sinteza hormonilor tiroidieni (T3 și T4) |
| Utilizări clinice | Monitorizarea cancerului tiroidian, observarea prezenței țesutului tiroidian, evaluare post-ablație |
| Interval de referință | Variază în funcție de metodă; de obicei <55 ng/mL (la persoanele cu tiroida intactă) |
| Cauze ale valorilor crescute | Recidiva cancerului tiroidian, tiroidite, boala Graves, gușă nodulară toxică |
| Cauze ale valorilor scăzute | După tiroidectomie totală, după tratament cu iod radioactiv |
| Pregătire pentru test | Anticorpii antitiroglobulină (TgAb) trebuie evaluați concomitent; pot interfera |
| Frecvența monitorizării | De obicei se controlează la fiecare 6–12 luni după cancer tiroidian |
| Atenționări importante | Tiroglobulina nu este suficientă singură pentru diagnostic; trebuie evaluată cu anticorpi și imagistică |
Ce este Tiroglobulina?
Tiroglobulina este o proteină foarte mare produsă de celulele foliculare din glanda tiroidă. Datorită conținutului de zaharuri, este clasificată drept glicoproteină. Deoarece aproape numai celulele tiroidiene produc tiroglobulină, aceasta are o importanță specială în bolile tiroidiene. Rolul său principal este de a furniza un cadru, o matrice pentru sinteza hormonilor tiroidieni T4 și T3.
Ce este Anticorpul Anti-Tiroglobulină?
Anticorpul anti-tiroglobulină este un tip de autoanticorp produs de sistemul imunitar împotriva glandei tiroide. Este utilizat în special în diagnosticul bolilor tiroidiene autoimune, cum ar fi tiroidita Hashimoto și boala Graves. Acest anticorp se formează împotriva proteinei tiroidiene numită tiroglobulină și poate afecta funcțiile tiroidiene. Nivelurile ridicate indică un atac imun asupra țesutului tiroidian și reprezintă un biomarker important în diagnostic și tratament.
Unde se produce tiroglobulina în organism?
Tiroglobulina este produsă de celule specializate numite celule foliculare, care alcătuiesc micile vezicule (foliculi) din glanda tiroidă situată în gât. Aceste celule sunt specializate în producerea de tiroglobulină. Nicio altă regiune a corpului nu produce tiroglobulină în cantități semnificative. Acest aspect este important deoarece, după îndepărtarea glandei tiroide, prezența tiroglobulinei în sânge poate indica existența țesutului tiroidian rămas sau recurența bolii.
Care sunt funcțiile de bază ale tiroglobulinei?
Tiroglobulina are două funcții principale. Prima și cea mai importantă este de a furniza o platformă pentru sinteza hormonilor tiroidieni T4 (tiroxină) și T3 (triiodotironină). Hormonii se formează pe această proteină. A doua funcție importantă este de a permite stocarea iodului de către glanda tiroidă. Tiroglobulina funcționează ca principalul depozit de iod din organism și stochează și hormonii tiroidieni inactivați.
Unde este stocată tiroglobulina?
Tiroglobulina produsă de celulele tiroidiene este secretată în afara celulei, în interiorul foliculilor. Interiorul acestor vezicule este umplut cu o substanță gelatinoasă numită coloid. Coloidul este compus în mare parte din tiroglobulină stocată. Astfel, tiroglobulina este păstrată în acest rezervor coloidal până când este necesară. Acest sistem asigură o sursă constantă de hormon și permite adaptarea la variațiile nivelului de iod.
Care sunt caracteristicile structurale ale tiroglobulinei?
Tiroglobulina este una dintre cele mai mari proteine din organism. Este formată prin unirea a două subunități identice și are o greutate totală ridicată (~660 kDa). Fiecare subunitate este formată din mii de aminoacizi. De asemenea, conține numeroase lanțuri de zaharuri, motiv pentru care este clasificată drept glicoproteină. Această structură mare și complexă este esențială pentru funcțiile de sinteză hormonală și stocare a iodului.
