Ce este Radiografia? La Ce Folosește și Cum se Realizează?

Röntgenul (radiografia X) este o metodă clasică de imagistică medicală care permite vizualizarea oaselor și țesuturilor din corp prin utilizarea radiațiilor ionizante. Razele X trec prin diferite țesuturi în grade diferite; structurile dense, cum ar fi oasele, apar albe, iar țesuturile umplute cu aer apar întunecate.

Durata procedurii de radiografie este foarte scurtă și se finalizează de obicei în câteva minute. Pregătirea este în majoritatea cazurilor simplă; dacă este necesar, este suficient să se îndepărteze obiectele metalice. Această metodă este ideală pentru diagnosticul preliminar în cazuri precum fracturi, luxații, boli pulmonare și mărirea inimii.

Datorită utilizării rapide și răspândite, radiografia este una dintre primele investigații solicitate în camerele de urgență și în policlinici. Deși implică radiații, doza este scăzută și este evaluată ținând cont de balanța beneficiu/risc. Dacă este necesar, poate fi susținută prin metode de imagistică avansate.

Nume medical	Radiografie directă (X-Ray, Röntgen)
Scopul utilizării	Vizualizarea structurilor osoase, a plămânilor, a unor țesuturi moi și organe interne
Tipul metodei	Imagistică realizată prin utilizarea radiațiilor ionizante (raze X)
Durata aplicării	De obicei 5–10 minute
Necesități de pregătire	Se îndepărtează bijuteriile metalice, pot fi necesare pregătiri speciale în funcție de zona investigată (de exemplu, post alimentar pentru radiografia abdominală)
Structuri evaluate	Oase, articulații, plămâni, silueta cardiacă, sinusuri, distribuția gazelor intra-abdominale
Domenii clinice de utilizare	Fracturi și luxații, infecții pulmonare, scolioză, artrită, evaluarea corpurilor străine
Avantaje	Aplicare rapidă, prima alegere în urgențe, răspândită și accesibilă
Limitări	Conține radiații, detaliile țesuturilor moi sunt scăzute, utilizare atentă în timpul sarcinii
Constatări posibile	Fractură, tumoră, infecție, acumulare de lichid, mărirea organelor
Metode auxiliare	CT, RMN, ecografie, scintigrafie (pentru detalii suplimentare când este necesar)

Ce este radiografia și cum funcționează?

Radiografia a fost descoperită la sfârșitul secolului al XIX-lea de către Wilhelm Conrad Röntgen și a revoluționat medicina. La acea vreme, ideea de a vedea în interiorul corpului era fascinantă pentru toată lumea, ca o lumină care pătrunde brusc într-o cameră întunecată. Principiul de bază este că atunci când catodul (încărcat negativ) din interiorul dispozitivului de radiografie este încălzit, eliberează electroni. Acești electroni se mișcă cu viteză mare și lovesc o țintă metalică. O parte din energia rezultată din impact se transformă în raze X. Aceste raze X încearcă apoi să treacă prin țesuturi cu densități diferite, cum ar fi pielea, mușchii și organele noastre.

Corpul uman nu este un „bloc” compact; fiecare țesut are o structură diferită. De exemplu, osul este foarte dur și conține o cantitate mare de calciu. Această structură densă absoarbe mai mult din razele X și astfel apare aproape alb pe film sau pe detectorul digital. Mușchii, grăsimea și organele interne absorb sau permit trecerea parțială a razelor, apărând astfel în nuanțe de gri. Deoarece interiorul plămânilor este umplut cu aer, razele trec aproape fără obstacol, apărând aproape negru.

Într-o radiografie, fasciculul de raze X emis de dispozitiv este direcționat către zona corpului dorită. Detectorul sau filmul plasat pe partea opusă „captează” razele rămase. Puteți considera filmul ca o fotografie; în această imagine, părțile deschise (albe) corespund structurilor dense, iar zonele închise (negre) corespund spațiilor pline cu aer. Astfel se pot detecta fracturi, mase, corpuri străine sau anomalii ale unor organe.

Deși principiul de funcționare al radiografiei poate părea complicat, este de fapt o tehnică care folosește un tip special de lumină pentru a „picta” interiorul corpului nostru. La fel cum nu putem vedea cheile puse într-o geantă cu lumina normală, nu putem vedea oasele noastre cu ochiul liber. Dar razele X „călătoresc” în acea „întuneric” și ne arată ce se întâmplă în interior.

