Ce este Cateterul și la ce Folosește?

Kateterul este un tub medical subțire și flexibil care se introduce în cavități ale corpului, în vase de sânge sau în sisteme canaliculare pentru a administra lichide, a evacua fluide sau în scopuri de diagnostic și tratament. În medicină este utilizat într-o gamă largă de aplicații precum deschiderea unei linii venoase, drenaj urinar, administrarea de medicamente și proceduri de diagnostic.

Cateterele intravenoase sunt preferate pentru tratamente medicamentoase, înlocuirea fluidelor, aplicarea chimioterapiei sau hemodializă. Sondajele urinare permit golirea vezicii urinare. În radiologia intervențională, cateterele sunt utilizate ca ghid în procedurile intravasculare.

Procedura de inserție a cateterului se efectuează în condiții sterile și cu tehnica adecvată. Înainte de procedură, zona este curățată cu soluții antiseptice și se poate aplica anestezie locală sau generală.

Deoarece în timpul utilizării cateterului pot apărea complicații precum infecții, obstrucții sau deplasarea cateterului, este importantă întreținerea și monitorizarea regulată. O indicație adecvată, selecția corectă a materialului și aplicarea de către personal experimentat sporesc succesul tratamentului.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ
Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională

Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.

CV Premii Recenzii

CV Articole

Premii Recenzii

Ce este un cateter?

Cateterul este un tub subțire și flexibil introdus în cavitățile corpului, în sistemul vascular sau în organe pentru a administra lichide, a evacua fluide sau pentru a efectua proceduri medicale. Cateterele sunt utilizate pe scară largă în multe domenii medicale precum drenajul urinar, administrarea intravenoasă de medicamente sau angiografie. Durata și tipul utilizării se stabilesc în funcție de starea pacientului și scopul tratamentului.

Ce tipuri de catetere există?

Cateterul este un tub subțire și flexibil utilizat pentru a administra sau evacua lichide ori pentru a efectua proceduri medicale. În funcție de scopul utilizării și regiunea aplicată, există mai multe tipuri de catetere:

• Cateter urinar (Cateter urinar): Se introduce în vezică pentru a evacua urina; cel mai comun tip este cateterul Foley.
• Cateter venos central (CVC): Se introduce în venele mari pentru a administra medicamente, fluide și nutriție; este potrivit pentru utilizare pe termen lung.
• Cateter venos periferic (PVC): Se utilizează pentru administrarea pe termen scurt de fluide și medicamente în venele de la braț sau dosul mâinii.
• Cateter pentru dializă peritoneală: Se introduce în cavitatea abdominală în caz de insuficiență renală pentru a permite trecerea lichidului de dializă.
• Cateter de diagnostic: Se utilizează pentru a accesa vasele de sânge pentru proceduri precum angiografie sau angioplastie cu balon.
• Cateter epidural: Se introduce în jurul măduvei spinării pentru controlul durerii; este folosit de obicei în timpul nașterii sau postoperator.
• Cateter suprapubian: Se introduce direct în vezică prin peretele abdominal; este preferat în cazurile ce necesită drenaj urinar de lungă durată.
• Cateter de alimentare (feeding): Se introduce în stomac sau intestinul subțire pentru a furniza nutrienți (de exemplu, cateter nazogastric sau gastrostomie).

Tipul de cateter se determină în funcție de starea clinică a pacientului și de necesitatea terapeutică.

Tipuri de catetere utilizate în radiologia intervențională

Scop terapeutic

• Catetere temporare
• Catetere PIC
• Catetere Port (utilizate pentru chimioterapie la pacienții oncologici)
• Catetere tunelizate permanente
• Catetere de drenaj (abcese, stricturi ale canalelor renale și biliare)
• Catetere de perfuzie (pentru dizolvarea cheagurilor)

Scop diagnostic

• Microcatetere (1.2-2.9F)
• Macrocaterere (4-5F, Vert, Cobra, SIM…)

Ce tipuri de catetere se utilizează pentru dializă?

Cateterele utilizate pentru dializă sunt de importanță vitală pentru pacienții ale căror funcții renale nu mai sunt eficiente. Există două tipuri principale de astfel de catetere:

Catetere netunelizate:

• Sunt preferate în situațiile ce necesită dializă de urgență.
• Sunt potrivite pentru utilizare pe termen scurt.
• Se introduc direct în venele centrale precum vena jugulară internă, subclavie sau femurală.
• Au un risc ridicat de complicații mecanice și infecții.