De ce sunt importante legăturile structurale din tiroglobulină?
Structura tiroglobulinei conține numeroși aminoacizi numiți cisteină. Aceștia formează între ei legături chimice puternice numite punți disulfidice. Există aproximativ 60 de astfel de punți pe monomer, conferind proteinei stabilitate și rezistență. Datorită acestor legături, proteina poate fi stocată în coloid în concentrații mari fără a se degrada. Totuși, formarea corectă a acestor legături face ca procesul de pliere a proteinei să fie complex.
Care este rolul regiunilor repetitive din structura tiroglobulinei?
Lanțul proteic al tiroglobulinei este compus în mare parte din domenii structurale formate din secvențe de aminoacizi repetitive (repetiții de tip 1, tip 2, tip 3). Aceste regiuni repetitive sunt importante deoarece conțin în abundență aminoacizi tirozină, esențiali pentru sinteza hormonilor tiroidieni. În plus, la capătul C-terminal al proteinei există o regiune specială numită domeniu similar colinesterazei (ChEL). Acest domeniu ChEL este esențial pentru dimerizarea celor două subunități de tiroglobulină și ajută la plierea corectă a proteinei și transportul său în afara celulei.
Cum este adăugat iodul necesar hormonilor tiroidieni pe tiroglobulină?
Pentru sinteza hormonilor tiroidieni este necesar iod. Primul pas este absorbția iodurii (forma ionică a iodului) din sânge de către celulele tiroidiene, printr-un transportor special numit NIS. Odată pătrunsă în celulă, iodura este transportată în spațiul coloidal. Aici, o enzimă numită tiroid peroxidază (TPO) activează iodura. Iodul activat este apoi legat de aminoacizii tirozină de pe tiroglobulina aflată în coloid, tot cu ajutorul enzimei TPO. Acest proces se numește iodare sau organificare. Rezultatul este formarea de MIT (tirozină mono-iodată) și DIT (tirozină di-iodată) pe tiroglobulină.
Cum se formează hormonii T4 și T3 pe tiroglobulină?
După adăugarea iodului pe tiroglobulină, pasul următor este combinarea reziduurilor de tirozină iodate. Acest proces se numește “cuplare” și este realizat tot de enzima TPO. Dacă două molecule DIT se combină, se formează hormonul T4 (tiroxină). Dacă se combină un MIT cu un DIT, rezultă hormonul T3 (triiodotironină). Acești hormoni formați rămân atașați de molecula de tiroglobulină. Fiecare moleculă mare de tiroglobulină conține doar câțiva hormoni tiroidieni formați.
Cum sunt eliberați hormonii tiroidieni formați din tiroglobulină?
Pentru ca hormonii T4 și T3 sintetizați și depozitați pe tiroglobulină să ajungă în sânge, sunt necesari câțiva pași suplimentari. Atunci când organismul are nevoie de hormoni, hormonul TSH semnalează celulelor tiroidiene. Acestea absorb vezicule ce conțin tiroglobulină din coloid (prin endocitoză). Veziculele fuzionează cu lizozomii din celulă. Enzimele din lizozomi descompun tiroglobulina, eliberând hormonii T4 și T3. Hormonii eliberați părăsesc celula și intră în circulația sanguină.
Ce hormon controlează producția de tiroglobulină?
Producția de tiroglobulină și eliberarea hormonilor tiroidieni sunt reglate de hormonul stimulator tiroidian (TSH), secretat de glanda pituitară din creier. TSH acționează ca un accelerator pentru tiroidă. Se leagă de receptorii TSH de pe suprafața celulelor tiroidiene și stimulează producția de tiroglobulină, absorbția iodului din sânge și activitatea enzimelor implicate în sinteza hormonală (precum TPO).
Cum afectează TSH tiroglobulina și tiroida?
