Ce este operația de hernie de disc? Cum se realizează?

Operația de hernie de disc lombară este procedura de îndepărtare fizică din corp, folosind sisteme microchirurgicale sau endoscopice, a țesutului herniat care exercită presiune asupra nervilor ca urmare a rupturii discurilor coloanei vertebrale. Această operație se realizează de obicei prin pătrunderea printr-o mică incizie efectuată în zona lombară și prin curățarea, sub anestezie, a fragmentelor deteriorate care comprimă nervul. În prezent, în soluționarea acestei probleme mecanice care provoacă dureri severe de spate și de picior, opțiunile de tratament nechirurgical al herniei de disc lombare ies în prim-plan ca o alternativă puternică la chirurgia deschisă tradițională. Metodele de radiologie intervențională aplicate sub ghidajul dispozitivelor avansate de imagistică radiologică oferă posibilitatea intervenției directe asupra zonei problematice cu ace, fără a necesita incizie tisulară sau anestezie generală, asigurând un proces de vindecare rapid, fără cicatrici și confortabil.

Cum este structura coloanei noastre vertebrale și cum influențează dezvoltarea herniei de disc lombare?

Numim coloană vertebrală structura care menține corpul uman în poziție verticală, ne permite să ne mișcăm și protejează măduva spinării, care este autostrada principală a sistemului nostru nervos. Vă puteți imagina coloana vertebrală ca pe o coloană solidă formată din oase așezate unul peste altul. În special regiunea noastră lombară (regiunea lombară) este partea cea mai mobilă, care poartă întreaga greutate a corpului nostru, permite mișcări precum aplecarea, îndreptarea și rotația și este expusă celei mai mari presiuni. Pentru a împiedica frecarea acestor oase între ele, pentru a face mișcările noastre flexibile și pentru a absorbi șocurile care apar atunci când mergem, alergăm sau ridicăm un obiect, între fiecare două oase se află pernuțe speciale de cartilaj pe care le numim „discuri intervertebrale”.

Structura acestor discuri are o inginerie extrem de perfectă. Compararea discului cu o gogoașă umplută este o modalitate excelentă de a-i înțelege structura. În partea exterioară se află un perete dur, format din fibre foarte rezistente, care împiedică materialul din interior să iasă în afară. Exact în mijlocul acestui perete se află un nucleu flexibil, cu un conținut ridicat de apă, de consistență gelatinoasă, care are rolul de a absorbi încărcăturile. La o persoană sănătoasă, aceste discuri au o rezistență capabilă să suporte chiar și tone de greutate. Însă, în timp, diverși factori de mediu și fizici pregătesc terenul pentru deteriorarea acestei structuri perfecte.

Principalii factori care slăbesc structura discului sunt:

• Procesul de îmbătrânire
• Excesul de greutate
• Stilul de viață sedentar
• Fumatul
• Ridicarea de greutăți
• Factorii genetici
• Tulburările de postură
• Mușchii slabi
• Suprasolicitările profesionale

Ce este hernia de disc lombară și prin ce simptome se manifestă?

Sub influența factorilor negativi enumerați mai sus, stratul fibros puternic și protector care înconjoară exteriorul discului își pierde în timp elasticitatea, slăbește și pe el încep să se formeze mici fisuri. În special dacă mușchii profunzi ai spatelui și abdomenului nu sunt suficient de puternici, echilibrul coloanei vertebrale se deteriorează, iar sarcina care în mod normal ar trebui suportată de mușchi se transferă direct pe aceste discuri slăbite. Atunci când se face o mișcare greșită, când un obiect greu este ridicat incorect sau când se stă mult timp într-o poziție greșită, aceste fibre slăbite din exteriorul discului se rup.

