Ce este tendinita calcifică? Simptomele și tratamentul ei

Tendinita calcifică este o afecțiune care apare prin depunerea cristalelor de calciu (hidroxiapatită) în interiorul tendoanelor manșetei rotatorii care pun în mișcare articulația umărului și care provoacă dureri severe de umăr. Deși în limbaj popular este cunoscută în mod eronat drept „artroză a umărului”, în realitate nu este vorba de o modificare a structurii osoase, ci de un proces chimic de acumulare la nivelul țesuturilor moi. Această situație patologică, din cauza presiunii ridicate și a inflamației intense formate în interiorul tendonului, duce la dureri ascuțite care trezesc pacientul din somn, mai ales noaptea, și la o limitare severă a mobilității. Apărând de obicei la persoane active cu vârste cuprinse între 40 și 60 de ani, această afecțiune este o problemă mecanică ce poate fi tratată fără a lăsa leziuni permanente, printr-un diagnostic corect și metode intervenționale moderne.

Ce este tendinita calcifică și este același lucru cu artroza umărului?

Să începem prin a corecta cea mai frecventă greșeală. Pacienții noștri vin de obicei cu radiografia în mână și spun: „Domnule doctor, mi s-a spus că am artroză la umăr”. Însă, în lumea medicală, „artroza” (osteoartrita) și „tendinita calcifică” sunt două afecțiuni complet diferite. Artroza este un proces legat de vârstă, care apare în timp, prin uzura și deteriorarea cartilajului articular și prin frecarea oaselor între ele. Este, într-un fel, ca o ruginire a articulației.

Tendinita calcifică, în schimb, este o afecțiune mult mai diferită și mai dramatică. Aici nu există o problemă la nivelul oaselor sau al cartilajului. Problema se află în interiorul tendoanelor, adică al „cordoanelor”, ale grupului muscular numit „manșeta rotatorie”, care permite ridicarea brațului. Dintr-un motiv necunoscut, organismul începe să depoziteze cristale de calciu în interiorul acestor tendoane. Vă puteți imagina acest lucru ca pe o pietricică ascuțită intrată în căptușeala pantofului. Sau, pentru o comparație mai exactă, ca pe un coș format în interiorul tendonului, plin cu o substanță de consistența pastei de dinți. Această acumulare creează o presiune mecanică și provoacă o inflamație chimică foarte intensă. Aceasta este sursa durerii insuportabile pe care o resimțiți. În timp ce artroza apare lent, de-a lungul anilor, tendinita calcifică vă poate trezi brusc într-o dimineață, ca și cum cineva v-ar fi înfipt un cuțit în umăr.

De ce apare tendinita calcifică și cine este expus riscului?

Cel mai onest moment al medicinei este atunci când spune: „nu știm cauza exactă”. Cauza precisă a tendinitei calcifice rămâne încă un mister. Nu există un singur răspuns la întrebarea „de ce eu?”, dar avem indicii puternice. Această afecțiune nu apare în urma unui traumatism; nu este direct legată de o cădere sau o lovitură. Procesul începe cu o deteriorare a structurii biologice a tendonului.

Unele zone ale tendoanelor noastre sunt relativ „sărace” în ceea ce privește circulația sanguină. Noi le numim „zone critice”. Odată cu înaintarea în vârstă sau din cauza unei predispoziții genetice, cantitatea de oxigen care ajunge în aceste zone scade. Celulele tendonului rămase fără oxigen intră în stres și dezvoltă un mecanism ciudat de apărare, începând să producă calciu.

Când analizăm factorii de risc, observăm că anumite grupuri sunt mai afectate. În mod surprinzător, această afecțiune nu este specifică persoanelor foarte în vârstă, ci celor de vârstă medie, active.

Persoanele din grupul de risc sunt:

• Persoanele cu vârste între 40 și 60 de ani
• Femeile
• Persoanele care lucrează la birou
• Cei cu un stil de viață sedentar
• Pacienții cu diabet
• Persoanele cu afecțiuni tiroidiene

În special diabetul și tulburările glandei tiroide (hipotiroidismul) modifică echilibrul metabolic al organismului și creează un teren favorabil pentru depunerile de calciu. De asemenea, factorii genetici joacă un rol important; dacă există plângeri similare în familie, este posibil ca și tendoanele dumneavoastră să fie predispuse la această problemă.

