Tratamentul Adenomului Paratiroidian Fără Intervenție Chirurgicală

Tratamentul adenomului paratiroidian fără intervenție chirurgicală prin metoda ablației cu etanol este o procedură minim invazivă aplicată pentru a controla glanda paratiroidă hiperactivă. Este preferată în general la pacienții care nu sunt apți pentru operație sau care nu doresc să fie operați.

În cadrul procedurii, sub ghidaj ecografic, se ajunge cu un ac fin la adenomul paratiroidian hiperfuncțional și se injectează etanol direct în adenom, ceea ce duce la reducerea dimensiunii și funcției celulelor nodulului.

Aplicarea se efectuează de obicei sub anestezie locală și este finalizată într-un timp scurt. După procedură, pacienții sunt monitorizați atent și pot reveni rapid la activitățile lor zilnice.

Printre avantajele ablației cu etanol se numără eliminarea necesității unei intervenții chirurgicale, deteriorarea minimă a țesuturilor, un profil de risc scăzut și o recuperare mai rapidă. Totuși, trebuie luate în considerare și riscurile potențiale, precum răspândirea etanolului în țesuturile învecinate, edemul local sau disfonia temporară.

Metoda de tratament	Tratamentul nechirurgical al adenomului paratiroidian (ablație cu etanol)
Definiție	O metodă de tratament minim invazivă care vizează micșorarea adenoamelor (tumori benigne) ale glandei paratiroide prin injectarea de alcool (etanol).
Metodă de aplicare	Sub ghidaj ecografic, se injectează etanol direct în adenom cu un ac fin; etanolul distruge celulele adenomului și le reduce volumul.
Domenii de utilizare	Se aplică în cazurile de hiperparatiroidism primar la pacienții care nu pot fi operați sau nu doresc operație, pentru adenoame paratiroidiene de dimensiuni mici și potrivite.
Durata tratamentului	Procedura este de scurtă durată, completată în câteva minute, deși pot fi necesare mai multe ședințe la unii pacienți.
Avantaje	Este o metodă minim invazivă, nu necesită spitalizare, recuperarea este rapidă și oferă o alternativă pentru pacienții care doresc să evite intervenția chirurgicală.
Efecte secundare	Durere temporară la nivelul gâtului, sensibilitate în zona injecției; mai rar pot apărea răgușeală sau dificultăți la înghițire.
Rată de succes	Este ridicată în cazul adenoamelor mici, dar eficiența poate varia în funcție de dimensiunea și localizarea adenomului.
Monitorizare și urmărire	Este necesară monitorizarea nivelurilor serice de calciu și PTH; reducerea dimensiunii adenomului și a nivelurilor hormonale este evaluată ecografic.
Contraindicații	Adenoame de mari dimensiuni, adenoame multiple, pacienți cu tulburări de coagulare și situații cu risc procedural crescut.
Metode alternative	Paratiroidectomia (excizia chirurgicală), tratamentul medicamentos (calcimimetice) și alte metode minim invazive (ablație prin radiofrecvență), embolizare.
Precauții și pregătire	Este necesară oprirea tratamentului anticoagulant înainte de procedură și reglarea nivelului de calciu; se realizează o evaluare detaliată ecografică înainte de aplicare.

Prof. Dr. Özgür KILIÇKESMEZ
Radiologie Intervențională / Neuroradiologie Intervențională

Prof. Dr. Kılıçkesmez deține Certificatul de Competență în Radiologie din Turcia, Certificatul de Competență în Radiologie Intervențională din Turcia, Certificarea pentru tratamentul accidentului vascular cerebral și Certificatul European de Radiologie Intervențională (EBIR). În cariera sa academică, a câștigat Premiul I Siemens pentru Radiologie în 2008.

CV Premii Recenzii

CV Articole

Premii Recenzii

Ce este adenomul paratiroidian și de ce pot fi necesare tratamente nechirurgicale?

Adenomul paratiroidian este o tumoră în general benignă formată la nivelul glandei paratiroide. Această tumoră determină o producție excesivă de hormon paratiroidian (PTH), ceea ce duce la creșterea nivelului de calciu în sânge și provoacă o afecțiune cunoscută sub numele de hiperparatiroidism primar (PHPT). PHPT poate cauza probleme grave de sănătate, precum scăderea densității osoase, osteoporoză și formarea de calculi renali. În unele cazuri, este asociat cu probleme cardiovasculare și afectează calitatea vieții pacientului. Aproximativ 85% dintre cazurile de PHPT sunt cauzate de un singur adenom.