Ce tipuri de radiografii există?

Radiografia este o metodă de imagistică frecvent utilizată în scopuri de diagnostic, care permite vizualizarea structurilor interne ale corpului cu ajutorul razelor X. Există diferite tipuri de radiografii în funcție de nevoile clinice. Iată cele mai frecvente tipuri de radiografii:

Radiografie directă (radiografie convențională)

Este cel mai de bază tip de radiografie. Este utilizată pentru evaluarea afecțiunilor precum fracturile osoase, structurile articulare și infecțiile pulmonare. Poate fi efectuată în picioare sau culcat.

Radiografie toracică

Se aplică regiunii toracice și permite vizualizarea plămânilor, inimii și diafragmei. Este utilizată în diagnosticarea afecțiunilor precum pneumonia, tuberculoza, cancerul pulmonar și mărirea inimii.

Radiografie pentru scolioză

Este o radiografie specială realizată pentru evaluarea curburilor coloanei vertebrale. Gradul și progresia scoliozei sunt monitorizate prin această metodă.

Radiografie panoramică (grafie panoramică)

Este utilizată în stomatologie pentru evaluarea oaselor maxilare, rădăcinilor dentare, dinților incluși și articulațiilor maxilare. Este metoda de imagistică de bază pentru planificarea tratamentului de sănătate orală și dentară.

Mamografie

Este o radiografie specială efectuată cu doze reduse de raze X pentru examinarea detaliată a țesutului mamar. Este de mare importanță pentru diagnosticarea precoce în screeningul pentru cancerul de sân.

Fluoroscopie

Oferă imagistică în timp real cu raze X. Este utilizată în evaluarea funcțională a organelor precum sistemul digestiv, în testele de înghițire și în unele proceduri intervenționale.

Radiografie bazată pe CT (Tomografie Computerizată)

Reprezintă transformarea imaginilor radiografice multiple în imagini secționale cu ajutorul calculatorului. Este frecvent utilizată în analiza detaliată a țesuturilor și în evaluarea tumorilor. Conține mai multă radiație decât radiografia tradițională.

Care sunt principalele utilizări medicale ale radiografiei?

Când se menționează radiografia, probabil primul lucru care vine în minte este „detectarea fracturilor și luxațiilor”. Într-adevăr, în domeniul ortopediei, radiografia este unul dintre standardele de aur datorită capacității sale de a vizualiza rapid starea oaselor din corp. Când mergeți la spital cu durere de încheietură, medicul poate solicita mai întâi o radiografie a zonei respective. Deoarece o eventuală fisură, fractură sau luxație poate fi ușor evidențiată cu ajutorul filmului radiografic. Dar radiografia nu este doar despre vizualizarea oaselor.

Afecțiuni osoase și articulare

• Detectarea fracturilor și fisurilor: În caz de cădere sau lovitură, integritatea osoasă este evaluată mai întâi prin radiografie.
• Evaluarea osteoporozei: Radiografia clasică, considerată strămoșul măsurătorilor densității osoase efectuate cu dispozitive speciale precum DEXA, este de asemenea utilă în observarea pierderilor osoase avansate.
• Afecțiuni articulare precum artrita: Îngustarea spațiului articular sau semnele de calcifiere pot indica procese inflamatorii sau degenerative care afectează o articulație.

Plămâni și căile respiratorii

• Infecții pulmonare: În suspiciunea de pneumonie sau tuberculoză, primul test solicitat este de obicei radiografia toracică.
• Formațiuni în țesutul pulmonar: În cazul existenței unei tumori sau a unui nodul, radiografia poate fi prima metodă de screening.
• Dimensiunea inimii: În unele afecțiuni cardiace, inima se mărește și acest lucru se poate observa prin mărirea umbrei cardiace pe radiografia toracică.

Structura dentară și maxilară

• Carii, tratamente de canal și probleme ale rădăcinilor dentare: Radiografiile intraorale pot oferi imagini detaliate ale rădăcinilor dentare.
• Structura osului maxilar, dinți incluși: Radiografia panoramică oferă stomatologilor un câmp vizual larg în acest sens.

Imagistica sânului (Mamografie)

• Diagnosticul precoce al cancerului de sân: Depunerile de calciu și formațiunile milimetrice din țesutul mamar pot fi detectate cu mamografia, care funcționează pe principiul radiografiei.