Hormonul TSH stimulează funcționarea tiroidei în mai multe moduri. Activează gena tiroglobulinei, crescând sinteza proteinei. Accelerează absorbția iodului din sânge. Crește activitatea enzimelor esențiale precum TPO și DUOX. De asemenea, stimulează absorbția (endocitoza) și degradarea (proteoliza) tiroglobulinei depozitate pentru eliberarea hormonilor T3 și T4. Pe termen lung, TSH poate duce și la mărirea glandei tiroide.
Cum sunt menținute în echilibru nivelurile de tiroglobulină și hormoni tiroidieni?
În organism există un mecanism de control foarte fin pentru menținerea nivelului de hormoni tiroidieni în limite normale. Acesta se numește axa hipotalamus-hipofiză-tiroidă (HPT). Hipotalamusul din creier secretă TRH, care stimulează hipofiza să elibereze TSH. TSH stimulează tiroida. Când nivelurile T4 și T3 cresc în sânge, aceste hormone trimit un feedback negativ către creier și hipofiză, reducând secreția de TRH și TSH. Când hormonii scad, acest feedback dispare și TSH crește din nou. Acest sistem de feedback negativ menține hormonii în intervalul optim.
De ce se găsește tiroglobulină în cantitate mică în sânge?
Deși cea mai mare parte a tiroglobulinei se găsește în coloidul din tiroidă, o cantitate foarte mică ajunge în mod normal în circulația sanguină împreună cu hormonii T3 și T4. Când nivelul TSH crește, tiroida este stimulată (de exemplu, în boala Graves) sau când țesutul tiroidian este lezat (tiroidită, intervenție chirurgicală, tratament cu iod radioactiv), cantitatea de tiroglobulină ce pătrunde în sânge crește. Astfel, nivelul sanguin de tiroglobulină oferă informații indirecte despre activitatea și integritatea tiroidei.
În ce situație este cel mai frecvent utilizat testul pentru tiroglobulină?
Principala și cea mai importantă utilizare a testului pentru tiroglobulină este monitorizarea pacienților care au avut cancer tiroidian diferențiat (carcinom papilar sau folicular). Aceste tipuri de cancer provin din celulele foliculare care produc tiroglobulină. După îndepărtarea totală a tiroidei (tiroidectomie totală) și, de obicei, tratamentul cu iod radioactiv (RAI), nivelul tiroglobulinei devine un marker tumoral valoros. Ideal, după un tratament reușit, tiroglobulina nu mai este detectabilă sau este prezentă în cantități foarte mici în sânge.
De ce este importantă monitorizarea tiroglobulinei după operația de cancer tiroidian?
La pacienții care au suferit o tiroidectomie completă și tratament RAI din cauza cancerului tiroidian, măsurarea regulată a tiroglobulinei este esențială pentru monitorizarea bolii. Dacă nivelurile sunt nedetectabile sau scad în timp, acest lucru indică în general succesul tratamentului. Dacă nivelurile sunt detectabile sau cresc, poate fi un semn că există țesut tiroidian rămas (normal sau malign) sau o recidivă a bolii. De aceea, monitorizarea este extrem de importantă.
Oferă nivelul de tiroglobulină informații despre evoluția cancerului?
Da, nivelul de tiroglobulină poate furniza informații importante despre evoluția și riscul asociat cancerului tiroidian. Nivelul de tiroglobulină măsurat după operație ajută la evaluarea riscului de recidivă. În plus, ritmul de creștere al valorii tiroglobulinei în timp, cunoscut sub numele de „timp de dublare al tiroglobulinei” (Tg-DT), este un indicator al agresivității bolii. Un timp de dublare scurt este de obicei asociat cu un prognostic mai sever. Aceste date sunt utilizate pentru a ghida deciziile terapeutice.
Are testul pentru tiroglobulină și alte utilizări?