Tratamentul definitiv al PHPT presupune de obicei o intervenție chirurgicală. Totuși, intervenția chirurgicală poate fi riscantă pentru unii pacienți sau starea lor generală de sănătate poate să nu permită o astfel de procedură. În special la vârstnici sau la pacienții cu comorbidități, intervenția chirurgicală poate fi contraindicată. În aceste cazuri, tratamentele nechirurgicale joacă un rol important. Aceste opțiuni terapeutice sunt utilizate pentru a reduce simptomele și riscul de complicații.

Cum funcționează ablația cu etanol în tratamentul adenomului paratiroidian?

Ablația cu etanol tratează adenoamele paratiroidiene prin inducerea de leziuni celulare și transformări structurale. Prin injecția cu etanol, se generează două efecte principale în țesutul adenomului: necroză coagulativă și transformare fibrotică.

Inițial, etanolul provoacă deshidratarea celulelor și denaturarea proteinelor acestora. Aceasta determină leziuni ireversibile la nivel celular și conduce la necroză coagulativă. În timpul necrozei, celulele din țesutul adenomului mor, iar structura acestuia se deteriorează. De asemenea, etanolul determină trombozarea vaselor mici din zonă, reducând fluxul sanguin și amplificând necroza ischemică.

Un alt efect al ablației cu etanol este transformarea fibrotică. După distrugerea celulară, organismul înlocuiește țesutul mort cu țesut fibros nefuncțional. Acest țesut fibros nu mai produce hormon paratiroidian (PTH), contribuind astfel la corectarea dezechilibrului hormonal. Pe măsură ce adenomul se micșorează în timp, nivelurile de PTH scad, iar calciul seric revine la normal.

Efectele clinice ale acestui proces sunt:

• Scăderea semnificativă a nivelurilor de PTH și calciu.
• Reducerea simptomelor hiperparatiroidismului.
• Recuperare la majoritatea pacienților în 1-3 luni.
• Rată mare de succes pe termen lung și risc scăzut de complicații.

Astfel, ablația cu etanol oferă o soluție eficientă pentru tratarea adenoamelor paratiroidiene, controlând dezechilibrul hormonal fără a necesita intervenție chirurgicală.

WhatsApp 24/7
Apasă Aici!

Apasă aici pentru suport WhatsApp 24/7!

Δ

*Vă recomandăm să completați toate câmpurile pentru a primi cel mai bun răspuns posibil.

Cine sunt cei mai buni candidați pentru ablația cu etanol?

Ablația cu etanol reprezintă o alternativă terapeutică importantă, în special pentru pacienții care nu pot fi operați sau au adenoame paratiroidiene recurente. Cei mai potriviți candidați pentru această procedură sunt pacienții care îndeplinesc anumite criterii și pot fi împărțiți în mai multe categorii:

Pacienți cu hiperparatiroidism primar (PHPT) care au adenoame paratiroidiene vizibile ecografic: Adenoamele localizate sub ghidaj ecografic răspund bine la această terapie. Pacienții cu risc crescut pentru intervenția chirurgicală – de exemplu, cei cu probleme grave de sănătate care nu pot fi supuși anesteziei generale – pot beneficia de ablația cu etanol.

Pacienți cu riscuri de sănătate care contraindică intervenția chirurgicală: Persoanele în vârstă sau cu afecțiuni cardiovasculare sau respiratorii ar trebui să evite riscurile unei intervenții chirurgicale. Datorită caracterului său minim invaziv și posibilității de aplicare sub anestezie locală, ablația cu etanol este o opțiune mai sigură pentru acești pacienți.

Pacienți cu hiperparatiroidism recurent asociat cu neoplazia endocrină multiplă de tip 1 (MEN1): Persoanele diagnosticate cu MEN1 au frecvent mai multe adenoame paratiroidiene. La acești pacienți, ablația cu etanol permite gestionarea pe termen lung a hiperparatiroidismului recurent, evitând operațiile repetate.

Pacienți cu hiperparatiroidism persistent sau recurent după intervenția chirurgicală: La unii pacienți, hiperparatiroidismul poate reveni după operație. În aceste cazuri, ablația cu etanol oferă o opțiune sigură și repetabilă fără a necesita o nouă intervenție chirurgicală.

În toate aceste grupuri, ablația cu etanol se remarcă prin eficiența sa în controlul nivelurilor serice de calciu și este o soluție potrivită și pentru tratamente repetate.

Cât de eficientă este ablația cu etanol în tratarea adenomului paratiroidian?

Ablația cu etanol este considerată o metodă eficientă de tratament nechirurgical al adenomului paratiroidian în cazurile de hiperparatiroidism primar (PHP). Totuși, poate necesita injecții repetate și recurența hipercalcemiei este frecventă. Ratele generale de remisiune ale ablației cu etanol variază între 73% și 85%.