Alte organe și structuri

• Zona abdominală: În cazuri precum obstrucția intestinală, calculi renali sau biliari, o simplă radiografie abdominală poate ajuta la diagnostic.
• Structuri vasculare: Tehnicile speciale de radiografie cu substanță de contrast (angiografie) permit examinarea stenozelor și a anevrismelor vasculare.

Așa cum se poate observa, radiografia se remarcă mai ales prin practicitatea sa în situații de urgență. De asemenea, ajută medicii să ia decizii rapide în multe procese de boală. Desigur, nu este suficientă de una singură pentru fiecare afecțiune; poate fi necesar să fie completată cu metode suplimentare precum ecografia, RMN-ul sau tomografia. Totuși, când se spune „imagistică de prim pas”, de cele mai multe ori ne gândim la radiografie.

Cum se efectuează o radiografie?

Când mergeți la spital sau la un centru de imagistică, înainte de efectuarea radiografiei vi se solicită, de obicei, să vă scoateți obiectele metalice. Motivul este că metalele precum cataramele, ceasurile, colierele pot reflecta pe film sub formă de pete albe strălucitoare, afectând calitatea imaginii. De exemplu, dacă intrați în camera de radiografie cu o brățară strălucitoare la mână, claritatea osului încheieturii poate fi redusă.

Procesul de pregătire

• Dacă urmează să se efectueze o radiografie a abdomenului sau a sistemului digestiv, uneori vi se poate cere să fiți pe nemâncate sau să efectuați o curățare intestinală în prealabil. De exemplu, în cazul unei radiografii cu bariu, medicul dumneavoastră vă va administra o substanță de contrast pentru a vizualiza mai clar stomacul și intestinele.
• Dacă hainele nu conțin fermoare, nasturi sau alte părți metalice, este posibil să nu fie nevoie să purtați un halat special.

Poziționare

• În funcție de zona care urmează să fie radiografiată, vi se poate solicita să stați în picioare, așezat sau întins. De exemplu, în cazul unei radiografii toracice, de obicei vă sprijiniți pieptul de aparat stând în picioare, iar tehnicianul va spune „respirați profund, țineți-vă respirația” exact în momentul în care aparatul emite razele X.
• Când se investighează structuri osoase precum brațul, piciorul sau încheietura, uneori se pot realiza imagini din unghiuri diferite. Este ca și cum ați fotografia un obiect din mai multe perspective.

Tehnicianul se retrage în camera de control

• Când aparatul de radiografie este în funcțiune, tehnicianul se mută într-un spațiu protejat sau plumbat diferit de încăperea în care vă aflați. Acest lucru se datorează faptului că expunerea frecventă și intensă la raze X poate fi riscantă pentru personalul medical.
• În acest timp, vi se dau instrucțiuni scurte: „Nu vă mișcați” sau „Țineți-vă respirația”. Respectarea acestor comenzi este importantă pentru a obține o imagine clară.

Imagistică și durată

• Majoritatea radiografiilor durează doar câteva secunde. Totuși, pregătirea și obținerea poziției corecte pot dura mai mult.
• În sistemele digitale, se poate face o previzualizare imediată după scanare. Dacă este necesar, tehnicianul poate spune „Hai să mai facem una din lateral” și să solicite o imagine suplimentară.

Evaluarea rezultatelor

• Imaginea radiografică este examinată de un medic specialist în radiologie. Apoi, un raport este pregătit și trimis medicului curant sau direct dumneavoastră.
• În unele centre, imaginile sunt încărcate în format digital; astfel, le puteți partaja ușor cu alte spitale sau medici atunci când este necesar.

Ce tehnici de imagistică radiografică există?

Când se spune radiografie, de obicei ne gândim la clasica „radiografie pe film”. Totuși, în domeniul medical au fost dezvoltate diferite tehnologii de radiografie pentru diverse scopuri. Aceste tehnologii pot fi comparate cu modurile camerei unui telefon: mod normal, mod nocturn, mod portret… Toate folosesc același principiu de funcționare, dar servesc scopuri diferite.

Radiografie simplă (convențională)

• Este metoda cel mai frecvent utilizată în camerele de urgență sau în policlinici. Oferă o imagine bidimensională realizată dintr-un singur unghi. Este utilizată ca prim pas în detectarea fracturilor, bolilor pulmonare, problemelor dentare etc.