Din ce etape este formată boala și cum evoluează tendinita calcifică?

Această boală nu este statică, adică depozitul de calciu din umăr nu rămâne pur și simplu acolo. Tendinita calcifică evoluează sub forma unui ciclu dinamic, cu un început și un sfârșit. Caracterul durerii resimțite de pacienți se schimbă în funcție de aceste etape. Uneori simțiți o durere ușoară, alteori o durere atât de intensă încât ajungeți la camera de gardă – toate acestea se explică prin aceste etape.

Boala trece, în principal, prin următoarele faze:

• Perioada pre-calcifică:

La nivelul țesutului tendonului încep modificări celulare. Nu există încă o calcificare propriu-zisă, ci doar se creează terenul. Această perioadă este de obicei silențioasă, fără durere.

• Perioada de acumulare (formare):

Cristalele de calciu încep să se depună în interiorul tendonului. În această fază, calciul acumulat este dur, cu consistența prafului de cretă. Pacientul poate simți o durere surdă care se accentuează la mișcare. Poate apărea o senzație de „agățare” sau „pocnire” la ridicarea brațului. Totuși, această durere este de obicei suportabilă.

• Perioada de resorbție:

Aici este momentul critic. După un timp, organismul observă depozitul de calciu și decide că „nu ar trebui să fie acolo”, încercând să îl elimine. Zona este intens vascularizată și sunt trimise enzime care dizolvă calciul. În acest proces, calciul dur se înmoaie și capătă consistența pastei de dinți. Sună ca o vindecare, nu-i așa? Da, organismul încearcă să se vindece, dar acest proces este extrem de dureros. Substanțele chimice eliberate în timpul dizolvării calciului și presiunea crescută din interiorul tendonului creează un efect asemănător unei erupții vulcanice în umăr. Perioada descrisă de pacienți ca „m-am trezit din somn plângând de durere”, cea mai intensă durere din viața lor, este de fapt etapa în care organismul încearcă să curețe calciul.

• Perioada de vindecare (post-calcifică):

După eliminarea calciului, tendonul se repară, iar durerile dispar treptat.

Ce simptome ale tendinitei calcifice resimt pacienții?

Deși simptomele diferă de la o persoană la alta, poveștile pacienților care ni se adresează sunt aproape identice. Cea mai evidentă plângere este, după cum vă puteți imagina, durerea. Dar nu este o simplă durere de oboseală.

Simptomele frecvente sunt:

• Durere severă de umăr apărută brusc
• Durere care trezește pacientul din somn noaptea
• Imposibilitatea de a dormi pe partea dureroasă
• Dificultăți la ridicarea brațului lateral
• Dificultăți la pieptănat
• Imposibilitatea de a închide sutienul
• Dificultăți la îmbrăcarea unei jachete
• Durere care iradiază de la umăr spre braț

Durerea nocturnă este deosebit de caracteristică. Când pacientul se întinde în pat, presiunea din interiorul umărului se modifică și apare o durere pulsatilă pe parcursul nopții. Această situație poate duce la oboseală cronică și la o stare depresivă. În plus, evitarea folosirii brațului din cauza durerii poate duce în timp la retracția capsulei umărului și la apariția unei afecțiuni secundare numite „umăr înghețat”, ceea ce complică și mai mult situația.

Cum se stabilește diagnosticul de tendinită calcifică și ce metode sunt utilizate?

Stabilirea diagnosticului este, în zilele noastre, destul de simplă datorită tehnologiei moderne. Un examen clinic atent și relatarea pacientului ne orientează deja în mare măsură. Totuși, pentru un diagnostic cert și pentru planificarea tratamentului, este necesar să vedem interiorul tendonului prin metode imagistice.

Metodele utilizate în diagnostic sunt:

• Radiografia
• Ultrasonografia
• RMN (Rezonanță Magnetică)

Radiografia: este primul pas. Evidențiază structurile osoase și depozitul de calciu. Calciul apare clar pe radiografie ca o pată albă, asemănătoare osului. Ne arată localizarea calciului, dar nu oferă informații despre consistența acestuia.

RMN-ul: arată calitatea generală a tendonului, existența unor rupturi și prezența edemului. Totuși, uneori poate fi insuficient pentru a evidenția în detaliu structura calciului.