Catetere tunelizate:

• Sunt concepute pentru utilizare pe termen lung.
• Se introduc chirurgical prin crearea unui tunel subcutanat.
• Au un risc de infecție mai scăzut comparativ cu cele netunelizate.
• Prezintă un manșon sub piele care fixează cateterul și acționează ca barieră împotriva infecțiilor.

Cateterele netunelizate sunt de obicei plasate la pat, în condiții sterile, în spital. În timpul acestei proceduri se folosesc tehnici imagistice pentru a asigura poziționarea corectă a cateterului. Acest tip de cateter are două lumi care permit intrarea și ieșirea sângelui în timpul dializei. Cateterele tunelizate implică un proces de inserție mai complex. Prin crearea tunelului subcutanat se reduce riscul de infecție și aceste catetere sunt concepute pentru a fi utilizate pe perioade mai lungi. Datorită celor două lumi, asigură un flux sanguin eficient în timpul ședințelor de dializă. Această structură este ideală mai ales pentru pacienții care așteaptă maturarea fistulei arteriovenoase. Ambele tipuri de catetere cresc eficiența tratamentului prin dializă și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților.

WhatsApp 24/7
Apasă Aici!

Apasă aici pentru suport WhatsApp 24/7!

Δ

*Vă recomandăm să completați toate câmpurile pentru a primi cel mai bun răspuns posibil.

Catetere Pigtail pentru drenaj

Cateterele pigtail sunt instrumente importante utilizate pe scară largă în domeniul medical. Acest tip de cateter este preferat în special pentru drenarea acumulărilor de lichid sau aer datorită capătului său curbat. Este conceput pentru a preveni complicațiile care pot apărea după intervenții chirurgicale. Este utilizat pentru a proteja funcțiile pulmonare și a reduce riscul de infecție. Este eficient în special în situații precum revărsat pleural, hemotorax și pneumotorax. Deoarece sunt mai puțin invazive, aceste catetere provoacă mai puțină durere pacienților și accelerează procesul de vindecare.

Principalele situații în care sunt utilizate cateterele pigtail:

• Revărsat pleural
• Hemotorax
• Pneumotorax
• Abcese

Inserția cateterului se realizează sub ghidaj ecografic. Această metodă asigură o poziționare corectă a cateterului și minimizează efectele secundare. După plasare, cateterele sunt conectate la sistemele de drenaj, permițând evacuarea continuă sau intermitentă a lichidelor. Datorită structurii sale mici și flexibile, provoacă mai puține leziuni tisulare. Rezultă în durate mai scurte de spitalizare și mai puține complicații. Cateterele pigtail sunt ideale în special pentru afecțiuni precum revărsatele parapneumonice și empiemul.

Totuși, utilizarea acestor catetere implică și anumite riscuri. Ele pot să nu fie adecvate pentru drenajul lichidelor vâscoase sau coagulatelor. Pot apărea complicații precum infecții, deplasarea cateterului sau obstrucția acestuia. Cu toate acestea, aceste riscuri sunt reduse la minimum prin tehnici de inserție adecvate și monitorizare constantă.

Cum se introduce un cateter?

Introducerea cateterului în organism este un proces atent planificat și aplicat. Pentru fiecare tip de cateter, procedura diferă ușor:

Catetere de dializă netunelizate:

• Se accesează o venă mare sub ghidaj ecografic.
• Cateterul este introdus în venă și fixat.
• Se conectează la aparatul de dializă.

Catetere de dializă tunelizate:

• Cateterul este tunelizat sub piele din zona gâtului sau pieptului.
• Punctul de ieșire este ajustat astfel încât să fie aproape de claviculă.
• Poziția cateterului este ajustată prin fluoroscopie și este fixat cu un manșon.

Catetere de diagnostic pentru angiografie:

• Se începe cu tehnica Seldinger dintr-o arteră periferică.
• Un fir ghid este introdus în arteră, apoi cateterul este avansat pe acest fir.
• Cateterul este avansat în sistemul vascular cu ajutorul fluoroscopiei.

Catetere Pigtail:

• Se introduc percutanat folosind tehnica Seldinger.
• După introducerea firului ghid în zona țintă, cateterul este trecut peste acesta.