Tomografie computerizată (CT)

• De fapt, este tot o tehnică radiografică, dar aici sursa de raze X și detectorii se rotesc 360 de grade în jurul pacientului. Imaginile obținute pe secțiuni sunt transformate de software într-un set de date aproape tridimensional. Este utilizată, de exemplu, când este necesară examinarea diferitelor straturi ale creierului sau organelor interne.
• Furnizează mai multe detalii decât radiografia simplă, dar implică în mod firesc o doză mai mare de radiație.

Fluoroscopie

• În această tehnică, imaginea este obținută în timp real printr-un flux constant de raze X. Poate fi considerată o „transmisiune live”. De exemplu, în timpul examinării esofagului cu bariu, progresul bariului înghițit de pacient este urmărit pe monitor.
• Este folosită și pentru ghidajul medicului în proceduri precum endoscopia, inserarea cateterelor sau alte intervenții.

Mamografie

• Este o metodă utilizată pentru screeningul țesutului mamar la femei. Folosește o doză redusă de raze X și este standardul de aur pentru diagnosticarea precoce a cancerului de sân.

Radiografii dentare (panoramice, periapicale)

• Sunt cele mai utilizate tehnici în procesul de diagnostic al stomatologilor. Radiografia panoramică permite vizualizarea întregii mandibule și a tuturor dinților dintr-o singură imagine. Radiografia periapicală este realizată pentru a examina în detaliu unul sau câțiva dinți.

Densitometrie osoasă (DEXA)

• Este, de fapt, o versiune modernă a radiografiei clasice; măsoară densitatea osoasă cu ajutorul razelor X în doză mică. Este foarte importantă în diagnosticarea și monitorizarea osteoporozei (scăderea densității osoase).

Cum ar trebui să se pregătească pacienții înainte de o radiografie?

Când vă pregătiți pentru o radiografie, uneori nu este nevoie de măsuri speciale, dar alteori trebuie să respectați anumite instrucțiuni. Acest lucru depinde complet de zona care urmează să fie investigată și de tipul de scanare care urmează să fie efectuat.

Reguli generale

• Obiecte metalice: Obiecte precum ceasuri, coliere, cercei, haine cu fermoar, monede pot afecta imaginea radiografică. De aceea, este util să le scoateți înainte de scanare.
• Este indicat să purtați haine largi și confortabile. În special în radiografiile ortopedice, pentru o imagine clară, sunt preferate hainele subțiri și care nu se lipesc de corp.

Radiografii cu substanță de contrast (cu bariu sau iod)

• Dacă urmează o radiografie gastrică-intestinală cu bariu, este posibil să vi se solicite să fiți nemâncat câteva ore. Acest lucru previne amestecul bariului cu alte alimente din stomac.
• În investigații precum angiografia sau CT cu iod, se pot aplica unele teste sau medicamente preventive din cauza riscului de reacții alergice.

Sarcină

• Dacă sunteți însărcinată sau suspectați că ați putea fi, trebuie neapărat să informați personalul medical înainte de scanare.
• Deși în majoritatea radiografiilor, mai ales dacă nu este examinată zona abdominală, riscul este foarte scăzut, medicul poate totuși să evalueze alternative în funcție de sarcină.

Medicamente sau boli utilizate anterior

• În cazul problemelor renale, se face o evaluare atentă înaintea radiografiilor cu substanță de contrast, deoarece unele substanțe de contrast pot afecta funcția renală.
• Este important ca medicul să fie informat și în cazul bolilor tiroidiene sau ale altor hormoni.

Pregătire psihologică

• Unii pacienți pot avea teamă de spații închise sau dificultăți în reținerea respirației, mai ales la radiografiile toracice. Totuși, radiografia durează foarte puțin și nu implică un dispozitiv tubular îngust precum RMN-ul. De aceea, în general nu există motive de îngrijorare.

Ce părți ale corpului pot fi examinate prin radiografie?

Radiografia este o metodă flexibilă care poate examina multe regiuni ale corpului. O putem compara cu o cameră foto din viața de zi cu zi, care poate face atât fotografii panoramice, cât și de detaliu.

Sistemul osos (oase și articulații)

• Toate structurile osoase, de la craniu până la degetele de la picioare, pot fi examinate prin radiografie. Detectarea fracturilor, tulburările articulare, luxațiile sau semnele de calcifiere sunt cele mai frecvente motive de investigare.
• Problemele coloanei, precum hernia de disc, pot fi evaluate inițial prin radiografie, dar pentru diagnostic precis sunt adesea necesare metode suplimentare precum RMN-ul.