Ultrasonografia: ca Radiolog Intervenționist, acesta este dispozitivul pe care îl consider cel mai valoros în diagnostic. Cu ajutorul ecografiei, nu doar că văd calciul, ci pot observa în timp real dacă este dur sau moale, unde este localizat în tendon și dacă există lichid în jurul lui, ca într-un videoclip live. De asemenea, în timpul tratamentului, ecografia este singurul ghid care îmi arată exact unde să ajung cu acul. Dacă radiografia este o fotografie, ecografia este o transmisiune în direct.

Sunt suficiente medicamentele și fizioterapia în tratament?

Prin natura bolii, chiar dacă nu facem nimic, organismul va curăța acel calciu în luni sau chiar ani. Problema este că nu este posibil să trăiești luni întregi cu o durere atât de intensă. De aceea, inițial încercăm metode mai simple.

Opțiunile de tratament conservator sunt:

• Medicamente analgezice
• Medicamente antiinflamatoare
• Repaus al umărului
• Aplicarea de gheață
• Exerciții de fizioterapie

Scopul acestor metode este de a „gestiona” durerea. Ele nu elimină calciul, ci doar încearcă să suprime inflamația creată de organism. Unii pacienți se simt mai bine în această perioadă. Însă, dacă calcificarea este mare și există acea presiune intensă din faza de resorbție, medicamentele sunt adesea insuficiente. Dacă pacientul nu poate dormi noaptea în ciuda consumului de analgezice, nu mai are sens să aștepte.

Este ESWT (terapia cu unde de șoc) o metodă eficientă?

În cazurile în care medicamentele nu dau rezultate, una dintre opțiunile non-chirurgicale este ESWT. Această procedură este o adaptare pentru umăr a tehnologiei undelor sonore utilizate pentru spargerea calculilor renali. Undele de șoc aplicate prin piele urmăresc fragmentarea calciului din tendon și stimularea mecanismelor de vindecare ale organismului.

Câteva caracteristici ale ESWT sunt:

• Nu necesită anestezie
• Integritatea pielii nu este afectată
• Se aplică în mai multe ședințe
• Poate fi dureroasă în timpul procedurii

ESWT nu îndepărtează fizic calciul, ci doar îl „dispersează”, lăsând organismul să îl resoarbă. Rata de succes este variabilă. La unii pacienți rezultatele sunt foarte bune, în timp ce în calcificările dure efectul poate fi limitat. De asemenea, procesul de vindecare poate dura săptămâni.

Ce este radiologia intervențională și tratamentul prin barbotaj?

Ajungem acum la punctul cel mai important. În medicina modernă, metodele „minim invazive”, care oferă un efect maxim cu un impact minim asupra organismului, sunt esențiale. Printre acestea, Lavajul (Barbotajul) ghidat ecografic este una dintre cele mai eficiente alternative la chirurgie în tratamentul tendinitei calcifice și este metoda pe care o prefer în mod special în practica mea clinică.

În cea mai simplă explicație, barbotajul presupune extragerea, prin spălare cu ace speciale, a acelei substanțe dureroase, sub presiune, de consistența pastei de dinți, din interiorul tendonului umărului. Cu alte cuvinte, eliminăm fizic problema, direct de la sursă.

Logica metodei este următoarea: calciul pe care organismul încearcă să îl dizolve în luni de zile este îndepărtat de noi în câteva minute. În momentul în care calciul este evacuat, presiunea din interiorul tendonului scade brusc, iar durerea se reduce dramatic. Și toate acestea se fac fără bisturiu, fără incizii și fără suturi.

Cum se desfășoară pas cu pas procedura de barbotaj?

Pacienții mei devin adesea puțin tensionați când aud cuvântul „ac”. Însă, odată ce înțeleg procedura, își dau seama cât de confortabilă este. Intervenția nu se face în sala de operație, ci în cabinet, sub ghidaj ecografic. Nu este necesară internarea.

