Tratamentul herniei de disc cervical

Tratamentul herniei de disc cervical se concentrează pe reducerea durerii și îmbunătățirea mobilității. Se utilizează atât metode conservatoare, precum fizioterapia și medicația, cât și proceduri minim invazive precum ozonoterapia sau radiofrecvența.

Terapia conservatoare este indicată în stadiile incipiente și include antiinflamatoare, relaxante musculare și exerciții de recuperare. Scopul este reducerea inflamației și prevenirea agravării compresiei nervoase.

Procedurile minim invazive, precum infiltrațiile sau ozonoterapia cervicală, reduc presiunea asupra rădăcinilor nervoase și ameliorează simptomele neurologice. Aceste metode sunt eficiente în cazurile rezistente la tratamente clasice.

În formele severe, unde compresia nervoasă persistă și simptomele sunt invalidante, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Alegerea tratamentului depinde de severitatea leziunii și de răspunsul pacientului la terapiile conservatoare.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ
Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională

Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.

CV Premii Recenzii

CV Articole

Premii Recenzii

Ce este hernia cervicală?

Hernia cervicală se referă la situația în care țesutul gelatinos din interiorul discurilor dintre vertebrele gâtului iese printr-o ruptură a stratului exterior și exercită presiune asupra rădăcinilor nervoase sau a măduvei spinării. De obicei, apare pe fondul scăderii rezistenței discului odată cu înaintarea în vârstă sau în urma unor traumatisme bruște. Această presiune provoacă durere puternică în zona gâtului și a brațului, amorțeală, furnicături și slăbiciune musculară. Afecțiunea este întâlnită frecvent la persoanele de vârstă mijlocie și la cele mai în vârstă, putând cauza limitarea mișcărilor. Printre primele opțiuni de tratament se numără repausul, fizioterapia și medicația antialgică. Cu toate acestea, în cazul unor simptome severe sau persistente, poate fi necesară intervenția chirurgicală.

Care sunt cauzele herniei cervicale?

La dezvoltarea herniei cervicale contribuie numeroși factori, iar fiecare poate genera leziuni la nivelul structurii discului, favorizând apariția herniei. Printre principalii factori care cresc riscul de hernie cervicală se numără schimbările progresive ale discului, traumatismele, stilul de viață și predispoziția genetică. Principalele cauze ale herniei cervicale sunt:

• Modificări legate de vârstă
• Traumatisme sau leziuni bruște
• Predispoziție ereditară
• Solicitări profesionale și stil de viață
• Fumatul
• Sedentarismul

În afară de acești factori, obiceiurile posturale necorespunzătoare pot contribui la apariția herniei cervicale. Menținerea capului aplecat perioade îndelungate, utilizarea incorectă a telefonului sau a calculatorului pot supune discurile la o presiune suplimentară, grăbind uzura acestora. De asemenea, persoanele care practică sporturi solicitante din punct de vedere fizic prezintă un risc crescut de hernie.

Cât de frecventă este hernia cervicală?

Anumite caracteristici demografice pot influența frecvența herniei de disc cervical:

• Mai des întâlnită la femei
• Mai frecventă la persoanele cu vârsta între 30 și 60 de ani
• Rasa albă poate prezenta un factor de risc potențial

Din punct de vedere profesional, există suspiciuni privind existența unei legături între hernia cervicală și anumite domenii de muncă, însă dovezile sunt limitate. Se consideră că mișcările repetitive ale gâtului pot fi un factor de risc, însă studiile de amploare nu au confirmat clar această asociere. În plus, locurile de muncă ce implică schimbări frecvente de poziție sau menținerea capului într-o poziție fixă necesită cercetări suplimentare în ceea ce privește riscul de hernie cervicală (CDH).

Investigațiile IRM au arătat că hernierea poate fi prezentă la multe persoane fără a produce simptome. Acest aspect indică faptul că hernia de disc cervical nu provoacă întotdeauna durere sau disconfort și poate fi descoperită întâmplător la un control imagistic. La unii indivizi, simptomele se pot ameliora de la sine în timp, în timp ce la alții pot deveni persistente sau cronice.

Cum se formează hernia cervicală?

Hernierea discului cervical începe cu deteriorări la nivelul structurii discurilor dintre vertebre. În acest proces, materialul din centrul discului (nucleus pulposus) iese prin fisurile sau zonele slăbite din inelul fibros (annulus fibrosus). Factorii declanșatori principali ai herniei sunt reprezentanți de modificări degenerative și presiuni mecanice.