Regiunea toracică

• Plămâni: Boli respiratorii precum pneumonia, tuberculoza, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).
• Inima: Deși nu oferă detalii amănunțite, poate da o idee generală despre dimensiunea inimii. Vasele mari și dilatarea pereților inimii pot fi observate în linii mari pe radiografie.

Regiunea abdominală

• La pacienții cu dureri abdominale, obstrucțiile intestinale, acumulările de gaze, pietrele la rinichi sau la vezica biliară pot fi vizualizate prin radiografie.
• Pentru examinarea sistemului gastrointestinal, se utilizează radiografii cu bariu.

Dinți și maxilar

• Radiografie periapicală pentru evaluarea rădăcinii unui singur dinte și a osului maxilar.
• Radiografie panoramică pentru a vizualiza întreaga cavitate bucală, maxilarul și toți dinții dintr-o singură imagine.

Țesutul mamar

• Mamografia este foarte importantă pentru diagnosticarea precoce a cancerului mamar. Pot fi detectate mase sau calcificări în țesut.

Sistemul vascular

• Radiografia simplă nu este suficientă în acest domeniu, motiv pentru care se recurge la tehnici de angiografie care implică injectarea de substanțe de contrast. Vasele inimii sau ale creierului pot fi vizualizate în detaliu.

Cum ajută radiografia la diagnosticarea fracturilor?

Să presupunem că v-ați accidentat încheietura mâinii: umflare, învinețire și durere la mișcare… Este o fractură, o fisură sau doar o leziune a țesuturilor moi? În acest moment, intervenția radiografiei este ca și cum ați folosi o lanternă în întuneric pentru a vedea ce se întâmplă în jur.

Densitatea osoasă și contrastul tisular

• Razele X sunt în mare parte absorbite atunci când lovesc structuri dense precum oasele și apar ca zone albe pe film. Dacă există o discontinuitate la nivelul suprafeței osoase, o linie subțire sau o separare, această zonă apare întreruptă pe film.
• În majoritatea cazurilor, o fractură a încheieturii poate fi ușor detectată prin radiografii efectuate din două unghiuri diferite.

Importanța unghiurilor diferite

• O imagine obținută doar din față (AP) nu este întotdeauna suficientă; pentru a vedea complet fractura, este posibil să fie nevoie de imagini din lateral (lateral) sau din unghiuri oblice. De exemplu, în radiografia gleznei, realizarea a trei poziții diferite ajută la evitarea omiterii unei fracturi sau fisuri.

Determinarea tipului de fractură

• O simplă fisură (fisură) și o fractură complet separată necesită tratamente diferite. Prin radiografie se poate determina tipul de fractură (spirală, fragmentată, transversală etc.). Astfel se stabilește dacă este necesar ghips sau intervenție chirurgicală.
• La copii, se poate evalua prin radiografie dacă cartilajul de creștere a fost afectat sau nu.

Tulburări articulare și dislocări

• În articulații precum genunchiul, cotul, umărul, radiografia arată dacă un os a ieșit din cavitatea sa articulară normală. În cazurile de dislocare, suprafețele articulare nu se mai potrivesc complet și acest lucru este vizibil pe film.

Evaluarea vindecării și urmărirea

• În tratamentul fracturilor, controlul procesului de vindecare după imobilizare sau intervenție chirurgicală se face tot prin radiografie. Se verifică dacă linia de fractură începe să se sudeze și dacă poziția osului se menține corect.

Poate fi utilizată radiografia în tratamentul cancerului?

Când ne gândim la radiografie, ne vine în minte de obicei procesul de diagnosticare; totuși, razele X cu energie înaltă joacă un rol important și în tratamentul cancerului. În acest caz, metoda menționată este cunoscută sub numele de „radioterapie” sau „tratament prin iradiere”.

Logica de bază a radioterapiei

• Celulele canceroase se divid mai rapid și sunt mai instabile genetic decât celulele sănătoase. Radiațiile în doze mari afectează ADN-ul acestor celule cu diviziune rapidă, împiedicându-le să se înmulțească sau distrugându-le direct.
• Și celulele sănătoase pot fi afectate, însă acestea sunt mai eficiente în procesul de auto-reparare comparativ cu cele canceroase. Medicii planifică doza astfel încât să vizeze cât mai precis tumora.

Cum se aplică?