Această procedură poate menține starea de normocalcemie până la 24 de luni. Cu toate acestea, aproximativ 50% dintre pacienți prezintă o creștere a nivelului de calciu în câțiva ani. Pentru a obține un rezultat eficient, fiecare pacient are de obicei nevoie de 2 până la 3 ședințe. Comparativ cu metodele chirurgicale, rata de recidivă este mai mare, iar rata de vindecare este mai scăzută.

Ablația cu etanol este preferată în special la pacienții cu risc crescut. Recidiva hipercalcemiei este adesea asociată cu prezența adenoamelor invizibile care împiedică o procedură completă. De aceea, localizarea corectă a adenomului prin ecografie este esențială pentru succesul tratamentului. Printre efectele secundare ale ablației cu etanol se numără:

• Răgușeală
• Hipocalcemie temporară
• Risc de recurență a hipercalcemiei după tratament

În ciuda acestor limitări, ablația cu etanol este o opțiune valoroasă pentru pacienții care nu pot fi operați sau care caută tratamente alternative. Este utilizată în mod special în condiții precum neoplazia endocrină multiplă tip 1 (MEN1), în care intervenția chirurgicală nu este fezabilă. În concluzie, ablația cu etanol rămâne o opțiune eficientă dar cu limitări în tratamentul adenomului paratiroidian.

Contactează-l acum pe Prof. Dr. Özgür Kılıçkesmez pentru informații detaliate și pentru a programa o consultație!

Contact prin Whatsapp

Care sunt riscurile și complicațiile ablației cu etanol?

Metoda ablației cu etanol implică anumite riscuri și complicații. Aceste complicații pot afecta calitatea vieții pacienților și, în unele cazuri, pot duce la leziuni permanente. Iată principalele complicații care pot apărea:

• Pareză a corzilor vocale: În timpul injecției cu etanol, nervul laringian recurent poate fi afectat, ducând la paralizia corzilor vocale. Aceasta poate provoca răgușeală, dificultăți de vorbire și probleme de respirație. Deși este rară, această complicație poate avea un impact serios asupra vieții sociale a pacientului.
• Modificări ale vocii: Chiar dacă nu există leziuni nervoase, unii pacienți pot experimenta modificări temporare sau permanente ale vocii. Apropierea glandei tiroide de corzile vocale favorizează apariția acestei complicații. Umflarea sau leziunile locale produse în timpul tratamentului pot altera calitatea vocii.
• Distrugere insuficientă și recidivă: Ablația cu etanol nu distruge întotdeauna complet nodulul. În cazurile de distrugere incompletă, nodulul poate crește din nou și necesita tratamente suplimentare. Potrivit studiilor, rata de recidivă variază între 10% și 20%, în funcție de structura nodulului și de experiența medicului care efectuează procedura.
• Alte riscuri: Procedura poate provoca durere, sângerare, infecție și umflături temporare la locul tratamentului. Disconfortul resimțit în timpul sau după intervenție este de obicei temporar.

Este ablația cu etanol o soluție pe termen lung pentru adenomul paratiroidian?

Pe termen lung, ablația cu etanol oferă o soluție limitată în tratamentul adenomului paratiroidian. Studiile arată că, deși se poate obține normocalcemie, acest efect poate să nu fie durabil. Ratele de succes oferă rezultate promițătoare în 70%-84,5% dintre pacienți în primele 12 luni. Totuși, hipercalcemia reapare de obicei în 2-3 ani.

Pentru a fi eficientă în cazurile de hiperparatiroidism recurent, metoda necesită de obicei mai multe ședințe. În medie, pacienții urmează 2,2 ședințe pentru controlul calciului. În unele cazuri, au fost raportate efecte secundare precum hipocalcemia temporară, modificări ale vocii și, foarte rar, leziuni ale nervului laringian recurent.

Ablația cu etanol oferă o soluție limitată pe termen lung, mai ales în sindromul MEN1, unde hiperplazia recidivantă și răspunsul parțial al glandelor reduc eficacitatea tratamentului. Se analizează combinația cu ablația prin radiofrecvență (RFA) pentru a viza țesuturile reziduale care nu pot fi complet distruse de etanol.

Întrebări frecvente

Cum se aplică metoda de ablație?

Metodele de ablație, precum radiofrecvența (RFA) și microundele (MWA), sunt opțiuni minim invazive pentru tratarea adenoamelor paratiroidiene la pacienții inoperabili. Adenomul este localizat precis sub ghidaj ecografic. Sub anestezie locală, un ac sau un aplicator este introdus în nodul, iar energia livrată produce căldură care distruge țesutul. Se pot folosi tehnici de hidrodiseecție pentru a preveni daunele termice. Studiile arată o rată de succes de peste 85% cu complicații minime.