Exact în acest punct, substanța flexibilă, de consistență gelatinoasă, din interior se scurge prin aceste rupturi spre exterior, adică spre canalul spinal și spre zona în care se află nervii care merg către picioarele noastre. Situația în care acest țesut ieșit comprimă nervii, îi strivește și exercită fizic presiune asupra lor este denumită, în general, hernie de disc lombară. Însă problema nu este doar o comprimare mecanică. Structura acestei substanțe gelatinoase scurse în exterior este chimic acidă. Când intră în contact cu țesutul nervos, provoacă o inflamație foarte severă, deteriorarea circulației sanguine microscopice și un edem important în jurul nervului. Această iritație chimică declanșează celebra durere sciatică, pe care pacientul o descrie ca o senzație de șoc electric sau arsură care începe din zona lombară, coboară spre șold și de acolo până la călcâi.

Cele mai frecvente simptome ale herniei de disc lombare sunt:

• Durere lombară severă
• Durere care iradiază spre șold
• Durere care se extinde pe picior
• Amorțeală la nivelul picioarelor
• Senzație de furnicături
• Slăbiciune musculară
• Dificultate la mers
• Limitarea mișcărilor
• Incontinență urinară

În ce situații este absolut necesară operația de hernie de disc lombară?

O mare parte dintre persoanele diagnosticate cu hernie pot cădea în eroarea că trebuie să ajungă imediat pe masa de operație. Însă, conform statisticilor și datelor medicale, o foarte mare parte a cazurilor de hernie de disc lombară se poate vindeca prin metode nechirurgicale precum repausul, utilizarea corectă a medicamentelor, fizioterapia și exercițiile specifice care întăresc mușchii lombari. Operația devine cu adevărat obligatorie doar la câțiva pacienți din o sută.

Așadar, când devine inevitabilă intervenția chirurgicală? Dacă pacientul, în ciuda tuturor regimurilor de fizioterapie și medicație aplicate, nu poate scăpa timp de săptămâni de durerile insuportabile care iradiază în picior, nu îl lasă să doarmă și îi reduc calitatea vieții la zero, opțiunea chirurgicală intră în discuție. Însă și mai important, există anumite semne de pericol care arată că presiunea asupra nervului a început deja să producă leziuni permanente. Când nervul începe să își piardă funcțiile, apar slăbiciuni la nivelul mușchilor piciorului, greu reversibile.

Situațiile urgente și periculoase care necesită operație sunt:

• Pierderea progresivă a forței
• Dezvoltarea piciorului căzut
• Pierderea controlului intestinal
• Pierderea controlului vezicii urinare
• Durere insuportabilă
• Amorțeală progresivă
• Imposibilitatea de a sta în picioare

Când apar aceste simptome, pentru a salva nervul și a preveni o paralizie permanentă, îndepărtarea fizică de acolo a fragmentului de hernie prin intervenție chirurgicală este o necesitate medicală.

Care sunt metodele tradiționale de operație a herniei de disc lombare și cum se realizează?

Odată cu dezvoltarea tehnologiilor medicale, operațiile de hernie de disc lombară au trecut și ele printr-o mare evoluție. În prezent, cea mai frecvent aplicată metodă chirurgicală este procedura numită „microdiscectomie”, realizată sub microscoape chirurgicale de înaltă tehnologie. Această operație se efectuează de obicei sub anestezie generală, pacientul fiind complet adormit. La nivelul spatelui pacientului, în punctul care corespunde exact zonei unde se află hernia, se practică o mică incizie de aproximativ doi centimetri. Țesuturile și mușchii de sub piele sunt separate delicat cu instrumente speciale pentru a ajunge la osul coloanei vertebrale. Chirurgul îndepărtează o mică parte din țesutul osos și țesutul ligamentar de dedesubt pentru a deschide calea către nerv. Datorită măririi uriașe și iluminării puternice oferite de microscop, rădăcina nervoasă este protejată cu atenție, iar fragmentele de hernie care o comprimă sunt îndepărtate din locul lor cu instrumente microchirurgicale.