Modificări degenerative:

• Fisuri în annulus fibrosus
• Pierderea proteoglicanilor din nucleus pulposus
• Scăderea înălțimii discului

Aceste modificări reduc capacitatea de reținere a apei și elasticitatea discului, făcându-l mai vulnerabil la forțe externe. Mai ales micile fisuri în annulus fibrosus slăbesc structura discului și favorizează apariția herniei.

Factori mecanici:

• Transportarea unor greutăți excesive
• Lovituri bruște sau traumatisme puternice
• Obiceiuri posturale necorespunzătoare
• Mișcări repetitive

Acești factori sporesc stresul mecanic asupra discului, ceea ce poate cauza deteriorări și, în final, hernierea. Pe măsură ce degenerarea discului avansează, mișcările bruște sau traumatismele pot antrena ieșirea materialului discal în afara inelului fibros.

În hernia de disc cervicală, compresiunea rădăcinilor nervoase sau a măduvei spinării poate determina simptome precum durere puternică în gât și brațe, amorțeală sau slăbiciune musculară. De asemenea, se poate declanșa un răspuns inflamator, care, prin intermediul citokinelor, intensifică durerea și crește sensibilitatea nervilor.

Ce simptome are hernia cervicală?

Simptomele herniei cervicale variază în funcție de rădăcina nervoasă afectată și se manifestă, în general, prin disconfort la nivelul gâtului, umerilor și brațelor. Presiunea discului intervertebral asupra nervilor din zona gâtului poate declanșa diverse tipuri de dureri și senzații neplăcute în regiunea respectivă:

• Durere cervicală
• Durere radiculară
• Amorțeală și furnicături
• Slăbiciune musculară
• Rigiditate la nivelul gâtului
• Dureri de cap

Simptomele se pot modifica în funcție de nervul rădăcină implicat. Spre exemplu, afectarea rădăcinii C5 poate cauza durere ce iradiază spre umăr și slăbiciune în mușchiul deltoid, în timp ce afectarea rădăcinii C6 poate duce la amorțeală de-a lungul policelui și slăbiciune în biceps. Dacă este implicată rădăcina C7, durerea se poate extinde până la degetul mijlociu, cu slăbiciune la nivelul tricepsului. În cazul rădăcinii C8, se observă frecvent amorțeală în zona degetului mic și scăderea forței de prindere.

La persoanele cu hernie cervicală pot apărea, în stadii avansate, probleme de coordonare, în special când măduva spinării este grav comprimată, afectând echilibrul și capacitatea de a merge. În plus, apariția problemelor de control al vezicii urinare sau al tranzitului intestinal reprezintă un semnal de alarmă ce impune intervenție medicală de urgență.

Cum se diagnostichează hernia cervicală?

Diagnosticul de hernie cervicală se bazează pe evaluarea detaliată a pacientului. În prima etapă, se analizează simptomele și istoricul medical al pacientului, acordând atenție durerilor și amorțelilor la nivelul gâtului și brațelor, dar și traumelor anterioare sau factorilor de risc asociați profesiei.

Examenul fizic joacă un rol crucial în stabilirea diagnosticului și include evaluarea neurologică. Se testează funcțiile senzoriale și motorii, forța musculară și reflexele. Manevre specifice, precum testul Spurling, pot fi folosite pentru a confirma durerea radiculară. Se evaluează și amplitudinea mișcărilor (ROM) gâtului, urmărind mișcările care agravează durerea.

Metodele imagistice sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului de hernie cervicală, următoarele tehnici fiind frecvent utilizate:

• IRM
• CT
• Radiografie

Rezonanța Magnetică (IRM) oferă imagini detaliate ale discurilor intervertebrale, rădăcinilor nervoase și țesuturilor moi, evidențiind cu precizie mărimea herniei și impactul acesteia asupra structurilor învecinate. IRM reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de evaluare a extinderii herniei și a compresiunii asupra structurilor nervoase.

Tomografia Computerizată (CT) este utilă în special pentru analiza structurilor osoase și a discurilor calcificate, fiind o alternativă în situațiile în care IRM nu poate fi efectuată.

Radiografia, deși are o valoare limitată pentru țesuturile moi, poate evidenția anomalii structurale și modificări degenerative la nivelul coloanei cervicale.

Testele electrodiagnostice sunt de ajutor în cazurile în care datele clinice nu sunt concludente. Electromiografia (EMG) și studiile de conducere nervoasă (NCS) evaluează activitatea electrică a mușchilor și a nervilor, facilitând diferențierea radiculopatiei cervicale de alte afecțiuni neuromusculare.