Pe parcursul acestor procese, se respectă condițiile de sterilizare și se iau măsuri pentru a reduce riscul de infecție. Fiecare tip de cateter are un scop specific, iar tehnicile de inserție sunt personalizate în funcție de acesta. Poziționarea corectă a cateterului în organism este vitală atât pentru eficiența tratamentului, cât și pentru siguranța pacientului. Aceste proceduri sunt efectuate de profesioniști medicali cu experiență, iar confortul pacientului este prioritar în fiecare etapă.

Contactează-l acum pe Prof. Dr. Özgür Kılıçkesmez pentru informații detaliate și pentru a programa o consultație!

Contact prin Whatsapp

Care sunt riscurile și complicațiile utilizării cateterelor?

Utilizarea cateterelor poate implica diverse riscuri și complicații. Cateterele utilizate atât pentru dializă, cât și în scopuri de diagnostic comportă un risc de infecție. Infecțiile legate de cateterele de dializă pot cauza probleme grave de sănătate, precum sepsisul. În plus, cateterele de dializă tunelizate pot fi afectate de infecții la locul de ieșire și de-a lungul tunelului. Un alt risc important asociat cateterelor este tromboza. Formarea unei teci de fibrină și cheagurile de sânge din interior pot afecta funcționarea cateterului, ducând la un flux insuficient pentru dializă. Aceste situații necesită, de obicei, tratament anticoagulant sau înlocuirea cateterului.

Complicații mecanice:

• Inserția incorectă a cateterului
• Îndoirea cateterului
• Dificultăți la inserție
• Stenoză venoasă centrală

Cateterele pot, de asemenea, provoca complicații mecanice. Inserția greșită sau îndoirea cateterului îngreunează procesul de tratament și poate duce uneori la probleme grave de sănătate. Stenoza venoasă centrală asociată cateterului se poate manifesta prin umflături la nivelul brațelor sau feței. Cateterele de diagnostic pot provoca sângerări și hematoame atunci când sunt introduse în vase mari. Leziunile arteriale pot avea consecințe grave ce necesită intervenție imediată. Nefropatia indusă de substanța de contrast este frecventă la pacienții cu afecțiuni renale. Evenimentele tromboembolice pot duce la accident vascular cerebral sau ischemie periferică. Cateterele pigtail, în utilizare pe termen lung, prezintă risc de infecție, iar dacă sunt plasate incorect, pot perfora organe sau vase de sânge. O astfel de perforație poate duce la complicații grave precum pneumotorax sau peritonită. Deplasarea cateterelor din poziția inițială sau migrarea acestora poate duce la un drenaj inadecvat și poate necesita repoziționare.

Ce sunt cateterele de diagnostic?

Cateterele de diagnostic sunt instrumente de bază în tehnicile de imagistică precum angiografia. Aceste tipuri de catetere sunt utilizate în special pentru a detecta anomalii în sistemul vascular. Datorită structurii lor lungi, subțiri și flexibile, medicii pot avansa cu ușurință prin vasele de sânge. Cu capacități avansate de navigare, aceste catetere pot ajunge până la cele mai fine ramuri ale vaselor. Ele joacă un rol esențial în identificarea problemelor precum ocluzii, anevrisme sau stenoze în sistemul vascular.

Substanța de contrast injectată prin catetere permite vizualizarea clară a vaselor și organelor sub raze X. Datorită acestor imagini detaliate, medicii pot observa mai clar zonele afectate. Mecanismele precise de control permit ghidarea cateterului către regiunea dorită fără a provoca leziuni. Această caracteristică este deosebit de importantă în examinarea tulburărilor vasculare din inimă, creier și arterele periferice.

Printre avantajele utilizării cateterelor de diagnostic se numără:

• Determină stenozele și obstrucțiile din vase
• Realizează o hartă detaliată a structurii vasculare
• Ghidează metodele de tratament precum stenturile

Întrebări frecvente

În ce tipuri de situații se utilizează cateterele?