Deși testul pentru tiroglobulină este utilizat în principal pentru monitorizarea cancerului tiroidian, poate fi util și în alte situații. De exemplu, poate ajuta la identificarea cauzei hipertiroidismului (funcționare excesivă a tiroidei). Nivelurile de Tg sunt de obicei crescute în boala Graves sau tiroidite, dar foarte scăzute la persoanele care iau în mod exogen hormoni tiroidieni (tirotoxicoză factițială). De asemenea, poate fi folosit în diagnosticul hipotiroidismului congenital (insuficiență tiroidiană la nou-născuți) pentru a determina dacă glanda tiroidă nu s-a dezvoltat deloc sau există o tulburare de sinteză. De asemenea, este util în unele cazuri de tiroidite.
Este testul pentru tiroglobulină adecvat pentru screeningul cancerului?
Nu, testul pentru tiroglobulină nu este potrivit pentru screeningul cancerului tiroidian sau pentru evaluarea inițială a unui nodul tiroidian. Multe afecțiuni tiroidiene benigne (cum ar fi gușa, nodulii, tiroidita) pot crește nivelul tiroglobulinei. Astfel, la persoanele cu tiroidă intactă, valorile ridicate ale tiroglobulinei nu pot indica fiabil un diagnostic de cancer. Pentru evaluarea nodulilor tiroidieni suspecți, metoda principală este biopsia cu ac fin. Testul pentru tiroglobulină este util mai ales în monitorizarea post-tratament.
Cum se măsoară tiroglobulina în sânge?
Nivelul tiroglobulinei în sânge este măsurat de obicei în ser, partea lichidă a sângelui după coagulare. În laboratoare se folosesc în principal două metode. Cea mai frecventă este metoda imunologică (cum ar fi IMA, ECLIA). Aceste metode folosesc anticorpi speciali care se leagă de tiroglobulină. O altă metodă este Cromatografia Lichidă cu Spectrometrie de Masă în Tandem (LC-MS/MS). Această metodă mai nouă măsoară direct fragmentele specifice ale tiroglobulinei după descompunerea proteinelor și poate ajuta la evitarea unor interferențe în testare.
Care sunt diferențele dintre metodele de testare a tiroglobulinei?
Metodele imunologice (IMA) sunt comune, rapide și de obicei foarte sensibile. Cu toate acestea, pot fi afectate de prezența anticorpilor anti-tiroglobulină (TgAb). Metoda LC-MS/MS nu este afectată de acești anticorpi deoarece descompune atât tiroglobulina, cât și anticorpii înainte de măsurare. Astfel, oferă rezultate mai fiabile în prezența TgAb. Totuși, metoda LC-MS/MS nu este la fel de sensibilă ca IMA și nu este disponibilă în toate laboratoarele.
De ce este importantă sensibilitatea testului pentru tiroglobulină?
În special pentru monitorizarea cancerului tiroidian, este foarte important ca testul să detecteze cu exactitate chiar și niveluri foarte scăzute de tiroglobulină. Valoarea numită “sensibilitate funcțională” sau “limita de detecție” indică cea mai mică cantitate pe care testul o poate măsura cu precizie. Testele “cu sensibilitate înaltă” (hsTg) de generație nouă pot detecta niveluri sub 0.1–0.2 ng/mL. Acest lucru permite detectarea precoce a bolii sau o evaluare mai precisă a răspunsului la tratament.
Ce poate influența rezultatele testului pentru tiroglobulină?
Există factori care pot afecta acuratețea testului pentru tiroglobulină, cunoscuți drept interferențe. Cel mai important și frecvent factor este prezența anticorpilor anti-tiroglobulină (TgAb) în sânge. Alte interferențe posibile includ anticorpi heterofili sau consumul în doze mari de vitamina B7 (biotină), care pot afecta unele metode de testare. Este important ca aceste interferențe să fie luate în considerare la interpretarea rezultatelor.