Ce avantaje oferă această metodă comparativ cu chirurgia?

RFA și MWA reduc semnificativ timpul operator și durata spitalizării. De exemplu, durata medie a intervenției MWA este de 28 de minute, iar spitalizarea durează aproximativ 3 zile, comparativ cu 92 de minute și 6 zile în cazul chirurgiei. Procedurile de ablație implică mai puțină sângerare și au rezultate similare în reducerea PTH și calciului. RFA a dus la o reducere de 89% a volumului adenomului în 6 luni. Aceste metode sunt sigure, eficiente și oferă o alternativă minim invazivă.

Care este riscul de complicații după ablație?

Rata complicațiilor după RFA variază între 6,7% și 17,6%. Printre complicațiile majore se numără pareza nervului laringian recurent (5-12,6%) și sindromul Horner (1,1%). Hematoamele minore apar la 3,4% dintre pacienți. Totuși, majoritatea acestor efecte sunt temporare și, de exemplu, răgușeala dispare de obicei în 6 luni. Per ansamblu, ablația este considerată o metodă sigură, cu risc redus.

Cum sunt monitorizate funcțiile paratiroide după procedură?

După RFA, funcțiile paratiroide sunt monitorizate prin teste regulate ale calciului seric și PTH. Sunt importante pentru a detecta hipocalcemia sau hiperparatiroidismul persistent. Pot fi necesare suplimente de calciu și vitamina D. Se efectuează controale periodice pentru a evalua recidiva și nevoia de tratament suplimentar.

Această metodă de tratament poate fi aplicată tuturor pacienților cu adenom paratiroidian?

Tehnici de ablație precum ablația prin radiofrecvență (RFA) oferă o opțiune eficientă de tratament pentru pacienții cu adenom paratiroidian care nu sunt apți pentru intervenție chirurgicală. De exemplu, într-un studiu care a inclus 60 de pacienți, s-a observat o scădere semnificativă a nivelurilor serice de hormon paratiroidian și calciu în decurs de șase luni după RFA, în timp ce volumul adenomului s-a redus cu 89%. În mod similar, ablația cu microunde (MWA) a arătat o rată de succes tehnic de 91% în prima ședință, reducând semnificativ volumul adenomului și nivelul calciului în trei luni la 35 de pacienți. Totuși, ablația nu este potrivită pentru toți pacienții. Hiperparatiroidismul secundar sau terțiar, suspiciunea de malignitate, parametrii inadecvați de coagulare sau localizările inaccesibile ale adenomului din punct de vedere tehnic pot împiedica aplicarea ablației. Așadar, deși terapia prin ablație poate fi utilizată la mulți pacienți, trebuie evaluată în funcție de factori individuali și criterii clinice.

Cum se aplică metoda de embolizare?

În embolizarea adenomului paratiroidian, un cateter este introdus în artera care alimentează adenomul, apoi se injectează substanțe embolizante precum cheaguri autologe, gelfoam sau embosphere pentru a întrerupe fluxul sangvin. Această procedură provoacă ischemie, reducând secreția hormonală și normalizând calciul. Este utilă în adenoame ectopice inaccesibile chirurgical, cum ar fi cele din mediastin. Studiile raportează normalizarea calciului și PTH și remisiuni de lungă durată la unii pacienți. Eficiența variază individual, iar uneori este nevoie de reembolizare sau intervenție chirurgicală.

Ce avantaje oferă embolizarea comparativ cu chirurgia?

Embolizarea este mai puțin invazivă, are un timp de recuperare mai scurt și reduce riscurile de hipocalcemie (2,3%) și leziuni ale nervului laringian recurent (0,3%), comparativ cu chirurgia tradițională (14% și 0,9%). Chirurgii experimentați (20+ intervenții/an) obțin rate mai mici de complicații și spitalizări mai scurte. Totuși, sunt necesare studii suplimentare pentru comparații detaliate.

Care este riscul de complicații?

Fiind rară, embolizarea adenomului paratiroidian are date limitate privind complicațiile. Într-un caz de embolizare selectivă a unui adenom mediastinal, procedura s-a finalizat fără complicații, iar pacientul nu a avut simptome pulmonare în urmărirea la 2 și 23 de săptămâni. Procedura similară de embolizare a arterei tiroide a raportat complicații minore în 17% din cazuri și majore în 1,4%. De aceea, evaluarea individuală și consultul medical sunt esențiale.