Cum se tratează hernia cervicală?

Tratamentul herniei cervicale are drept scop atenuarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții, folosind o varietate de metode. Alegerea intervenției depinde de starea individuală a pacientului, iar tehnicile minim invazive sunt adesea preferate. Printre procedurile de tratament se numără:

• Injecțiile epidurale cu steroizi, care ajută la reducerea presiunii asupra rădăcinii nervoase
• Blocurile selective ale rădăcinii nervoase, care vizează anumite rădăcini nervoase pentru ameliorarea durerii
• Discectomia cu laser
• Discectomia cervicală percutană endoscopică (PECD), o metodă minim invazivă de îndepărtare a fragmentelor de disc herniate
• Chirurgia spinală minim invazivă (MISS), care reduce dimensiunea inciziilor și accelerează vindecarea
• Artroplastia de disc intervertebral, care menține structura naturală a discului și susține mobilitatea

Fiecare metodă oferă avantaje specifice în funcție de nevoile și starea clinică a pacientului. De exemplu, blocurile selective ale rădăcinii nervoase reduc expunerea la radiații și gestionează în mod eficient durerea, în timp ce PECD și MISS limitează leziunile tisulare și scurtează perioada de recuperare. Artroplastia de disc intervertebral conservă mobilitatea, reducând riscul de degenerare a segmentelor adiacente pe termen lung.

Ce complicații poate provoca hernia cervicală?

Hernia cervicală poate duce la diverse complicații din cauza presiunii exercitate asupra coloanei vertebrale și a structurilor nervoase din zona respectivă. Aceste complicații pot afecta semnificativ calitatea vieții și pot necesita tratament de lungă durată. Printre complicațiile obișnuite ale herniei cervicale se numără:

Durere cronică în zona gâtului

• Radiculopatie: durere ce iradiază de-a lungul brațului, însoțită de amorțeală și furnicături
• Slăbiciune musculară: mai ales în umeri, brațe și mâini
• Mielopatie cervicală: compresia măduvei spinării, cu pierderea coordonării, probleme de echilibru și dificultăți de mers
• Disfuncții ale vezicii urinare de tip neurogenic: incontinență sau dificultăți la urinare
• Pierderea reflexelor: diminuarea sau dispariția reflexelor în brațe și mâini
• Pierderea sensibilității: scăderea sau absența senzațiilor cutanate

Pe lângă efectele fizice, hernia cervicală poate avea și un impact psihologic. Durerea persistentă și limitările de mișcare pot contribui la apariția depresiei și anxietății. Pentru a preveni agravarea complicațiilor, este esențial diagnosticul precoce și implementarea unor metode de tratament adecvate. În situațiile în care tratamentele conservatoare nu au succes, se analizează posibilitatea intervenției chirurgicale.

Când este indicat tratamentul pentru hernia cervicală?

Metodele intervenționale de tratament pentru hernia cervicală devin deosebit de importante atunci când tratamentele conservatoare nu oferă rezultatele așteptate. Pacienții care se confruntă cu dureri de lungă durată, ce scad calitatea vieții, sau cu tulburări neurologice pot necesita o abordare mai invazivă. Anumite situații clinice influențează decizia de a recurge la tratament intervențional:

• Persistența simptomelor mai mult de șase luni în pofida terapiei conservatoare
• Slăbiciune musculară sau deficite senzoriale în progres
• Semne de mielopatie sau compresie a măduvei spinării
• Durere severă și constantă care nu se ameliorează
• Concordanță între rezultatele investigațiilor imagistice și simptomele clinice
• Ineficiența terapiilor non-invazive

Când nu se poate efectua tratamentul pentru hernia cervicală?

Tratamentele pentru hernia cervicală nu sunt potrivite pentru orice pacient. În anumite situații, riscurile asociate pot depăși beneficiile, motiv pentru care nu se recomandă metodele intervenționale. Infecțiile, tulburările de coagulare și anumite reacții alergice pot reprezenta obstacole importante în calea terapiei. Atât injecțiile epidurale cu steroizi, cât și intervențiile chirurgicale au contraindicații specifice.