Cum afectează anticorpii anti-tiroglobulină (TgAb) testul?
Anticorpii anti-tiroglobulină (TgAb) sunt anticorpi produși de sistemul imunitar împotriva propriei tiroglobuline. Dacă sunt prezenți în sânge, pot interfera cu testele imunologice (IMA), împiedicând măsurarea corectă a tiroglobulinei. De obicei, duc la subestimarea valorii reale sau la imposibilitatea detectării acesteia. Acest lucru este foarte important în monitorizarea cancerului, deoarece poate duce la ignorarea unei boli recurente. Prin urmare, TgAb ar trebui măsurat întotdeauna împreună cu tiroglobulina.
Alți factori pot influența testul pentru tiroglobulină?
Da, pe lângă TgAb, alți factori pot afecta ocazional testul. Anticorpii heterofili (cum ar fi HAMA) pot reacționa cu reactivii testului și determina rezultate fals pozitive. Biotina (vitamina B7), administrată în doze mari ca supliment, poate interfera cu unele teste. De aceea, este posibil să fie necesară întreruperea administrării biotinei înainte de testare. Foarte rar, niveluri extrem de mari de tiroglobulină pot cauza “efectul hook”, ducând la rezultate fals scăzute.
Care ar trebui să fie valoarea tiroglobulinei?
Valoarea normală a tiroglobulinei este în general între 3 și 40 ng/mL. Totuși, acest interval poate varia în funcție de laborator, metoda de testare și starea tiroidiană a pacientului (de exemplu, dacă a avut o intervenție chirurgicală tiroidiană). În monitorizarea cancerului tiroidian, la pacienții care au suferit tiroidectomie, valorile ar trebui să fie foarte scăzute sau nedetectabile. Interpretarea valorii trebuie făcută întotdeauna de un medic specialist.
Care ar trebui să fie valoarea tiroglobulinei după operație?
După tiroidectomie totală, valoarea tiroglobulinei ar trebui să fie foarte scăzută sau nedetectabilă.
- Tiroglobulină < 0.2 ng/mL: Indică de obicei că țesutul tiroidian a fost îndepărtat cu succes și nu există semne de boală.
- Tiroglobulină > 0.2 ng/mL: Poate sugera existența de țesut tiroidian rezidual sau recurența cancerului tiroidian.
Monitorizarea acestei valori este esențială în urmărirea post-cancer tiroidian și trebuie evaluată împreună cu nivelurile de anticorpi anti-tiroglobulină.
Cum se interpretează valorile tiroglobulinei în monitorizarea cancerului tiroidian?
Interpretarea valorii tiroglobulinei la un pacient care a suferit tiroidectomie totală și tratament RAI este diferită. În acest caz, se urmărește ca nivelul să fie nedetectabil (de obicei <0.1–0.2 ng/mL). Acest nivel indică, în general, absența bolii. Dacă valoarea este detectabilă sau crește în timp, poate indica prezența bolii reziduale sau recurență. În interpretare se iau în calcul și nivelul TSH și prezența TgAb.
Ce oferă testul pentru tiroglobulină cu sensibilitate înaltă (hsTg) în monitorizare?
Testele pentru tiroglobulină cu sensibilitate înaltă (hsTg) pot măsura fiabil chiar și niveluri foarte scăzute de Tg (sub 0.1–0.2 ng/mL), oferind un avantaj important în monitorizarea cancerului tiroidian. La pacienții cu risc scăzut, un rezultat nedetectabil în timpul terapiei de suprimare cu hormoni tiroidieni indică un risc foarte scăzut de recurență. Astfel, se poate face o monitorizare sigură fără a fi nevoie de teste suplimentare precum stimularea cu TSH.
Ce este testul de tiroglobulină stimulată și când este necesar?