O altă opțiune chirurgicală populară este „discectomia endoscopică”, adică operația închisă de hernie, cum este cunoscută în limbaj popular. În această metodă, incizia este mult mai mică; procedura se realizează doar prin mini-orificii de câțiva milimetri. În zona intervenției se introduce un tub subțire, la capătul căruia se află o cameră de înaltă rezoluție. Datorită camerei, țesutul herniat este urmărit pe ecran la dimensiuni foarte mari și este curățat de pe nerv.

În cazurile mult mai severe, de exemplu dacă discul herniat s-a prăbușit complet, dacă există o îngustare gravă a canalului spinal și dacă s-a produs alunecare vertebrală (instabilitate), se aplică „laminectomia” sau chirurgiile de fuziune cunoscute în limbaj popular drept operație cu platină. În aceste proceduri, osul posterior al coloanei vertebrale este lărgit, discul deteriorat este îndepărtat complet din locul său, iar stabilitatea coloanei vertebrale este restabilită prin plasarea unor cuști de titan între două vertebre.

Care sunt riscurile după operația de hernie de disc lombară și ce este sindromul chirurgiei lombare eșuate?

Oricât de dezvoltate ar fi tehnicile chirurgicale, fiecare intervenție chirurgicală poartă, prin natura ei, anumite riscuri și dezavantaje. Din păcate, nu toți pacienții care au trecut printr-o operație de hernie pot ajunge la o viață complet lipsită de durere și probleme. După operație, la unii pacienți pot continua durerile lombare cronice ușoare sau moderate, durerile sub formă de înțepături în picioare și limitările de mișcare.

În operațiile deschise sau microscopice, efectuarea unei incizii în țesuturi, desprinderea mușchilor pentru a ajunge la os și administrarea anesteziei sunt inevitabile. Însă unul dintre cele mai temute rezultate ale operațiilor este situația numită „fibroză epidurală”. Corpul manifestă o reacție naturală pentru a vindeca leziunea tisulară din zona operată și formează acolo o cicatrice (țesut cicatricial). Acest țesut dur poate, în timp, să înconjoare rădăcina nervoasă ca un adeziv. Chiar dacă hernia a fost îndepărtată fizic, de data aceasta nervul rămâne prins și sufocat în acest țesut cicatricial, iar durerile se intensifică din nou. Situația în care durerile pacientului nu trec ca urmare a recidivei herniei în același loc sau a dezvoltării acestor aderențe se numește „sindromul chirurgiei lombare eșuate”, iar tratamentul său este un proces destul de dificil.

Riscurile generale care pot fi întâlnite după operație sunt:

• Dezvoltarea unei infecții
• Probleme de sângerare
• Leziuni nervoase
• Complicații ale anesteziei
• Fibroză epidurală
• Recidiva herniei
• Dureri cronice

La ce trebuie acordată atenție în procesul de recuperare după operația de hernie de disc lombară?

Pacienții operați trebuie să fie foarte atenți în procesul de recuperare pentru ca țesuturile să se vindece corect și sănătatea coloanei vertebrale să fie protejată. În primele săptămâni, pozițiile în pat au o importanță deosebită. Pentru a reduce spasmul muscular și a ușura sarcina exercitată asupra coloanei vertebrale, atunci când se stă întins pe spate trebuie puse perne de sprijin sub genunchi și șolduri. Când se stă culcat pe o parte, pentru ca coloana vertebrală să rămână dreaptă, picioarele trebuie trase ușor spre abdomen și trebuie așezată neapărat o pernă între cei doi genunchi. Dormitul pe burtă nu este recomandat în niciun caz, deoarece perturbă curbura naturală a zonei lombare. Imediat ce începe vindecarea, pentru ca organismul să își recapete vechea flexibilitate și forță musculară, începerea programelor multidisciplinare de fizioterapie și reabilitare este esențială pentru o viață sănătoasă.