Pașii procedurii sunt:

• Pacientul se întinde pe spate
• Zona umărului este dezinfectată
• Zona de intrare a acului este anesteziată
• Calciul este localizat cu ajutorul ecografului
• Acul este introdus în depozitul de calciu
• Se realizează spălarea cu soluție salină
• Calciul este aspirat
• Se administrează un medicament terapeutic

Mai detaliat, mai întâi anesteziem pielea cu ace foarte fine. Astfel, nu simțiți durere în timpul procedurii, ci doar o ușoară senzație de atingere. Apoi, urmărind ecranul ecografului (ca într-un joc video în care țintiți exact obiectivul), poziționăm acul cu precizie milimetrică în centrul depozitului de calciu.

După poziționarea acului, injectăm soluție salină sterilă și apoi aspirăm. Această mișcare de „împingere-aspirare” agită și fragmentează calciul din interior, facilitând aspirarea lui în seringă. Puteți vedea atât pe ecran, cât și în seringă, lichidul albicios, tulbure, plin de calciu. Continuăm această spălare până când lichidul aspirat devine limpede, adică până la golirea completă a depozitului. La final, pentru a reduce rapid inflamația locală și a asigura confortul post-procedură, injectăm o cantitate mică de medicație în teaca tendonului și încheiem procedura. Atât. Întregul proces durează aproximativ 15–20 de minute și este extrem de sigur.

Care sunt avantajele metodei de barbotaj?

De ce recomandăm atât de mult această metodă? Pentru că nivelul de confort și viteza de recuperare oferite pacientului sunt incomparabile cu alte opțiuni.

Principalele avantaje ale barbotajului sunt:

• Este o soluție fără intervenție chirurgicală
• Nu necesită incizii sau suturi
• Se efectuează cu anestezie locală
• Durata procedurii este foarte scurtă
• Pacientul poate pleca imediat acasă
• Durerea scade rapid
• Efectele secundare sunt minime
• Costul este mai redus comparativ cu chirurgia

Cel mai mare avantaj este „rapiditatea”. În timp ce în ESWT sau tratamentul medicamentos trebuie să așteptați vindecarea, în barbotaj se realizează o curățare mecanică, iar ameliorarea apare foarte repede. Mulți dintre pacienții mei îmi spun, chiar în seara procedurii sau imediat după, „după luni de zile, am dormit pentru prima dată fără întreruperi”. În plus, deoarece procedura este ghidată ecografic, riscul ca acul să ajungă într-un loc greșit este extrem de redus. Noi numim acest lucru „tratament de precizie”.

Când este necesară intervenția chirurgicală în tendinita calcifică?

Având în vedere progresul metodelor intervenționale, numărul pacienților care necesită chirurgie a scăzut semnificativ. Totuși, în anumite situații, operația poate deveni inevitabilă.

Chirurgia este luată în considerare în următoarele cazuri:

• Dacă barbotajul nu dă rezultate
• Dacă calcificarea este foarte dură
• Dacă există o ruptură de tendon asociată
• Dacă durerea persistă mai mult de 6 luni
• Dacă calitatea vieții este sever afectată

Dacă depozitul de calciu s-a întărit ca piatra și nu poate fi fragmentat și extras cu acul, se ia în calcul chirurgia artroscopică (operație minim invazivă). În cadrul intervenției, se introduce o cameră în umăr, iar calcificarea este răzuită și îndepărtată. Este o metodă eficientă, dar perioada de recuperare este mai lungă, este necesară purtarea unei orteze și un program mai intens de fizioterapie. De aceea, chirurgia rămâne întotdeauna „ultima opțiune”. Scopul nostru este să rezolvăm problema fără a ajunge pe masa de operație.

Cum este procesul de recuperare după tratament?

După procedura de barbotaj, vă puteți relua viața obișnuită, dar există câteva reguli simple. Chiar dacă umărul a fost „curățat”, procesul de vindecare continuă.

Recomandările post-procedură sunt:

• Evitarea suprasolicitării brațului în primele 2 zile
• Evitarea ridicării de greutăți
• Aplicarea de gheață
• Utilizarea de analgezice simple
• Evitarea mișcărilor bruște

În primele zile, după ce efectul anesteziei dispare, poate apărea o ușoară durere, ceea ce este absolut normal. De obicei, în decurs de o săptămână se obține o ameliorare completă. Refacerea totală a tendonului și recâștigarea forței inițiale pot dura câteva săptămâni. În această perioadă, efectuarea exercițiilor simple de recuperare pe care vi le recomandăm este esențială pentru sănătatea umărului dumneavoastră.