Testul de tiroglobulină stimulată constă în măsurarea tiroglobulinei după creșterea artificială a nivelului TSH (prin întreruperea medicației tiroidiene sau prin injectarea de TSH exogen). Când TSH crește, dacă mai există celule care produc tiroglobulină (normale sau canceroase), acestea vor secreta mai multă tiroglobulină. Acest test este mai sensibil pentru detectarea bolii reziduale care nu este vizibilă la niveluri normale de TSH. Totuși, odată cu răspândirea testelor hsTg, utilizarea sa de rutină a scăzut, în special la pacienții cu risc scăzut. Este utilizat mai ales pentru evaluarea inițială a risculului sau în cazuri suspecte.
De ce este importantă modificarea valorilor tiroglobulinei?
În monitorizarea cancerului tiroidian, tendința valorilor tiroglobulinei în timp este mai importantă decât o singură valoare. O creștere progresivă a tiroglobulinei în măsurători succesive, efectuate în același laborator și cu aceeași metodă, indică cu tărie recidiva sau progresia bolii, indiferent de valoarea absolută. În schimb, o scădere constantă sau valori nedetectabile indică un prognostic favorabil. Prin urmare, urmărirea regulată și compararea valorilor este vitală.
Cum se face urmărirea la pacienții cu anticorpi anti-tiroglobulină pozitivi?
Dacă în sângele pacientului există anticorpi anti-tiroglobulină (TgAb), rezultatele testului de tiroglobulină realizat prin metodele standard de tip immunoassay (IMA) nu sunt de încredere, deoarece valorile vor fi probabil fals scăzute. În acest caz, metoda LC-MS/MS poate oferi informații mai corecte, dar interpretarea trebuie totuși făcută cu prudență. Mai important, la acești pacienți se monitorizează direct nivelul TgAb. Dacă tratamentul este eficient, TgAb ar trebui să scadă în timp. Stabilitatea sau creșterea TgAb poate sugera persistența sau recurența bolii.
Cum se interpretează testul de tiroglobulină în alte boli tiroidiene?
În afecțiuni tiroidiene non-canceroase, interpretarea tiroglobulinei este diferită. De exemplu, la o persoană care dezvoltă hipertiroidism prin administrarea exogenă de hormoni tiroidieni (tirotoxicoză factițială), nivelul de tiroglobulină este așteptat a fi foarte scăzut deoarece glanda tiroidă proprie este suprimată. În hipotiroidismul congenital, absența completă a tiroglobulinei sugerează lipsa glandei tiroide (agenezie), iar nivelurile normale sau ridicate sugerează prezența glandei dar cu disfuncție de sinteză (dishormonogeneză). În tiroiditele inflamatorii, cum ar fi tiroidita subacută, Tg poate fi foarte ridicat inițial din cauza eliberării din țesutul tiroidian lezat.
Cum sunt utilizați anticorpii anti-tiroglobulină în monitorizarea cancerului?
Deși prezența TgAb interferează negativ cu testul de tiroglobulină, nivelul acestora poate fi utilizat ca marker indirect în monitorizarea cancerului tiroidian. Logica este următoarea: dacă toate celulele care produc tiroglobulină (normale sau canceroase) sunt eliminate, antigenul care stimulează producerea TgAb dispare și astfel nivelul acestor anticorpi scade în timp. Prin urmare, o scădere a TgAb sugerează remisia bolii, în timp ce nivelurile stabile sau în creștere sugerează persistența bolii. Monitorizarea regulată a TgAb este așadar importantă.
Întrebări frecvente
De ce crește nivelul tiroglobulinei?
Creșterea tiroglobulinei apare de obicei în inflamații tiroidiene, gușă, noduli tiroidieni sau cancer tiroidian. Aceasta indică o activitate anormală a celulelor tiroidiene.
În ce cazuri apare scăderea nivelului tiroglobulinei?
Scăderea nivelului de tiroglobulină poate apărea în hipotiroidism sau după îndepărtarea chirurgicală a glandei tiroide. Aceste valori reflectă funcția tiroidiană redusă.