Regulile de bază care trebuie respectate în perioada de recuperare sunt:

• A nu se dormi pe burtă
• A se folosi sprijin când se doarme pe o parte
• A se evita ridicarea greutăților
• A nu se face rotații bruște
• A se face mers regulat
• A se continua fizioterapia
• A se menține greutatea ideală
• A se acorda atenție posturii
• A nu se sta mult timp așezat

Ce este radiologia intervențională în tratamentul herniei de disc lombare și cum se aplică soluțiile nechirurgicale?

Mulți pacienți se tem pe bună dreptate de anestezia generală, de efectuarea unei incizii pe corp, de spitalizarea timp de zile întregi și de îndepărtarea de la serviciu. Exact în acest punct intră în scenă „radiologia intervențională”, care îndeplinește rolul unei punți perfecte între tratamentele medicamentoase tradiționale și operațiile chirurgicale.

Radiologia intervențională lucrează sub ghidajul unor dispozitive de imagistică de tehnologie foarte avansată, precum ecografia, fluoroscopia (scopia), tomografia computerizată sau rezonanța magnetică (RMN). Logica sa este extrem de elegantă și eficientă: în loc ca țesuturile pacientului să fie tăiate și deschise cu bisturiul, se pătrunde în corp prin căi mici cât un orificiu de ac și zona problematică ce produce durerea este tratată direct. În timpul acestor proceduri, datorită dispozitivelor de imagistică, interiorul corpului uman este urmărit instantaneu și în timp real pe monitoare. Traseul, unghiul și distanța față de nerv ale acelor speciale folosite sunt controlate cu precizie milimetrică. Astfel, marja de eroare este redusă la zero și se realizează tratamente sigure, direct orientate către țintă.

Care sunt avantajele tratamentului herniei de disc lombare prin radiologie intervențională față de operație?

Confortul și avantajele medicale pe care aceste metode nechirurgicale le oferă pacienților sunt foarte numeroase în comparație cu chirurgiile deschise tradiționale. Aproape toate procedurile se realizează cu pacientul conștient, sub anestezie locală sau cu medicamente ușor relaxante. Deoarece nu se folosește bisturiu pe corp, nu apare deteriorare la nivelul pielii sau mușchilor, nu se aplică suturi și nu rămâne cicatrice chirurgicală pe corp. Pentru că nu există tăiere și deschidere, riscul de aderență tisulară (fibroză epidurală), cel mai mare handicap al chirurgiilor deschise, dispare.

Principalele avantaje ale metodelor de radiologie intervențională sunt:

• Nu necesită anestezie generală
• Nu se face incizie chirurgicală
• Nu lasă cicatrice de sutură
• Riscul de sângerare este scăzut
• Riscul de infecție este foarte redus
• Nu este necesară spitalizarea
• Procesul de recuperare este rapid
• Țesuturile nu sunt afectate
• Nu creează risc de aderențe
• Procedura poate fi repetată

Majoritatea pacienților se pot întoarce acasă mergând pe jos la o oră după procedură și își pot continua confortabil viața de zi cu zi și munca de birou a doua zi.

Ce este injecția țintită pentru hernia de disc lombară (steroid epidural) și care este efectul ei?

Prima treaptă a tratamentelor nechirurgicale este reprezentată de injecțiile epidurale cu steroizi, cunoscute frecvent în limbaj popular drept „injecție țintită”. Scopul principal al acestui tratament este de a usca direct la sursă arsura acidă, inflamația și edemul create în jurul nervului de lichidul care se scurge din interiorul discului. În timp ce analgezicele administrate pe cale orală se distribuie prin sânge în tot corpul și își pierd efectul, în această metodă un amestec medicamentos puternic anti-edem este depus, sub ghidajul dispozitivelor de imagistică, cu un ac milimetric exact în punctul în care hernia comprimă nervul.