Cum se monitorizează funcțiile paratiroide după embolizare?

După embolizare, funcția paratiroidiană se monitorizează prin măsurarea nivelurilor serice de calciu și PTH pentru a evalua eficiența tratamentului și a detecta hipocalcemia. De asemenea, se monitorizează funcția renală și electroliții. În unele cazuri, se pot efectua teste suplimentare precum cAMP urinar pentru o evaluare detaliată a activității paratiroidei. Acest sistem de monitorizare permite detectarea și gestionarea timpurie a dezechilibrelor post-procedurale.

Se poate aplica această metodă tuturor pacienților cu adenom paratiroidian?

Embolizarea nu este potrivită pentru toți pacienții. Este rezervată cazurilor în care chirurgia este imposibilă sau contraindicată – de exemplu, adenoame ectopice mediastinale. Într-un caz, un pacient cu adenom mediastinal a fost tratat cu succes prin embolizare după o intervenție chirurgicală eșuată. Prin urmare, se aplică doar în situații selectate.

Cum acționează medicamentele calcimimetice și cui i se potrivesc?

Calcimimeticele (ex. cinacalcet) cresc sensibilitatea receptorilor de calciu (CaSR) de pe glandele paratiroide, făcându-le să perceapă niveluri ridicate de calciu și să reducă secreția de PTH. Ele nu distrug adenomul, ci doar suprimă producția hormonală. Sunt utilizate la pacienții cu hiperparatiroidism primar care nu pot fi operați (vârstnici, comorbidități) sau care refuză alte tratamente. Sunt folosite și în hipercalcemia asociată cancerului paratiroidian.

Cum decurge recuperarea după tratamente nechirurgicale pentru adenomul paratiroidian?

Recuperarea este de obicei rapidă. Majoritatea pacienților revin la activitățile zilnice în aceeași zi. Pot apărea durere ușoară, umflături sau echimoze, controlabile cu analgezice. Răgușeala sau dificultățile la înghițire sunt rare și trecătoare. Este important să se evite efortul intens câteva zile, să se consume lichide și să se respecte programul de monitorizare (analize pentru PTH și calciu). Dacă apar simptome neașteptate, trebuie contactat medicul.

Ce factori influențează alegerea metodei nechirurgicale?

Alegerea metodei depinde de mărimea, structura (chistică sau solidă), numărul și localizarea adenomului. De exemplu, adenoamele mici, chistice pot fi tratate cu etanol, iar cele solide cu RFA sau MWA. Embolizarea este rezervată celor greu accesibile. Starea generală a pacientului, istoricul chirurgical și preferințele personale, dar și experiența medicului influențează decizia.

Pacienții care urmează tratamente nechirurgicale pentru adenomul paratiroidian trebuie să urmeze o dietă specială pentru a menține echilibrul calciului și al vitaminei D?

După tratamentul nechirurgical al adenomului paratiroidian, în special în perioada în care nivelurile de PTH revin la normal, unii pacienți pot experimenta temporar o scădere a nivelului de calciu din sânge (hipocalcemie). Din acest motiv, medicii pot recomanda suplimente de calciu și vitamina D în perioada post-procedurală. Din punct de vedere nutrițional, este benefică o alimentație bogată în calciu (produse lactate, legume verzi, migdale etc.), consumată în cantități adecvate. Totuși, trebuie evitat consumul excesiv și necontrolat de calciu pe cont propriu. Medicul curant va monitoriza periodic nivelurile de calciu și vitamina D prin analize de sânge și va oferi recomandări personalizate privind alimentația și suplimentele. În general, este importantă menținerea unei diete echilibrate și sănătoase.

Care sunt opțiunile de tratament dacă metodele nechirurgicale pentru adenomul paratiroidian (de exemplu ablația cu etanol sau RFA) eșuează sau dacă adenomul recidivează?

Chiar dacă tratamentele nechirurgicale pentru adenomul paratiroidian au rate ridicate de succes, în unele cazuri răspunsul la tratament poate fi incomplet sau adenomul poate reapărea (recidivă). Într-o astfel de situație, se investighează mai întâi cauza eșecului sau recidivei. Printre opțiunile de tratament se numără repetarea metodei nechirurgicale utilizate (ablație cu etanol, RFA etc.), trecerea la o altă metodă nechirurgicală (de exemplu, ablație cu etanol după RFA) sau îndepărtarea chirurgicală a adenomului (paratiroidectomie). Chirurgia este considerată de obicei soluția definitivă în cazurile în care alte metode au eșuat sau nu sunt adecvate. Rareori, pentru a controla simptomele, se poate apela și la tratament medicamentos cu calcimimetice.