În general, următoarele situații prezintă riscuri în tratamentul herniei cervicale:

• Infecție activă
• Tulburări de coagulare
• Alergii la medicamente

În timpul injecțiilor epidurale cu steroizi, trebuie avute în vedere:

• Instabilitatea coloanei vertebrale
• Stenoza severă a canalului spinal

Pentru intervențiile chirurgicale, se iau în considerare următoarele aspecte:

• Utilizarea proteinei morfogenetice osoase (rhBMP)
• Osteoporoză severă

Factorii individuali ai pacientului pot influența, de asemenea, decizia terapeutică. De exemplu, un diabet necontrolat poate îngreuna vindecarea după operație, iar boli cardiace sau pulmonare grave cresc riscul asociat anesteziei. În plus, în timpul sarcinii, trebuie evitate procedurile care implică radiații, din cauza riscurilor pentru făt.

Cum decurge procesul de recuperare în cazul herniei cervicale?

Durata și evoluția recuperării după hernia cervicală variază în funcție de tipul de tratament și de particularitățile fiecărui pacient. În cazul utilizării tehnicilor minim invazive, recuperarea este de obicei mai rapidă și cu un risc mai mic de complicații. De exemplu, discectomia cervicală percutană endoscopică (PESD) s-a dovedit eficientă în tratamentul herniei de disc cervical, reducând semnificativ durerea postoperatorie și perioada de spitalizare. Fiind mai puțin invazive, aceste tehnici prezintă un timp de vindecare mai scurt și complicații reduse.

Faza de reabilitare este esențială pentru o recuperare completă. Un program structurat de reabilitare urmărește creșterea rezistenței, susținerea refacerii țesutului nervos și readaptarea musculară. De regulă, acest program include exerciții izometrice, întinderi și activități aerobice ușoare. Respectarea cu strictețe a programului de recuperare îmbunătățește controlul durerii, întărește funcțiile nervoase și crește forța musculară.

Dacă metodele percutanate endoscopice nu sunt indicate, se poate recurge la discectomia și fuziunea cervicală anterioară (ACDF). Deși eficientă, această procedură implică riscuri pe termen lung precum degenerarea segmentelor adiacente.

Cum se poate preveni hernia cervicală?

Există câțiva pași importanți de urmat pentru a preveni hernia cervicală. Adoptarea unui stil de viață sănătos și introducerea unor modificări în rutina zilnică pot contribui la menținerea sănătății gâtului:

• Corectarea posturii
• Exerciții pentru întărirea mușchilor gâtului și ai spatelui
• Asigurarea unui spațiu de lucru ergonomic
• Evitarea perioadelor îndelungate de inactivitate
• Ridicarea corectă a obiectelor grele
• Menținerea unei greutăți corporale optime
• Renunțarea la fumat
• Hidratarea adecvată

Respectarea acestor măsuri poate reduce considerabil riscul de hernie cervicală. Este recomandat ca persoanele care lucrează mult la birou să acorde atenție poziției corecte de ședere, să facă pauze regulate și să ajusteze monitorul la nivelul ochilor. În plus, atunci când se utilizează telefonul sau tableta, este indicat să se evite aplecarea excesivă a capului, menținând dispozitivul la nivelul ochilor pentru a proteja coloana cervicală.

Întrebări frecvente

Prin ce simptome se manifestă hernia cervicală?

Simptomele herniei cervicale includ durerea și rigiditatea gâtului, precum și spasmele musculare. Dacă sunt afectate rădăcinile nervoase, pot apărea dureri ascuțite sau asemănătoare unei descărcări electrice care iradiază în umăr, braț, mână sau degete, alături de amorțeală, furnicături și slăbiciune musculară. În cazurile severe, când măduva spinării este compromisă, pot apărea probleme de coordonare, dificultăți la mers și tulburări legate de controlul vezicii urinare sau al tranzitului intestinal.

Hernia cervicală este o afecțiune genetică?

Hernia cervicală este influențată atât de factori genetici, cât și de mediu. Studiile arată că factorii genetici pot contribui cu până la 73% la riscul de degenerare a discului cervical, ceea ce poate duce la hernie. Factorii de mediu, în special mișcările repetitive ale gâtului sau menținerea prelungită a unor poziții incomode, cum ar fi cele impuse de anumite meserii, sunt și ei importanți. Astfel, în timp ce genetica are un rol major, stilul de viață și factorii ocupaționali rămân esențiali în dezvoltarea herniei.

Cât de eficiente sunt metodele de fizioterapie în tratamentul herniei cervicale?