Pentru a se asigura că acul a ajuns în locul corect, se administrează mai întâi în interior un lichid colorat (substanță de contrast). Modul în care medicamentul se răspândește în jurul nervului este urmărit live pe ecran și, după confirmare, se injectează medicamentul terapeutic propriu-zis. Procedura este extrem de sigură și oferă pacientului o ușurare rapidă. Când edemul din jurul nervului se rezolvă, durerea scade, spasmul muscular se oprește, iar corpul poate activa propriul mecanism natural de vindecare, eliminând în timp acel mic fragment de hernie.

Cum se realizează tratamentul cu ozon și procedura de nucleoplastie pentru hernia de disc lombară?

Dacă hernia nu s-a limitat doar la a produce edem și a creat o proeminență mecanică importantă spre canalul spinal, se folosesc tehnologii care vizează micșorarea dimensiunii fizice a herniei prin metode nechirurgicale. În procedura numită „nucleoplastie”, sub ghidaj fluoroscopic, se intră exact în centrul discului cu o canulă foarte subțire. Datorită unui fir subțire care emite energie de radiofrecvență sau plasmă, introdus prin această canulă, țesutul excesiv deteriorat din interiorul discului este încălzit și vaporizat în câteva secunde. Când cantitatea de material din interior scade, presiunea internă a discului se reduce, iar fragmentul herniat ieșit în afară este aspirat înapoi spre interior prin efect de vid.

O altă aplicație populară și eficientă a acestei logici este tratamentul intradiscal cu ozon (ozononucleoliză). În același mod, sub ghidaj imagistic, se injectează în disc un amestec de oxigen pur și gaz ozon. Gazul ozon este un antioxidant și agent de uscare extrem de puternic. Absorbind rapid apa din interiorul herniei, permite herniei să se contracte și să se micșoreze. În plus, datorită efectului antiinflamator natural al ozonului, inflamația din zonă se usucă, iar repararea țesuturilor deteriorate la nivel celular se accelerează. În special în ultimii ani, prin administrarea în disc, împreună cu ozonul, a unor fluide regenerative celulare precum PRP obținut din propriul sânge al pacientului, procesul de vindecare este susținut mult mai puternic.

Ce este tratamentul cu laser (PLDD) pentru hernia de disc lombară și cum asigură vindecarea?

Decompresia percutanată a discului cu laser (PLDD) se bazează pe principiul că structura discului este un sistem hidraulic închis și plin cu apă. Imaginați-vă un balon închis; dacă scoateți din acest balon chiar și o cantitate foarte mică de aer sau apă, tensiunea exercitată din interior asupra pereților balonului scade imediat.

În această procedură, în timp ce pacientul stă culcat pe burtă, se anesteziază doar punctul de intrare și se introduce un ac special în centrul discului. Prin acest ac se trece o fibră laser subțire cât un fir de păr. Folosind energia laser, se vaporizează doar o parte foarte mică a lichidului aflat exact în centrul discului. Chiar și această foarte mică vaporizare este suficientă pentru a reduce la jumătate presiunea hidro-mecanică ridicată din interiorul discului. Când presiunea scade, tensiunea din partea herniată dispare, iar nervul respiră ușurat. Chiar dacă pe RMN-urile efectuate după procedură dimensiunea herniei poate să nu pară imediat redusă, deoarece presiunea internă scade, acele dureri cumplite care iradiază în piciorul pacientului dispar dramatic. Este o metodă foarte eficientă în herniile aflate la nivel incipient sau moderat.

Ce este metoda cu radiofrecvență în durerile provocate de hernia de disc lombară și la ce folosește?

Uneori, chiar dacă hernia pacientului s-a micșorat sau a fost tratată, rădăcina nervoasă continuă să producă de la sine semnale dureroase ca un cablu electric defect care face scurtcircuit, deoarece a fost comprimată și iritată luni întregi. În aceste situații vine în ajutor metoda numită „neuromodulare prin radiofrecvență”.