Cateterele sunt utilizate în diverse afecțiuni medicale; în cadrul Serviciului Național de Sănătate (NHS) din Regatul Unit, aproximativ 12,9% dintre pacienți folosesc cateter urinar, această rată crescând la 15,7% în rândul bărbaților, iar în spitale, utilizarea cateterelor ajunge până la 76,6% în unitățile de terapie intensivă. În SUA, utilizarea cateterului urinar în camerele de urgență a scăzut de la 3,1% în 2002-2003 la 1,6% în 2018-2019, iar în 53,9% dintre cazuri, cateterizările nu aveau indicații adecvate. Majoritatea celor care folosesc catetere pe termen lung sunt bărbați (59,6%) și au peste 70 de ani (71,2%), dintre care 60,8% folosesc cateter uretral. Principalele motive de utilizare sunt hiperplazia benignă de prostată (63,9%) și strictura uretrală (16,8%). În spitalele din Japonia, utilizarea cateterului urinar permanent în afara secțiilor de terapie intensivă este de aproximativ 13%, iar incidența infecțiilor tractului urinar asociate cateterului este de 9,86 la 1.000 de zile-cateter.

Cum se efectuează procedura de inserție a cateterului?

Inserția cateterului este o procedură medicală comună necesară la 15–25% dintre pacienții internați anual în spitalele din Regatul Unit. Totuși, 19–40% dintre aceste proceduri sunt efectuate inutil, ceea ce crește riscul de infecții urinare asociate cateterului (CAUTI). În mediul spitalicesc, 80% dintre infecțiile urinare asociate îngrijirii medicale sunt cauzate de catetere, reprezentând 43–56% din infecțiile nosocomiale. Rata de utilizare a cateterului variază în funcție de locație; de exemplu, în 66 de spitale europene se raportează o rată de 17,5%, iar în 183 de spitale din SUA, 23,6%. În unitățile de terapie intensivă, această rată poate ajunge la 76,6%. Durata menținerii cateterului crește riscul de infecție; în fiecare zi, riscul de bacteriemie crește cu aproximativ 5%, iar în ziua 30, prezența bacteriilor în culturile urinare devine aproape universală. Pentru a reduce aceste riscuri, ghidurile bazate pe dovezi recomandă utilizarea cateterului doar cu indicație clară și îndepărtarea sa imediată atunci când nu mai este necesar. Totuși, respectarea acestor ghiduri este scăzută; studiile arată că doar 53% dintre utilizările cateterului sunt documentate în fișele medicale, iar doar 12% dintre procedurile de inserție sunt înregistrate. Creșterea conformității cu ghidurile și documentarea corectă sunt pași critici pentru reducerea CAUTI și a complicațiilor aferente.

Cum trebuie întreținut un cateter?

Întreținerea cateterului este esențială pentru prevenirea infecțiilor și pentru a asigura funcționarea eficientă. Personalul medical trebuie să fie instruit regulat cu privire la inserția aseptică, îngrijirea și îndepărtarea la timp a cateterului. Cateterele permanente (indwelling) trebuie utilizate doar când sunt absolut necesare și îndepărtate cât mai curând posibil. Sistemul de drenaj închis trebuie menținut, conexiunile trebuie realizate rapid cu tehnici aseptice. Cateterul și tubul de drenaj trebuie păstrate sub nivelul vezicii, fără încovoiere, iar punga de colectare trebuie să rămână sub nivelul vezicii. Igiena regulată presupune curățarea zilnică a regiunii genitale cu apă și săpun. Necesitatea cateterului trebuie evaluată regulat pentru a reduce riscul de infecții urinare asociate cateterului (KİYE).

Cum poate fi prevenit riscul de infecție în timpul utilizării cateterului?

Pentru a preveni riscul de infecție asociat utilizării cateterului, este important ca acesta să fie folosit doar atunci când este necesar, deoarece aproximativ 75% dintre infecțiile urinare nosocomiale sunt legate de cateter. Tehnici aseptice trebuie aplicate în timpul inserției și sistemul de drenaj închis și steril trebuie menținut. Menținerea cateterului mai mult decât este necesar crește riscul de infecție, așadar trebuie îndepărtat cât mai curând posibil. De asemenea, instruirea personalului medical în ceea ce privește îngrijirea cateterului și monitorizarea infecțiilor contribuie la prevenirea infecțiilor asociate cateterului.

Care sunt diferențele dintre cateterele temporare și cele permanente?