Fizioterapia are un rol semnificativ în tratarea herniei cervicale, cu multiple intervenții care aduc beneficii notabile. Combinația dintre tracțiunea cervicală mecanică și alte metode de fizioterapie s-a dovedit mai eficientă pe termen scurt, mediu și lung, în comparație cu fizioterapia simplă, în ameliorarea durerii și a dizabilității. Un program de exerciții repetate de extensie, flexie și înclinare laterală, desfășurat pe o perioadă de opt săptămâni, a condus la îmbunătățirea semnificativă a spațiului foramenului intervertebral la pacienții cu hernie. De asemenea, intervențiile conservatoare de fizioterapie combinate cu tehnici de mobilizare a nervilor au corectat postura cervicală, au redus durerea și au crescut funcționalitatea. Cu toate acestea, adăugarea tracțiunii mecanice la un program complex de tratament (terapie manuală și exerciții) pentru pacienții cu radiculopatie cervicală nu a adus beneficii suplimentare semnificative în ceea ce privește durerea, funcția sau gradul de dizabilitate.

Când este necesară intervenția chirurgicală pentru hernia cervicală?

Operația pentru hernia cervicală este avută în vedere atunci când simptomele persistă mai mult de șase luni în ciuda tratamentelor conservatoare (fizioterapie și medicamente), când apar deficite neurologice progresive sau semne de mielopatie. În general, tratamentele conservatoare oferă rezultate bune spre excelente la până la 90% dintre pacienți. Totuși, amânarea intervenției chirurgicale mai mult de șase luni poate duce la rezultate mai slabe postoperatoriu, în special în ceea ce privește durerea la nivelul brațului. Prin urmare, în situațiile în care metodele conservatoare nu sunt eficiente sau când simptomele neurologice se agravează, se recomandă efectuarea la timp a intervenției chirurgicale.

La ce trebuie să fim atenți în viața de zi cu zi pentru a preveni hernia cervicală?

Pentru prevenirea herniei cervicale, este esențială adoptarea unei posturi corecte în activitățile zilnice, precum cititul, condusul și utilizarea dispozitivelor electronice, evitând pozițiile cocoșate. Practicarea exercițiilor destinate întăririi mușchilor gâtului și ai trunchiului asigură stabilitatea și suplețea coloanei vertebrale. În timpul ridicării greutăților, trebuie urmată tehnica adecvată pentru a preveni solicitarea excesivă a zonei cervicale. Totodată, menținerea unei poziții statice pe termen lung trebuie evitată, întrucât provoacă oboseala musculară și slăbirea discurilor vertebrale. Crearea unui mediu de lucru ergonomic, de exemplu folosirea unor scaune de susținere și ajustarea monitorului la nivelul ochilor, reduce tensiunea din zona gâtului. Controlul greutății corporale ajută la prevenirea degenerării coloanei, iar renunțarea la fumat este deosebit de importantă, deoarece fumatul reprezintă un factor major în creșterea riscului de hernie discală.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ

Prof. Dr. Özgür Kılıçkesmez este unul dintre cei mai importanți specialiști în radiologie intervențională și neuroradiologie din Turcia, concentrându-se pe tratamente minim invazive endovasculare. Principalele sale domenii de expertiză includ tratamentul anevrismelor și al accidentului vascular cerebral, proceduri de embolizare, tratamentul nechirurgical al bolilor tiroidiene și paratiroidiene, oncologie intervențională și intervenții vasculare periferice. În prezent este Șeful Departamentului de Radiologie Intervențională și Neuroradiologie al Spitalului Memorial Göztepe Istanbul.
Absolvent al Facultății de Medicină Cerrahpașa a Universității din Istanbul în 1997, Prof. Dr. Kılıçkesmez a urmat formare avansată în radiologie intervențională și oncologie ca „Clinical Fellow” la London Guy’s & St Thomas’ și King’s College Hospital în perioada 2012–2013. În 2020 a obținut titlul de profesor, iar în același an a devenit Medic Fondator al Departamentului de Radiologie Intervențională al Spitalului SBÜ Çam și Sakura. Deține și certificarea EBIR (European Board of Interventional Radiology).
Prof. Dr. Kılıçkesmez are 94 de articole internaționale, 40 naționale și peste 2500 de citări. Este evaluator pentru reviste prestigioase precum American Journal of Roentgenology (AJR) și Diagnostic & Interventional Radiology. Cu experiența sa clinică și academică, este considerat o autoritate recunoscută la nivel național și internațional în tratamentul AVC-ului, anevrismelor cerebrale, embolizării, ablației tumorale și tratamentele minim invazive ale bolilor tiroidiene și paratiroidiene.