Radiologul intervenționist plasează acul de radiofrecvență, sub ghidajul dispozitivelor de înaltă rezoluție, direct pe rădăcina nervoasă care transmite la creier aceste semnale dureroase defectuoase. În procedură se folosește un mod special numit „RF pulsat”, pentru a nu arde nervul și a nu provoca leziuni permanente. Se aplică nervului curent prin unde radio scurte, la nivel de milisecunde, apoi se așteaptă să se răcească. Astfel, temperatura nu depășește niciodată 42 de grade. Datorită acestor unde electromagnetice, fără a afecta în niciun fel nervii motori care permit pacientului să își miște piciorul, doar fibrele nervoase subțiri care transmit durerea sunt amorțite, iar transmiterea durerii către creier este blocată. Aceasta este o procedură asemănătoare cu formatarea sau resetarea unui computer și oferă o ameliorare serioasă, de lungă durată, a durerilor pacientului.

Când sunt preferate aplicațiile Discogel și epiduroscopia pentru hernia de disc lombară?

O altă opțiune de tratament nechirurgical oferită de tehnologiile medicale în dezvoltare este injectarea în disc, sub ghidaj imagistic, a unui gel special, prietenos cu țesuturile (Discogel). Când această structură de gel ajunge în interiorul discului, echilibrează presiunea de acolo, crește capacitatea de reținere a apei și susține retragerea herniei, ajutând discul să își recapete vechea elasticitate.

Dacă un pacient a avut în trecut o operație deschisă de hernie de disc lombară și durerile nu i-au trecut, de obicei este vorba despre „sindromul chirurgiei lombare eșuate” și aderențe. În această situație se aplică o procedură de înaltă tehnologie numită „epiduroscopie”. Se intră prin deschiderea anatomică naturală de la nivelul coccisului pacientului, cu sisteme foarte subțiri și flexibile cu cameră, având la capăt o lentilă optică, și se avansează de-a lungul canalului spinal. Datorită acestor microcamere, cicatricile care comprimă și sufocă nervul sunt văzute direct pe ecran. Prin același sistem, aceste aderențe sunt rase și deschise în siguranță cu laser, radiofrecvență sau dispozitive mecanice, iar nervul este eliberat din acea zonă îngustă în care era prins.

De ce trebuie evaluată radiologia intervențională înainte de decizia de operație pentru hernia de disc lombară?

Hernia de disc lombară este o afecțiune gravă care obosește extrem de mult omul atât fizic, cât și psihologic și poate transforma chiar și cele mai simple activități ale vieții de zi cu zi într-un chin. În abordările tradiționale de tratament, pacienții care nu beneficiază de analgezice și fizioterapie se găsesc de cele mai multe ori direct în fața opțiunilor de chirurgie deschisă. Însă în practica medicală contemporană, medicina respectuoasă față de țesuturi și protectoare se află în prim-plan. Luând în considerare riscurile permanente pe care le implică chirurgiile deschise tradiționale, precum anestezia, sângerarea, durata spitalizării și, cel mai important, aderențele (fibroza) care se pot dezvolta după operație, chirurgia trebuie să fie întotdeauna ultima soluție.

Dacă aveți dureri severe în zona lombară și în picior, dar nu aveți semne de alarmă care necesită o operație foarte urgentă, precum început de paralizie la nivelul gleznei, pierdere bruscă de urină sau pierdere severă a forței în picior, cea mai sigură cale pe care trebuie să o evaluați înainte de a ajunge sub bisturiu este reprezentată de aplicațiile de radiologie intervențională. Tratamentele țintite aplicate sub ghidajul dispozitivelor de imagistică, aplicațiile cu ozon, procedurile laser care reduc presiunea din interiorul discului și tratamentele cu radiofrecvență care opresc semnalele dureroase sunt cele mai raționale opțiuni dezvoltate pentru a vă recăpăta sănătatea fără a vă afecta corpul și integritatea anatomică.