De ce este important testul pentru tiroglobulină în cancerul tiroidian?
Monitorizarea nivelului de tiroglobulină după tratamentul cancerului tiroidian este esențială pentru a detecta o posibilă recidivă. Valorile crescute pot indica revenirea bolii.
Se efectuează testul pentru tiroglobulină în timpul sarcinii?
Testul nu se face de rutină în sarcină, dar poate fi solicitat de medic în cazurile cu risc de boală tiroidiană sau la pacientele cu antecedente de intervenții tiroidiene.
Cum afectează anticorpii anti-tiroglobulină rezultatul testului?
Dacă nivelul TgAb este crescut, rezultatul testului de tiroglobulină poate fi fals scăzut. De aceea, este importantă testarea simultană a anticorpilor pentru o interpretare corectă.
Este necesar să fiu pe nemâncate pentru testul de tiroglobulină?
De obicei, nu este necesar să fiți pe nemâncate. Totuși, unii medici pot recomanda prelevarea dimineața pe stomacul gol dacă testul este combinat cu alți hormoni.
După ce tratamente se urmărește nivelul tiroglobulinei?
Tiroglobulina este monitorizată regulat după operația de cancer tiroidian sau tratamentul cu iod radioactiv. Acest control ajută la detectarea timpurie a recidivei.
Ce legătură există între tiroglobulină și nodulii tiroidieni?
La pacienții cu noduli tiroidieni, nivelul tiroglobulinei poate fi crescut. Totuși, o valoare crescută nu înseamnă automat cancer – sunt necesare investigații suplimentare.
Ce alte teste se recomandă dacă tiroglobulina este crescută?
Dacă nivelul tiroglobulinei este crescut, se pot recomanda ecografie tiroidiană, teste hormonale și eventual biopsie. Acestea sunt necesare pentru diagnosticul corect.
Cum se interpretează testul de tiroglobulină după operația tiroidiană?
După intervenția chirurgicală, nivelul de tiroglobulină este așteptat să fie foarte scăzut sau nedetectabil. Valorile crescute pot indica țesut tiroidian rezidual sau recurență tumorală.

Prof. Dr. Özgür Kılıçkesmez este unul dintre cei mai importanți specialiști în radiologie intervențională și neuroradiologie din Turcia, concentrându-se pe tratamente minim invazive endovasculare. Principalele sale domenii de expertiză includ tratamentul anevrismelor și al accidentului vascular cerebral, proceduri de embolizare, tratamentul nechirurgical al bolilor tiroidiene și paratiroidiene, oncologie intervențională și intervenții vasculare periferice. În prezent este Șeful Departamentului de Radiologie Intervențională și Neuroradiologie al Spitalului Memorial Göztepe Istanbul.
Absolvent al Facultății de Medicină Cerrahpașa a Universității din Istanbul în 1997, Prof. Dr. Kılıçkesmez a urmat formare avansată în radiologie intervențională și oncologie ca „Clinical Fellow” la London Guy’s & St Thomas’ și King’s College Hospital în perioada 2012–2013. În 2020 a obținut titlul de profesor, iar în același an a devenit Medic Fondator al Departamentului de Radiologie Intervențională al Spitalului SBÜ Çam și Sakura. Deține și certificarea EBIR (European Board of Interventional Radiology).
Prof. Dr. Kılıçkesmez are 94 de articole internaționale, 40 naționale și peste 2500 de citări. Este evaluator pentru reviste prestigioase precum American Journal of Roentgenology (AJR) și Diagnostic & Interventional Radiology. Cu experiența sa clinică și academică, este considerat o autoritate recunoscută la nivel național și internațional în tratamentul AVC-ului, anevrismelor cerebrale, embolizării, ablației tumorale și tratamentele minim invazive ale bolilor tiroidiene și paratiroidiene.

Vaka Örnekleri