• Aplicare externă (radioterapie externă): Se utilizează acceleratoare liniare, iar razele X sunt direcționate din exteriorul corpului către zona tumorală identificată.
• Uneori se utilizează aplicarea internă (brahiterapie). În acest caz, sursa radioactivă este plasată în interiorul sau în apropierea tumorii.

În ce tipuri de cancer se utilizează?

• Radioterapia poate face parte din protocolul de tratament pentru numeroase tipuri de tumori, precum cele de sân, prostată, plămâni, creier, cap și gât.
• În unele cazuri, se aplică înainte de operație pentru a micșora tumora sau după operație pentru a distruge celulele rămase.

Efecte secundare și măsuri

• În timpul tratamentului, pacientul poate prezenta reacții adverse precum roșeață a pielii, oboseală, greață. Acestea sunt de obicei temporare.
• Echipa de oncologie care aplică tratamentul face o planificare detaliată pentru confortul pacientului și protejarea țesuturilor sănătoase.

Întrebări frecvente

Radiografia arată totul?

Nu, radiografia nu arată totul. Este foarte eficientă în evidențierea fracturilor osoase, unor afecțiuni pulmonare și problemelor dentare. Însă este insuficientă pentru a arăta detaliat țesuturile moi precum mușchii și ligamentele, sau stadiile incipiente ale unor boli. În aceste cazuri, medicul dumneavoastră poate solicita investigații suplimentare precum RMN sau ecografie.

Care este diferența între RMN și radiografie?

Diferența fundamentală constă în faptul că radiografia folosește raze X (radiație), în timp ce RMN-ul utilizează magneți puternici și unde radio; RMN-ul nu implică radiații. Radiografia evidențiază bine oasele, în timp ce RMN-ul analizează mult mai detaliat țesuturile moi precum creierul, măduva spinării și articulațiile. Astfel, metodele sunt alese în funcție de situația clinică.

Cât timp rămâne radiația în corp după o radiografie?

Raze X utilizate în timpul unei radiografii nu rămân în organism și nu se acumulează. Odată încheiată scanarea, nu mai există raze X în corpul dumneavoastră, deci nu există un proces de „eliminare”. Nu emiteți radiații și puteți reveni imediat la activitățile zilnice.

Cât durează o radiografie?

O radiografie standard, cum ar fi cea toracică sau a mâinii, durează de obicei foarte puțin. Împreună cu pregătirea și poziționarea, întregul proces durează de regulă între 5 și 10 minute. Anumite radiografii speciale cu substanță de contrast pot dura puțin mai mult.

Se poate vedea o inflamație la radiografie?

Radiografia poate indica indirect unele tipuri de inflamații. De exemplu, în cazul osteomielitei pot apărea modificări la nivelul osului, iar în pneumonia (inflamația pulmonară), pot fi vizibile anumite semne la nivelul plămânilor. Totuși, pentru inflamațiile directe ale țesuturilor moi sau articulațiilor, radiografia poate fi insuficientă.

Radiografia provoacă durere?

Nu, radiografia este o procedură complet nedureroasă. În timpul trecerii razelor X prin corp, nu simțiți niciun disconfort. Doar dacă zona este deja dureroasă, statul nemișcat pentru scurt timp poate fi ușor inconfortabil.

Trebuie să fiu pe stomacul gol pentru radiografie?

Pentru majoritatea radiografiilor standard nu este necesar să fiți pe stomacul gol și nu este nevoie de o pregătire specială; pot fi efectuate și după masă. Totuși, pentru radiografiile speciale cu substanță de contrast ale sistemului digestiv, medicul poate solicita să nu mâncați înainte. Această informație vă este oferită la programare.

Poate radiografia să detecteze cancerul?

Radiografia poate ridica suspiciuni privind unele tipuri de cancer; de exemplu, o pată în plămâni sau o formațiune osoasă pot fi vizibile. Însă, în general, radiografia nu este suficientă pentru un diagnostic sigur de cancer. În astfel de cazuri, medicul va solicita investigații suplimentare precum CT, RMN sau biopsie.

Ce trebuie făcut după o radiografie?

După o radiografie standard, nu este necesar să faceți nimic special și vă puteți relua activitățile obișnuite imediat. Dacă s-a folosit o substanță de contrast, medicul vă poate recomanda să consumați multă apă pentru a elimina mai rapid substanța din corp. Nu uitați să discutați rezultatele cu medicul dumneavoastră.