Cateterele temporare sunt de obicei utilizate în urgențe sau pentru acces pe termen scurt și sunt folosite pentru aproximativ 3–4 săptămâni; sunt plasate direct în vene centrale (precum jugulara internă sau venele femurale) fără a fi tunelizate sub piele. Cateterele permanente sunt concepute pentru utilizare pe termen lung, sunt tunelizate sub piele și au o caracteristică de tip “pernă” care ajută la reducerea riscului de infecție; sunt utilizate la pacienții care nu au alte opțiuni de acces, cum ar fi fistula. Cateterele permanente au rate mai mari de flux sanguin decât cele temporare, ceea ce poate îmbunătăți eficiența dializei. Totuși, ambele tipuri prezintă risc de infecție; un studiu a arătat o rată de infecție de 32% și o rată de complicații trombotice de 68% la pacienții cu catetere. Alegerea între cateter temporar și permanent depinde de nevoile medicale și durata de utilizare.

Din ce materiale sunt fabricate cateterele și de ce este importantă alegerea acestora?

Cateterele sunt fabricate în general din diferite polimeri precum silicon, poliuretan, latex sau teflon. Alegerea materialului depinde de regiunea corpului în care va fi utilizat cateterul, durata de utilizare și eventualele alergii ale pacientului. De exemplu, cateterele din silicon sunt preferate pentru biocompatibilitatea și adecvarea lor pentru utilizare îndelungată, în timp ce cele din poliuretan oferă o structură mai rigidă pentru inserție ușoară și rate mari de flux. Neteditatea, flexibilitatea și potențialul de a provoca infecții ale materialului sunt esențiale pentru confortul pacientului și succesul tratamentului, astfel încât alegerea corectă reduce riscul de complicații.

Cum afectează utilizarea pe termen lung a cateterului viața de zi cu zi și psihologia pacientului?

Utilizarea pe termen lung a cateterului poate duce la unele restricții în activitățile zilnice ale pacientului și poate afecta libertatea de mișcare. Cateterele externe precum cele urinare sau de dializă pot provoca anxietăți legate de imaginea corporală, rușine și izolare socială. Grijile constante legate de infecții sau obstrucții pot crește nivelurile de stres și anxietate. De aceea, este important ca pacienții să primească sprijin psihologic, să fie bine instruiți în privința îngrijirii cateterului și să dezvolte strategii de adaptare care să le îmbunătățească calitatea vieții.

Care sunt cele mai noi inovații în tehnologia cateterelor și ce așteptări există pentru viitor?

Tehnologia cateterelor evoluează constant în domenii precum catetere cu acoperire antimicrobiană care reduc riscul de infecție, catetere cu eliberare de medicamente care livrează substanțele direct la țesutul țintă și catetere cu vârfuri ghidabile pentru o navigare mai ușoară în interiorul vaselor. În viitor, se așteaptă dezvoltarea cateterelor complet biodegradabile compatibile cu organismul, a cateterelor inteligente echipate cu senzori și a sistemelor robotice de catetere capabile să efectueze proceduri minim invazive cu o precizie și mai mare. Aceste inovații vizează creșterea siguranței pacientului și îmbunătățirea rezultatelor terapeutice.

Ce se simte în timpul inserției și menținerii unui cateter venos periferic și cum se pot reduce eventualele disconforturi?

În timpul inserției cateterului venos periferic, pacientul poate simți o înțepătură scurtă sau o senzație de arsură când acul pătrunde în piele și venă. După inserție, durerea este de obicei minimă, dar unii pacienți pot simți sensibilitate, tensiune sau senzația unui corp străin. Pentru a reduce disconfortul, se poate aplica o cremă anestezică locală înainte de procedură, iar pacientul trebuie să fie într-o poziție relaxată. Evitarea mișcărilor bruște ale brațului și menținerea locului de inserție uscat și curat pot îmbunătăți confortul.

Ce este cateterizarea intermitentă curată (TAK) la domiciliu și cine o poate aplica?

Cateterizarea intermitentă curată (TAK) este o metodă prin care persoanele care nu își pot goli complet vezica introduc periodic un cateter urinar printr-o tehnică curată, dar ne-sterilă. Este recomandată de medici în afecțiuni neurologice precum leziunile măduvei spinării, scleroza multiplă, spina bifida sau în cazurile de slăbiciune a mușchilor vezicii. Pacientul sau îngrijitorul său poate aplica procedura la domiciliu după o instruire adecvată de la profesioniști medicali. TAK ajută la reducerea riscului de infecții și afectarea rinichilor, îmbunătățind semnificativ independența pacientului și calitatea vieții.